Există zile în viaţa noastră, când, ne trezim de dimineaţă şi simţim că nu avem puterea de a merge la serviciu, de a ne continua ritmul mai mult sau mai puţin alert al vieţii. Fiindcă nu ne simţim bine. Fiindcă nu suntem în stare. Şi ne închidem în noi, şi în minte ne trec tot felul de întrebări. De multe ori avem impresia că tot universul a conspirat împotriva noastră. Dar nu. Problemele noastre sunt mult prea mici pe lângă adevăratele probleme ale vieţii.
Au fost câteva lucruri care m-au făcut să nu îmi pot continua azi, firul firesc al întâmplărilor. Apoi, citind şi tot citind despre moartea actorului Gheoghe Dinică, am descoperit câteva citate ale sale, pe care le voi posta azi, aici, in memoriam …
“Sunt vagabondul vieţii mele… măturător de praf de stele.(…) Nu am luat totul de la viaţă, nu i-am dat cât aş fi vrut”,
“Dragostea nu are vârstă, indiferent că este în primăvara anilor sau a toamnei, ea răbufneşte şi îşi cere drepturile…”
Mereu să ne gândim la bucuria dată de faptul că încă o zi a mai venit peste tot. Fie că este bună, fie că este rea. Pentru că, pentru alţii, următoarea zi nu va mai veni vreodată …
