Ce-ai face o zi fără ceai?

[articol publicat în revista Zile şi Nopţi, săptămâna 29 octombrie - 1 noiembrie 2010]

Sau unde putem degusta un ceai adevărat în Oradea

Este absolut evident că ne putem lua gândul de la tot ce înseamnă zile călduroase. Asta cel puţin până la primăvara viitoare. Cu fiecare zi ce trece ne apropiem de un nou sezon rece, fapt pentru care ne căutăm un locşor în care să găsim căldura de care avem atâta nevoie! Şi în acest caz, un ceai, spre exemplu, ar putea să ne ajute.   

Ceaiul este băutura obținută prin infuzarea frunzelor uscate ale plantei Camellia sinensis. În funcţie de gradul de oxidare al frunzelor, cele patru tipuri principale de ceai sunt: ceaiul alb, verde, oolong și cel negru. Compoziția chimică a ceaiului variază în funcție de recoltă, condiții pedoclimatice şi metoda de prelucrare; dintre componenți amintim: teina (alcaloid asemănător cu cel care se găsește in cafea, maté și nucile de cola), tanin şi uleiuri volatile. Producția mondială de ceai este estimată la circa 3,15 milioane de tone anual. Termenul ceai desemnează și infuziile din alte plante decât Camellia sinensis, cum ar fi maté, lapacho, rooibos, condimente, mentă, muşeţel, fructe uscate etc.

Pornind de la tot acest istoric al ceaiului şi pentru a ne convinge şi mai mult de benefiicile sale, vă propunem în cele ce urmează câteva locaţii interesante din Oradea în care puteţi savura din plin gustul desăvârşit al acestei băuturi, fie ea rece sau fierbinte.

La Kokoon, ceaiuri şi seturi de servire a lui

Kokoon a început ca o ceăinărie pe strada Republicii, în urmă cu câţiva ani. Fie că este vară şi te răcoreşti cu un ceai cu gheaţă, fie că ne încălzim cu unul fierbinte în vreme de iarnă, la Kokoon ai o gamă impresionantă de feluri de ceai din care să poţi alege de fiecare dată altceva. Meniul indică compoziţia fiecărui ceai în parte şi vei cunoaşte încă de la început dacă vei sorbi un ceai cu miresme de trandafiri, portocale sau alte fructe îmbietoare. În plus, poţi opta chiar şi pentru combinaţia ceai – lapte, cu adevărat unică. Ineditul ceainăriei constă în faptul că în momentul în care îţi este servit ceaiul primeşti un cronometru – programat între 3 până la 8 minute – astfel că vom cunoaşte momentul în care ceaiul este gata preparat şi numai bun de băut. Nu va lipsi nici un biscuiţel sau o mică gustare alături de el.

Ba mai mult, Kookon are chiar şi un magazin de unde pot fi achiziţionate diverse produse pentru servirea ceaiului, chiar şi seturi din porţelan, de o frumuseţe aparte. Şi pentru ca totul să fie făcut în mod exemplar, multe dintre acestea se pot cumpără şi prin intermediul site-ului www.kokoon.ro. 

Cert este că o dată ce păşeşti în Kokoon, intri de fapt într-o adevărată casă a ceaiului şi vei pleca de fiecare dată încântat de alegerea pe care ai făcut-o.

Living Room, pe Republicii şi în curând şi sub Pasajul Vulturul Negru

La câţiva paşi distanţă de Kokoon, se află Living Room care deşi nu este un local cu specific de servire a ceaiului, deţine totuşi o listă destul de lungă de variante de ceai. Indiferent că vorbim despre ceaiul cu aromă de vişine sau cel de portocale, fiecare este deosebit în felul său. Şi totul este servit într-un loc plin de bun gust, concret într-o atmosferă ca în livingul de acasă. În curând ne vom bucura de acceaşi atmosferă specială şi sub Pasajul Vulturul Negru. De două ca acasă chiar în centrul oraşului nostru!

Velvet, locul unde ceaiul se îmbină cu catifeaua

Când Velvet şi-a deschis porţile, în urmă cu aproape doi ani de zile, lumea vorbea, plină de entuziasm, de modul inedit de a servi ceaiul sau cafeaua. Da, într-adevăr este vorba despre ceşti de ceai sau cafea, învelite într-o catifea vişinie, de-ţi era mai mare dragul să o atingi. Ca să nu mai spunem despre cochetele seturi de ceai, care duc cu gândul spre cele aparţinând unor regi sau regine celebre.

Deşi nu este în fapt ceainărie, totuşi poate fi locaţia perfectă pentru a servi „ceaiul de la ora 5.00” şi nu numai, asta şi pentru că au o varietate de ceaiuri cu arome deosebite.

Ramada, certitudinea unor momente de neuitat

Deşi s-a deschis de scurt timp, Hotelul Ramada a reuşit să atragă mulţi curioşi, pe care i-a tratat la nivel de 4 stele, la preţuri foarte bune. În zona de lounge, situată la parter, aveţi posibilitatea de a servi ceaiuri cu arome fine, într-o atmosferă elegantă şi relaxantă. De altfel, locul este certitudinea perfectă a unor momente de neuitat în compania celor dragi. Şi ce poţi să îţi doreşti mai mult decât atât?

Ceaiul, motiv de întâlnire cu prietenii şi nu numai

Fie că vorbim despre ceai ca un prilej de revedere cu prietenii sau cei dragi nouă – este binecunoscut obiceiul englezilor de a savura ceaiul de la ora 5, alături de prieteni, la care adaugă şi un biscuit sau poate o ciocolată cu gust de mentă – fie că vorbim despre beneficiile ceaiului asupra sănătăţii noastre, această băutură este o alegere foarte bună atât vara, cât mai ales iarnă, când ne confruntăm cu diverse răceli şi alte boli.

În mod firesc, locaţiile prezentate mai sus sunt doar câteva dintre cele mai interesante din Oradea pentru a savura gustul ceaiului, însă oricare ar fi ceainăria aleasă, ceaiul nu ar trebui să lipsească din meniul nostru zilnic.

FLORIN OCTAVIAN FILIPESCU, Germania – ARTĂ ŞI ŞTIINŢĂ

de Maria Diana Popescu, Agero

Dorind să manifeste într-un mod inedit propria înţelegerea artistică, pictorul român din Germania, Florin Octavian Filipescu vine cu cea mai revoluţionară formă de artă a  mileniului III – pictura digitală – care a început să prindă aripi în lume. Dantelăriile sale de fractali şi portrete, trecute prin algoritmul computerului şi apoi imprimate pe un suport special cu ajutorul digitografelor, pot înfrumuseţa interioarele caselor sau ale birourilor. Pentru realizarea lor, Florin Octavian Filipescu a folosit anumite softuri, care nu pot fi întîlnite într-un atelier de pictură clasică şi anume: o paletă virtuală formată din mii  de culori, cutii de spray, efecte de radiere, creioane, perii,  efecte diverse, tehnologia digitală oferindu-i abilitatea de a corecta eventualele greşeli, dar şi posibilitatea extincţiei la dimensiunea dorită pentru pînză. Artistul combină stilul picturii obişnuite cu oferta timpului  digital. Avînd ca bază fotografia sau o temă preexistentă, Florin Octavian Filipescu, cu ajutorul programelor concepute pentru arta computerizată, simulează tehnicile tradiţionale prin intermediul pensulelor digitale, de aşa manieră încît redă perfect clasicele trăsături de penel. Idealizări ale realităţii, invenţiile sale artistice, deosebit de interesante şi atrăgătoare, pot fi socotite procese de trecere de la o formă reală de existenţă la alta imaginară, principiul părţii asemănătoare cu întregul, cel al auto-asemănării fiind cuprinse aproximativ în zonele de graniţă ale culorilor, în ordinea şi dezordinea artistică, putînd fi receptate ca entităţi de inspiraţie care se ciocnesc la limita artei. Se pune întrebarea dacă arta digitală va fi considerată parte a artei contemporane? Unui  un as al calculatorului, genul acesta de artă îi dă posibilitatea să aranjeze, conform inspiraţiei de moment,  alături de teme sau imagini special alese, alte motive, linii, puncte, pete, animaţii sau straturi, dar îi permit să corecteze orice greşeală, să refacă sau revină la tema iniţială cu un delete sau cu un enter, deşi arta digitală nu este deloc uşor de realizat. Sinergetica prezentelor lucrări încearcă să evidenţieze anumite legi care stabilesc o ordine în acest proces inedit, ele pot fi receptate ca părţi constituante ale unei revoluţii care vorbeşte despre haos şi ordine,  două teze aflate de o veşnicie în competiţie.

Considerîndu-se parte a eternului careu al universului, experimentînd în bogăţia de frumos natural, dar folosindu-se de tehnologia informaticii, pictorul evidenţiază un aspect fundamental: arta este ştiinţă, iar ştiinţa este artă. În viziunea temerarului artist, suflul artei s-a contopit cu cel al ştiinţei, imagini mai greu de realizat în mod tradiţional prind viaţă prin intermediul interfeţelor electronice şi a  priceperii sale. Un element deosebit al lucrărilor ar fi fractaliile fragile, neregulate, prinse în texturi pe măsură. În dorinţa de a demonstra că arta digitală impresionează cu adevărat prin acurateţe şi prin complexitate, artistul le foloseşte cu dibăcie şi reuşeşte să creeze o a doua natură, de fapt o interacţiune între arta sa şi ochiul vizitator. În plus, oferă crîmpeie din concept art, cîte ceva din arta colajului, fiecare lucrare în sine prezintă o lume deosebită, iar rezultatul face ca linia dintre imaginar şi real să se subţieze, permiţînd privitorului să se imagineze într-un alt micro-univers. Spaţiul culorilor şi al formelor tapetat cu sugerări cosmice voluptoase, buna organizare a suprafeţei pictate, nu pot rămîne  străine ochiului, ele îndeamnă la cercetare şi uimesc prin explozia şi fastul de  nuanţe vii.

Picturile clasice nu vor ieşi din galerii niciodată, însă ascensiunea tehnologiei digitale a transformat activităţile artistice tradiţionale – pictura, sculptura, grafica – în forme noi, apreciate şi căutate ca practici artistice, dînd naştere unei noi linii în artă, care încearcă să prindă la public. Încă din anii ’80, odată cu  evoluţia calculatoarelor, diverse denumiri au atras atenţia asupra a ceea ce astăzi se numeşte artă digitală. Poate că uleiurile, pînza şi pensula vor fi eclipsate, iar digitalismul va deveni treptat un concept tot mai explorat, ca mai apoi, peste timp picturile să devină şi ele holograme. În ceea ce-l priveşte pe Florin Octavian Filipescu, merită să acordăm atenţie curajului şi calităţii mesajului transmis de prezenta serie de lucrări. Sîntem în perioada în care arta a avansat foarte mult, motiv pentru care şi pictorul nostru s-a orientat spre cel mai rapid şi profitabil gen de pictură. Acest mod de a picta reprezintă o noutate în comunicarea artistică, calculatorul nu a făcut decît să amplifice libertatea de exprimare în arta timpului nostru. Noul concept de creaţie fiind la începuturi, e firesc să fie predispus experimentelor,  modificărilor, dar şi contestărilor.

Maria Diana Popescu, Agero

www.agero-stuttgart.de

Schimb de Cărţi Oradea, ediţia de octombrie

[articol publicat în revista Zile şi Nopţi, săptămâna 15-29 octombrie 2010]

Manifestarea cu titlul „Schimb de cărţi” poate fi asemuită cu o întâlnire între prieteni în care se aşează cărţile pe masă, cercetăm înfometaţi ce au adus ceilalţi şi, astfel, se leaga conversaţi. Discuţiile devin, cu fiecare ediţie, tot mai animate. Fiecare participant este liber să intre în discuţii sau doar să stea şi să asculte, savurând un ceai, o cafea sau ce îi place. Oricine este binevenit la astfel de întîlniri şi este important de înţeles că nu este vorba despre vreun cerc închis în care toată lumea se cunoaşte cu toată lumea. Puteţi veni şi fără cărţi, doar pentru a ne cunoaşte şi a bea un suc împreună. De asemenea, puteţi veni şi pleca oricând şi puteţi lua cărţi chiar dacă n-aţi adus nimic în schimb. Dacă nu vreţi să luaţi vreo carte, deşi aţi adus trei, este foarte bine şi aşa. De partea de gestiune a circuitului cărţilor pe la cititori se oupă tot organizatorii. Trebuie doar să vă treceţi numele şi “achiziţiile” pe o foaie de hârtie. Întâlnirile au loc lună de lună, astfel că următoarea ediţie va avea loc duminică, 24 octombrie, de la ora 15:00 la pizzeria Lucapiero. Pentru a primi şi alte notificări, vă puteţi înscrie pe grupul YAHOO de discuţii, creat pentru planul local http://groups.yahoo.com/group/SchimbDeCarti_Oradea/).

Sunteţi aşteptaţi cu drag la Schimb de Cărţi, ediţia de Oradea!

Cu toţii la teatru!

[articol publicat în revista Zile şi Nopţi, săptămâna 15-28 octombrie 2010]

Debutul toamnei este marcat şi de o nouă stagiune a Teatrului de Stat Oradea

Toamna a adus  - pe lângă festivaluri de teatru revenite după ani buni pe scena orădeană, concerte mari care nu s-au lăsat duse chiar dacă vara s-a terminat, ba mai mult s-au înghesuit timp de o lună de zile la Toamna Orădeană – o nouă stagiune de teatru redeschisă odată cu „sezonul de toamnă”. Săli mari s-au dovedit, într-un timp foarte scurt, a fi parcă prea mici pentru numărul iubitorilor de teatru din Oradea.

Festivalul de Teatru Scurt a fost realmente un succes, reuşind să ne deschidă din nou, apetitul pentru teatru. Şi cum toamna a venit, în mod firesc avem parte de multe premiere, care merită văzute. Teatrul îţi oferă câteva ore de evadare, iar câteva recomandări despre cum poţi lua o scurtă pauză de la viaţa obişnuită, refugiat la teatru. Aici, recreerea prin artă se împleteşte cu promovarea culturii, educarea şi dezvoltarea simţului pentru frumos a publicului orădean, prin adeziunea la normele şi la valorile culturale ale comunităţii noastre.

 „Fetiţa cu chibrituri”, prima premieră a stagiunii 2010-2011

Trupa „Iosif Vulcan” a Teatrului de Stat din Oradea a anunţat deschiderea stagiunii 2010-2011, cu premiera spectacolului „Fetiţa cu chibrituri”, adaptare de Angel Cîrstea după Hans-Christian Andersen. Regia spectacolului este semnată de Eugen Ţugulea, iar scenografia de Vasilatos Ianis, asistent scenografie Anca Popescu Raţiu.

 „Girodina”, a doua premiera a stagiunii

 Cea de-a doua premieră a stagiunii a avut loc într-o atmosferă de sărbătoare, în cadrul Festivalului de Teatru Scurt. Spectacolul „Girodina” de Jean-Claude Carrière, regia artistică Petre Panait, i-a avut în distribuţie în rolul Claire şi Jacqueline pe Corina Cernea, Informatorul şi Armand: jucaţi de Petre Ghimbăşan, Comisarul şi Jacques de Şerban Borda, iar Vecinul de către Petre Panait.

Girodina este un joc care se concentrează asupra unui cuvânt necunoscut. Acest joc este practicat de un bărbat şi de o femeie care se cunosc şi chiar trăiesc împreună. Jocul lor dezvăluie capcane şi pericole, în care înseşi raţiunea şi buna funcţionare a spiritului sunt ameninţate.

„Soare pentru doi”, cea de-a treia premieră a acestei stagiuni

„Într-o seară, în apartamentul doctorului Benjamin Bertholin îşi face o apariţie intempestivă tânăra Josiane Desrumaux. Asumându-şi falsa identitate a unei foste paciente a medicului, tânăra se instalează în casa acestuia, obligându-l prin şantaj să o găzduiască. Ea răstoarnă ordinea şi tabieturile medicului pasionat de Mozart şi de şah, care refuză orice idee de familie, de responsabilitate sau de relaţii constante. Răsturnarea spectaculoasă a situaţiei survine după o vreme de convieţuire, când este revelată adevărata identitate a fetei. O piesă despre asumarea responsabilităţii propriilor fapte, despre armonia şi dificultăţile vieţii alături de cei apropiaţi şi despre recuperarea timpului pierdut”

„Soare pentru doi” este jucată de către trupa Teatrului de Stat Oradea „Iosif Vulcan”, autor. Pierre Sauvil, iar regia artistică şi scenografia atribuite lui Daniel Vulcu. În piesă joacă actorii: Daniel Vulcu şi Lucia Rogoz.

Alte piese prezentate şi preţurile biletelor şi abonamentelor

Acestor premiere li se alătură şi alte spectacole prezentate pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor. Dintre acestea se găsesc: „Amor cu repetiţie”, de Ray Cooney, în regia artistică: Cristian Ioan, „La Grande Magia”, de Eduardo de Filippo, în regia artistică Alexandru Colpacci, „Îndrăgostiţii din Ancona”, adaptare de Vaida Katalin, regia artistică: Andrei Mihalache, şi Un spectacol din dramaturgia universală. De menţionat este faptul că abonaţii vor beneficia de intrare gratuită la unul din spectacolele stagiunilor trecute.

Preţurile abonamentelor sunt: abonamente premieră – 50 lei, abonament simplu – 40 lei, abonament cu preţ redus – 30 lei. În ceea ce privesc preţurile biletor la Sala Mare, acestea se prezintă în felul următor: bilet premieră – 20 lei, bilet simplu – 15 lei, bilet cu preţ redus – 10 lei. Totodată, pentru biletele la Sala Studio, preţurile aferente sunt: bilet premieră – 15 lei, bilet simplu – 10 lei, bilet cu preţ redus – 7 lei. De preţul redus beneficiază elevii, studenţii şi pensionarii. Abonamentele pot fi achiziţionate începând cu data de 15 septembrie 2010 de la Casa de bilete a teatrului  şi de la biroul de organizare al trupei „Iosif Vulcan”, zilnic între orele 10-13 şi 17-19.

Alte informaţii se găsesc şi accesând pagina web: www.teatruloradea.ro 

Ne vedem la teatru!

Teatrul de Stat din Oradea se preocupă de crearea unor spectacole care să reflecte contextul multicultural în care trăim, sperând, printre altele, ca teatrul să rămână şi chiar să se dezvolte într-un limbaj aparte, destinat tuturor categoriilor de vârstă.

Sper să apucăm să vedem măcar unul din spectacolele mai sus menţionate mai sus, pentru că teatrul este, în viziunea mea, unul din cele mai mari binefaceri pe care ni le putem face. Aşa, cuminte, înţelept şi fără măşti. Şi mai sper ca la anul să putem vedea toate piesele pe scena Teatrului de Stat, aşa cum se cuvine, atât pentru actori, regizori, cât şi pentru publicul iubitor de teatru din Oradea.

La Mulţi Ani, Oradea!

[articol publicat în revista Zile şi Nopţi, săptămâna 1-17 octombrie 2010]

În fiecare an, pe 12 octombrie celebrăm ziua oraşului Oradea

Deşi începutul toamnei nu este tocmai motiv de sărbătoare, totuşi o dată cu venirea ei încep şi primele festivaluri, expoziţii, spectacole de teatru în aer liber sau în săli închise, concerte şi toate culminează cu cea mai importantă zi dintre toate, Ziua Oraşului Oradea, celebrată pe 12 octombrie. Această zi are o dublă semnificaţie: redactarea Declarației de la Oradea din 1918, document ce proclamă dreptul la independență și autodeterminare a românilor din Transilvania, dar și eliberarea oficială a Oradiei de sub regimul hortyst în 1944, o dată cu intrarea în oraș a trupelor sovieto-române.

 În această zi are loc Defilarea cu Torțe și se celebrează ziua oraşului. De fiecare dată şi cu fiecare an, un farmec aparte este conferit acestei zile, dar şi celor precedente acesteia, prin prisma Toamnei Orădene.  În spatele acestor multor serbări, stau în fapt ani grei în dezvoltarea oraşului nostru.

 Scurt istoric al oraşului Oradea

 Până în 1918, Oradea a fost o parte din Imperiul Austro-Ungar, din partea imperiului guvernată de către Budapesta. Oradea a fost un oraș cosmopolit, cu o populație eterogenă, cu o mare varietate culturală și religioasă. La sfârșitul anului 1914, Oradea avea 69.949 de locuitori. Structura confesională a populației orașului a fost dominată de trei mari confesiuni: romano-catolică, luterană, izraelită. Dacă în Comitatul Bihor românii erau clar majoritari, în Oradea erau minoritari.

Concepția administrației municipale privind rolul ei în dezvoltarea orașului și construirea de imobile s-a schimbat în timp. În perioada 1860-1890, dezvoltarea urbană a Oradiei a fost lentă, lipsind adevăratele elemente ale unei vieți urbane. În timpul mandatului primarilor Bulyovszky Jószef (1897-1901) și Rimler Károly (1901-1919), concepția despre dezvoltarea urbană și rolul primăriei s-a schimbat. Administrația orașului a promovat o politică de dezvoltare urbană accelerată, realizându-se mari clădiri publice și infrastructura. În perioada 1900-1914, orașul a fost dotat cu toate elementele urbane moderne.

În Oradea, la începutul secolului al XX-lea, au activat câțiva dintre cei mai importanți arhitecți budapestani. Curentul de inspirație lechneriană este reprezentat prin Komor Marcell și Jakab Dezső, Bálint Zoltán și Jámbor Lajos. Din cadrul generației de tineri arhitecți, a grupării Tinerii, a activat la Oradea, Mende Valér. Spiegel Frigyes, aflat inițial sub înrâurirea Art Nouveau-ului occidental, a realizat importante clădiri de locuit în Oradea. Arhitectura premodernă, cu influențe vieneze, este prezentă prin lucrările fraților Vágó László și József. Amprenta arhitecturii vieneze se poate constata și la Palatul Ullmann, construit de către Löbl Franc.