De câteva zile îmi tot propun să scriu un nou post şi să nu dau tot altora loc pe aici. În sfârşit, m-am instalat frumos la biroul meu, mi-am adunat toate gândurile despre o situaţie tipic românească.
În jurul meu, sunt mulţi tineri, care sunt într-o căutare disperată a unui loc de muncă. Într-adevăr, criza şi-a spus cuvântul puternic în acest an, dar asta nu înseamnă că dacă într-adevăr voiau ceva pentru ei, nu puteau reuşi. De mai bine de o lună încoace, de când sunt parte a revistei Zile şi Nopţi – ediţia din Oradea, mă străduiesc să promovez ONG-uri studenţeşti locale (ex: ASMO, ASUO, AIESEC şi urmează JCI), şi nu doar studenţeşti, în speranţa că tinerii vor învăţă ceva din toate acestea şi se vor implica mai mult în lumea voluntariatului. Acum 7 ani, când am înfiinţat ASUO, am fost convinsă că va fi o mare schimbare pentru viaţa mea. Şi aşa a fost. În ciuda faptului că în acest an am terminat chiar şi masteratul, legătura cu ASUO a rămas, motiv pentru care am decis ca într-o măsură mai mare sau mai mică să îi ajut în realizarea BALULUI BALURILOR. Şi asta înseamnă de la promovare puternică la parteneri şi sponsori pe măsură. De restul se ocupă cei mai “în temă”.
De ce fac toate acestea? m-ar întreba multă lume. Am auzit foarte multe vorbe urâte despre mine de-a lungul timpului, pe mulţi i-a deranjat faptul că îmi place să mă implic, să fac ceva pentru studenţi, pentru oameni. Eu am mers mai departe, am continuat să îmi urmez visele şi să dau tot ce am mai bun din mine. Toate acestea m-au ajutat apoi, porţi multe mi s-au deschis, orizontul mi s-a luminat. Am cunoscut foarte mulţi oameni, iar o parte dintre ei au fost, sunt şi vor fi mai mult decât nişte prieteni, ci şi mentori, cărora le mulţumesc pe această cale. Şi pentru că la rândul meu am fost sprijinită, este rândul meu să fac acest lucru şi pentru cei care nu au acest noroc. Să valorificăm oameni cu adevărat buni şi ţara noastră să nu rămână fără de valori.
Insist în continuare că orice implicare, de orice fel, şi aici aş adăuga mai ales voluntariatul în ONG-uri care relevă şi spiritul de leadership, este una foarte bună. Dacă nu aveam un background destul de puternic în spate, după absolvirea facultăţii, cu siguranţă că nu aş fi reuşit să îmi găsesc un job sigur. Acum însă, am 2 ani şi 2 luni la DEC şi alte câteva implicări active. Şi toate acestea sunt repere importante pentru viitor. Eu cred în viitorul meu. Îmi pare că sună foarte bine.
În seara asta am aplicat pentru un alt concurs de jurnalism, pentru care, în primă fază trebuia trimis CV-ul. Am realizat că am un resume complex şi asta m-a bucurat. Apoi, am pregătit un alt resume, dar în engleză, pentru o altă experienţă nouă. Ştiu că sunt provocări mari, dar sunt deosebit de importante pentru procesul de dezvoltare profesională. Sunt o dovadă clară a calităţii profesionale a unei persoane.
Susţin implicare, susţin şi învăţarea. Cred că, în fond, toate le facem pentru noi şi nu pentru cel care ne angajează. Dacă tinerii de azi ar fi mai implicaţi în viaţa politică, socială, economică, voluntariat … nu ar mai întâmpina probleme precum imposibilitatea de a-şi găsi un loc de muncă la finele absolvirii unei facultăţi. Companiile cer experienţă, fie că este vorba despre experienţa în ONG sau chiar joburi din timpul facultăţii. Dacă nu le ai, rişti să mai cauţi mult şi bine. Iar timpul trece …
Să nu lăsăm să treacă viaţa pe lângă noi, fără să facem nimic. Să lăsăm ceva în urma noastră. Acum, cuvintele mă duc spre filmul “This is it” în rolul principal Michael Jakson, artistul care chiar a lăsat ceva în spate după plecarea lui mult prea devreme …
Concluzia este simplă: “Învaţă, implică-te şi ieşi în faţă”
