[articol publicat în revista Zile şi Nopţi, 6-19 noiembrie 2009]
Situată în campusul Universităţii din Oradea, biserica de lemn “Sfinţii Arhanghel Mihail şi Gavril” – de religie ortodoxă – este locul de refugiu şi de rugăciune pentru o parte din studenţii orădeni, atât înainte de testări sau examene, dar şi în celelalte zile din an.
Considerată monument istoric, biserica este construită din lemn şi a fost ridicată între anii 1760-1762, constituind o mărturie a concepţiei arhitectonice religioase româneşti. Construită în plan dreptunghiular, cu cinci laturi, biserica este prevazută cu turn, iar clopotniţa ei cu foişor deschis pe arcade.
Mai întâi, biserica a fost cunoscută în satul Letca – aflat în judeţul Sălaj – sub numele de Biserica Nobililor, în raport cu biserica de lemn a iobagilor. Biserica nobililor a fost construită în a doua parte a secolului al XVIII-lea şi a servit ca lăcaş de închinăciune pentru credincioşii din Letca până în anul 1991. Ulterior, după acel an, biserica de lemn a fost strămutată în incinta Universităţii din Oradea, dar şi de paraclis a Facultăţii de Teologie.
Pe bârnele bisericii sunt vizibile multe din marcajele folosite în timpul mutării. În urma strămutării bisericii, pictura veche nu s-a păstrat. Noua pictură a fost executată în anul 1993, biserica fiind resfinţită la 4 octombrie 1993 de către episcopul Ioan Mihălţan. Cu această ocazie a primit şi un al doilea hram, Sfinţii Mucenici Constantin Brâncoveanu şi fiii săi.
Pictura interioară, executată la începutul secolului al XIX-lea în culori vii şi bogate chenare florale, a fost distrusă în totalitate. Cu toate aceastea, există câteva publicaţii din care aflăm că reprezentările de pe bolta naosului făceau parte din ciclul patimilor, fiind înconjurate de motive florale. În zona mediană apărea o reprezentare legată de apocalips, precum şi una ce trimite la visul lui Iacov. Pe una din icoanele nedatate ale iconostasului, icoană datând probabil din primii ani ai secolului al XIX-lea, apare semnătura lui Simion Moraru Zugrav.
Deşi foarte micuţă, biserica este foarte primitoare şi adună tinerii credincioşi din cadrul universităţii orădene, fiind un loc de închinăciune şi de linişte atât pentru ei, cât şi pentru profesori.
