Monthly Archives: July 2009

Arabella revine la TVR

Cineva căruia îi mai pasă de mine, dar şi de blogul meu, mi-a sugerat să postez o ştire despre Arabella, care revine la TVR.

Informaţia este prezentată mai jos şi este preluată de aici.

Prinţesa Arabela, fiica regelui din tărâmul fermecat al poveştilor, este silită să evadeze în lumea reală, pentru a scăpa de insistenţele lui Rumburak. O poveste cu inele fermecate, un serial difuzat şi răsdifuzat înainte de 1989.

De la 1 august, TVR 2 va difuza în fiecare sâmbătă şi duminică, de la ora 12.00, câte un episod din cunoscutul serial. Este parcă o tentativă de a reface o jumătate de oră a copilăriei. Pentru că înainte de 1989, aventurile Arabelei erau programate tot în jurul prânzului, tot la sfârşitul săptămânii.

Cenzură în lumea EFEMERIDELOR

Dragii moşului,

Doresc să vă informez că începând de astăzi, 31 iulie 2009, am instaurat CENZURA pe blogul meu, adică am lansat o pagină de tipul TERMENI ŞI CONDIŢII pe care o puteţi vizualiza şi aici, dar şi în partea stângă, în cadrul meniului.

Totul a pornit de la nişte comentarii mai puţin plăcute şi am decis că, dat fiind faptul că este blogul meu, adică locşorul meu, nu permit nimănui să intre cu bocancii şi să îşi bage picioarele (pe româneşte spus) în tot ceea ce fac şi scriu eu.

Să auzim numai de lucruri frumoase.

Friendly faces în instituţiile din România

Teoretic, marile companii şi bănci din România, dar mai ales din lume, au parte de un personal amabil, gata oricând să îţi satisfacă toate nevoile şi cerinţele. Din păcate, nu la fel stă situaţia pentru Banca Transilvania spre exemplu, şi de multe ori nici la Orange lucrurile nu stau tocmai roz.

După câte îmi este să constat, oamenii care lucrează în astfel de instituţii, care nu sunt tocmai necunoscute, sunt de tipul NOT FRIENDLY FACES, mai precis deloc prietenoşi, deloc amabili şi nicidecum pregătiţi să le asigure cele mai de calitate servicii clienţilor lor. Desigur, poate că eu am prins doar excepţiile din ceea ce se întâmplă de fapt. Poate că într-adevăr există friendly faces atât la una, cât şi la cealaltă, însă eu am nu am avut şansa de a-i cunoaşte. Şi regret atunci că am afirmat ceea ce am afirmat.

Dar din moment ce atragi atenţia clienţilor tăi să facă linişte (pe un ton mai mult decât obraznic) sau să le explici cât se poate de apatic că locul lor este la alt ghişeu, mi se pare de-a dreptul TERIFIANT. În fond, dragilor, sunteţi plătiţi din banii noştri. Dacă noi nu am fi, voi nu aţi avea unde să lucraţi. Aşa că, vă rog doar atât: RESPECTAŢI-VA CLIENŢII, fiindcă există o vorbă foarte cunoscută: CLIENTUL NOSTRU, STĂPÂNUL NOSTRU. Voi aţi auzit de ea sau aveţi nevoie de nişte traininguri de HR, marketing sau sales?

Din păcate, situaţia se extinde şi mai mult în insituţiile publice. Privatul e privat … E un adevărat roman tot ce se fac acei oameni, cu noi, plătitorii …

Stuck in the moment

A mai rămas foarte puţin până când voi avea şansa de a vedea un concert adevărat, cu una din acele formaţii care mi-au marcat existenţa: U2.

Ştiu că am scris de câteva ori despre concertul pe care îl voi vedea, dar emoţia şi nerăbdarea îşi spun cuvântul. Nu e o chestiune de fiţă, nici măcar de laudă, e doar pur şi simplu un lucru perfect normal pentru un om pasionat de muzică. Sunt sigură că oricine care ştie ce înseamnă muzica bună, ar face orice să participe la un concert de această amploare.

Ţin minte că în timp ce alţi copii se jucau cu maşinuţe şi păpuşele, eu, la doar 6 ani, vizionam toate festivalele de muzică: de la Cerbul de Aur, Mamaia, Callatis sau Festivalul de la San Remo şi îmi doream ca măcar o dată să ajung să la vreunul din ele. Din păcate, am rămas doar cu privitul la televizor. Dar, iată că, după 25 de ani, am şansa de a face un pas mare pentru mine ca un mare pasionat al muzicii ce sunt.

Aştept să îi văd, să îi ascult şi … să scriu despre ei! Unde? Cum? Când? Toate la timpul lor.

Până atunci, stuck in the moment.

În paşi de shopping

Continuând cu un subiect pe care l-am deschis cu o zi înainte şi care a şi avut câteva comentarii, pot spune că magazinele din Oradea, cele de calitate încă TRĂIESC. Ce mă bucur. Şi mai mult decât atât, te ademenesc cu oferte de oferte.

Inspectând în această seară mallul nostru, am fost plăcut surprinsă – mai ales după dezamăgirea de ieri – să văd ce de reduceri există şi ce haine frumoase şi lucruri deosebite îţi poţi cumpăra. Repet, nu e o chestiune de fiţă a-ţi lua haine de la mall, ci mai degrabă o comoditate, fiindcă aici găseşti tot ce îţi doreşti. Totul într-un singur loc şi preţuri chiar foarte bune.

Că există cocalarus de mallus, asta e o altă poveste, dar ideea principală e simplă: cumperi, plăteşti şi mai şi câştigi.

Şi ca o altă noutate: revin din septembrie! :) Nu spun mai multe, degeaba mă tot urmăriţi (7 căutări azi cu numele meu. LOOOL).

Scrisul va fi scris

Mă gândesc serios să revin în forţă cam peste o lună. Dar orice pauză e binevenită, căci îţi dă posibilitatea de a te întoarce cu forţe proaspete şi mai multe idei.

Azi, la o agenţie de turism, şefa de acolo mi-a spus că îmi citea articolele din revistă şi că i-a trebuit ceva timp până să îşi dea seamă că, cea care o stresa cu mailuri şi informaţii este tot aceeaşi cu cea care scrie într-o publicaţie de timp liber. E aşa ciudat să spui: NU, din păcate nu mai lucrez acolo … 2 ani şi jumătate nu sunt chiar două zile. Dar sper că şi eu, şi cei care îmi citeam articolele (chiar şi mâna aceea de oameni) să se acomdeze cu ideea şi să înţeleagă că nu am dispărut definitiv, ci doar temporar. Va fi bine.

Trebuie doar să urmărească posturile mele şi vor afla ce se mai întâmplă nou şi ce schimbări au loc. Ideea este că, cel puţin pentru moment mă concentrez pe vară şi pe proiectele din cadrul companiei în care lucrez. De lucru este fără limită şi trebuie să îmi fac un pic de ordine printre gânduri.

Scrisul va fi scris, vara va fi vară şamd.

Second hand la mâna a doua

Din păcate aleg să merg tot mai rar pe corso-ul orădean. Probabil sunt foarte mult motive pentru care am ales să fac acest lucru.

După ce în urmă cu două zile, Bihoreanul publica un articol despre magazinele de tip “Totul la 10 RON” apărute ca ciupercile după ploaie, dar şi despre succesul nebun pe care îl are lanţul de magazine second-hand London Shop, am hotărât să stau tot mai departe de centrul oraşului nostru. Nu e o chestiune de fiţă, ci doar o constatare dură că din păcate criza ne-a afectat rău de tot. Dacă până nu demult, centrul orădean era împânzit de magazine de primă clasă, azi constat cu stupoare că până şi Leonardo afişase un autocolant cu titlul “SPAŢIU DE ÎNCHIRIAT”. Că magazine precum Kenvelo, Alb şi Negru sau Outwear şi Lee Cooper şi-au închis porţile şi eventual s-au mutat în mall nu mai e noutate, dar dacă şi până acest magazin mare de pantofi nu mai are resurse pentru a acoperi costul chiriei, ce mai pot spune? E pur şi simplu deprimantă atmosfera … Supravieţuişte cine poate. Nici chiar TerraNova cu super reducerile de până la 70% nu mai are puterea de a atrage clienţii, aşa cum se întâmpla altădată …

Fiţele înseamnă bani, iar second-hand nu este o fiţă, este pentru unii o necesitate. Regret că a trebuit să insist atât de mult asupra acestui subiect, dar îmi pare atât de rău că s-a ajuns aici. Că am fost asaltaţi de magazine de o calitate îndoielnică, ce atrag cu preţurile lor scăzute şi am uitat de vremurile acelea în care aşteptam reducerile (sau nu) în magazinele de lux. Acum totul s-a mutat la Mall. Tot centrul este fie la Lotus, fie la Era, şi în curând spre la Tiago. Îmi doresc să avem parte şi de H&M şi Zara şi să revenim la ce a fost Oradea cândva.

Un oraş de clasa întâi, nu second-hand. Îmi pare rău că nu am putut fi prezentă la întâlnirea primarului Bolojan cu bloggerii, căci cu siguranţă aş fi adus în discuţie acest subiect. De ce nu clasa întâi şi preferăm second-hand?

Răspunsul îl ştiu: criza e criza. Sau NU. Sau poate noi sau poate presa îi dă atâta amploare. Sau poate într-adevăr nu ne mai permitem magazine cu haine de prima mână. Ne trebuie doar de a doua, a treia … a n-a (cu n tinzând de la 1 la infinit).

Se va termina vreodată criza aceasta?

Hai să bârfim!

Am citit numărul nou al 24FUN şi mi-a plăcut ce a scris Florin. L-am contactat şi i-am cerut textul, pentru a-l ataşa blogului meu. E atât de real! Bârfa poate dăuna grav sănătăţii noastre şi are efecte dezastroase: poate distruge prietenii, te poate face să îţi pierzi slujba etc …

de Florin Budea 

Rânduri despre cei ce-i f… grija

Se vorbesc despre mine vrute şi nevrute. Crezi că ţie nu ţi se poate întâmpla? Am o veste proastă, te amăgeşti! Deşi multe statistici spun că românii au o viaţă sexuală modestă, nu e nici de departe aşa. Pe 90% dintre ai noştri îi fute, mereu, grija. Suntem un popor de babe bârfitoare! Trăim într-o lume tabloidizată şi tot ce se întâmplă în ţara asta e can-can autentic. Nu cred că „ziarele de scandal” ne-au făcut aşa. Cred, mai degrabă, că acest fel de a fi ţine de „matricea” spirituală a poporului.

De mic, bunicul meu, care şi-a petrecut primii 5 ani de viaţă în America, învăţase câteva principii sănătoase. Spunea că, atunci când caşti ochii la ce fac ceilalţi, e semn limpede că nu ai de lucru. Dar atunci când ajungi să-ţi faci un mod de viaţă din a diseca ce zice, ce poartă, cu cine se iubeşte… unul sau altul? E clar că viaţa ta nu e decât un imens deşert.

Poate singurii faţă de care regulile discreţiei şi bunului simţ ar trebui suspendate, uneori,  sunt politicienii. Pentru câte suportăm din partea lor, o merită! În plus, şi-au dorit rolul ăsta şi, cei mai mulţi dintre ei, profită din plin de pe urma lui. Totuşi, nu e de trecut cu vedere o celebră replică a Regelui Soare, aşa cum a fost ea consemnată într-un roman de capă şi spadă. Fiind mustrat, apropo de nişte legături amoroase, capul încoronat a parat magistral, cerându-şi dreptul la intimitate: „regatul Franţei se termină la uşa acestui dormitor”.

 De bârfit s-a bârfit întotdeauna. Şi se va mai bârfi! Diferenţa e că, până nu demult, oamenii mai aveau măsură. Noi am făcut din asta mai mult decât o artă, o „cultură”.

La Mulţi Ani, Papi!

Don’t get me wrong!

Melodie cu dedicaţie! (ps: dacă vă zâmbesc, nu înseamnă neapărăt că vă plac. LOOOOL)

Dont get me wrong
If Im looking kind of dazzled
I see neon lights
Whenever you walk by

Dont get me wrong
If you say hello and I take a ride
Upon a sea where the mystic moon
Is playing havoc with the tide
Dont get me wrong

Dont get me wrong
If Im acting so distracted
Im thinking about the fireworks
That go off when you smile

Dont get me wrong
If I split like light refracted
Im only off to wander
Across a moonlit mile

Once in awhile
Two people meet
Seemingly for no reason
They just pass on the street
Suddenly thunder, showers everywhere
Who can explain the thunder and rain
But theres something in the air

Dont get me wrong
If I come and go like fashion
I might be great tomorrow
But hopeless yesterday

Dont get me wrong
If I fall in the mode of passion
It might be unbelievable
But lets not say so long
It might just be fantastic
Dont get me wrong