Probabil veţi citi multe articole cu referire la Şcoala Naţională de Jurnalism pentru Tineret la care am participat până nu demult. Pentru că a fost o săptămână care m-a marcat profund.
Îmi trec prin minte cuvintele lui Cornel Nistorescu, la sfârşitul conferinţei sale, din a doua zi de şcoală. “Ziaristică e o meserie jegoasă!”. Încet-încet, am înţeles că nu ziaristică ca meserie este jegoasă, ci oamenii care ajung să fie parte a acestui domeniu.
Oricine intră “curat” în presă, dacă vrea să fie pe poziţii şi mereu pe primul loc în piramidă trebuie să renunţe la partea umană şi să devină tot mai “inuman”. Acest fapt ni l-a subliniat şi Lucian Mândruţă în discursul său. De fapt, cred că este o părere generală a tuturor marile jurnalişti, acum, când se află în vârful piramidei. Şi dacă ziariştii naţionali fac astfel de afirmaţii, la ce ne mai putem aştepta la cei din presa locală ?
Nu aş vrea să ofer nume de ziarişti orădeni, pentru că exista acum circa doi ani, un comunicat de presă, pe care l-am regăsit de curând şi în varianta OLD BIHOREANUL, în care erau enumeraţi cei mai corupţi, respectiv cei mai cinstiţi presari din Oradea.
Totuşi, înclin să cred că de atunci lista s-a îmbogăţit semnificativ. Chiar şi cei care păreau “curaţi” au devenit … jegoşi! Chiar şi cei care păreau romantici, au pierdut şi acest atu. La fel şi cu iubirile lor vechi şi noi … Pentru că cea mai mare parte a ziariştilor locali (mă refer acum la bărbaţii jurnalişti) au căutat mereu femei din subiectele lor, care mai apoi, în timp, le-au devenit partenere. Curios, cele mai multe deţin diverse funcţii, sunt femei frumoase, femei de carieră …
De fapt, şi jurnaliştii sunt bărbaţi nu ?
Pe aceia dintre voi, care veţi citi aceste rânduri şi veţi înţelege dincolo de cuvinte, vă felicit! Am evitat să pun punctul pe “i” cum poate era firesc, însă nu îmi stă în fire. Nu am acea stofă de ziarist, nu vreau să îmbrăţişez o meserie pe care alţii o numesc “jegoasă”. Nu vreau să ascult sfatul Ruxandrei Predescu, director PR de la Jurnalul Naţional, cum că pentru o femeie, jurnalismul e mai simplu decât pentru un bărbat, pentru că femeia îşi poate folosi şi alte atuuri pentru a obţine ce îşi doreşte.
NU! Refuz să cred asta.
Mai bine aşa, un simplu observator, poate un scriitor decât un om lipsit de scrupule. Mai bine un inginer în marketing, decât un jurnalist “fără pic de rezerve” …
În fond, e o meserie jegoasă!
Dacă aţi simţit tristeţe în cuvintele mele, nu v-aţi înşelat. De fapt, e un dezgust total. O dezamăgire! O iluzie cum că în presa locală sau naţională chiar există elite. Chiar nu sunt. Zicea şi Nistorescu “dacă eraţi genii, nu eraţi jurnalişti”. Cel mai rău este să pui pe un om pe un piedestal şi să descoperi treptat că nu este nici pe departe ceea ce credeai că este …
În altă ordine de idei, în curând, voi relua şirul poveştilor de succes ale invitaţilor de la Şcoala Naţională de Jurnalism pentru Tineret.
Rămâneţi pe “frecvenţă” …
ilinca dima said,
6 October 2008 at 10:57
nu am spus ca pentru o femeie e mai usor sa fie jurnalist. am spus, cred, ca o femeie poate folosi si acest atu in activitatea ei. o sabie cu dua taisuri, de altfel, pentru ca, in genere, femeie = minus la credibilitate, mai ales daca intervievezi un barbat.
fireste, pentru a fi un bun jurnalist, sa stii sa asculti si sa extragi esenta dintr’un discurs e esential.
mult succes!