[articol publicat în STUDENT FUN - ediţia nr. 3, mai 2008]
De Alina Gâdoiu
Să fii student e un lucru serios, nimic pe lume nu poate fi mai frumos…
A trecut aproape un an de când am spus “adio” vieţii de student, trecând la un alt nivel, acela de masterand şi angajat. Anii de studenţie îi las acum în urmă, dar pot spune că i-am trăiat aşa cum am crezut eu mai bine, implicându-mă în asociaţiile studenţeşti (vezi ASUO), fiind mereu în preajma colegilor şi studenţilor, ascultându-i şi încercând să îi ajut mereu. Acum nimic nu mai e la fel …
Privesc în trecut şi îmi aduc aminte de 7 iunie 2007, când în faţa a peste 600 de oameni aflaţi în Sala Mare a Teatrului de Stat, îmi citeam speech-ul. Era ziua în care studentul de ieri devenea absolventul de azi. Emoţii, ochi înlăcrimaţi şi regretele că nu mai suntem studenţi au fost o parte din elementele care descriau sentimentele pe care le simţeam cu toţii în acele clipe. Îmi treceau prin minte cei 5 ani minunaţi, în care am studiat, şi totodata am învăţat să am nu doar colegi ci şi prieteni adevăraţi, 5 ani în care ne-am maturizat, ne-am lărgit orizonturile şi în final am devenit putem să o spunem, independenţi. Îmi amintesc cu drag de profesorii noştri, de fiecare curs, seminar sau laborator, pe care de multe ori le înduram cu greu şi la care uneori ori ne făceam chiar dispăruţi, invocând diverse motive mai mult sau mai puţin obiective. Nici emoţiile fiecărei sesiuni nu le pot uita, mai ales a primeia, dar nici a celorlalte, pentru că fiecare era diferită în felul ei, nici orele şi nopţile nedormite încercând să învăţam pentru câte un examen… dar nici ciornele, pe care uneori le pierdeam prin buzunare şi le găseam atunci când memoria ne juca feste…
Au fost momente şi momente, atât bune, cât şi mai puţin bune, dar important e că le-am trecut cu bine! Impreună! Acesta este farmecul adevarat al anilor studenţiei. Sunt foarte multe clipe frumoase: ieşiri, zile de naştere, excursii, evenimente, festivaluri, dar în final amintirile sunt singurele, cele care ne mai leagă de toţi aceşti ani minunaţi …
