Te schimbi pentru partener?

[publicat pe http://www.thesexist.ro/te-schimbi-pentru-partener-1412.html]

Adesea, cândva, în mod absolut firesc pentru un tânăr, trăiam cu vaga iluzie că „tot ce zboară se mănâncă”. Dar timpul sau, mai bine spus, experienţa de viaţă, m-au făcut să privesc lumea şi tot ceea ce ne înconjoară, cu alţi ochi.

La începutul unei relaţii, pornind de la aceste premise, credeam că totul este precum în poveştile nemuritoare, cu prinţi şi prinţese sau în poveştile spuse de către bunica. Mai exact: femeia trebuie să se supună bărbatului, să facă pentru el şi pentru casă, şi cumva să uite astfel de nevoile sale esenţiale. Aşa credeam că este o relaţie şi mă comportam ca atare. Intri în ea, te dedici bărbatului – care de cele mai multe ori nu corespunde cu cel din visele şi dorinţele tale – şi faci totul pentru el: te schimbi pentru el, uiţi de tine, de preocupările tale, de prietenii tăi, de plăcerile tale. Şi totul pare perfect. Până când, la un moment dat, apar tot felul de semnale din parte lui cum că ar vrea să părăseasă relaţia. Dar tu, orbită de toate acestea, îţi pui în aplicare strategia cu şi mai multă sârguinţă: şi te străduieşti şi mai mult, faci şi mai mult pentru el, crezând astfel că îi mai demonstrezi încă o dată ce femeie extraordinară eşti şi ar fi un mare păcat să te piardă. Şi în final, eforturile tale se dovedesc a fi în zadar, pentru că el, oricum, a ales să plece… Iar tu rămăi dezamăgită, obosită de atâtea nopţi nedormite şi lacrimi vărsate, acuzându-te în mod continuu că tot ce ai făcut nu a fost îndeajuns. GREŞIT! Tocmai aceasta este partea proastă a lucrurilor: tu nu ai greşit pentru că ai făcut, ci din contră, pentru că ai făcut prea mult!

Dar să nu uităm un lucru foarte important: bărbaţii sunt nişte vănători, prin definiţie, ei trebuie mereu să cucerească, iar în momentul în care te au şi ştiu că eşti acolo orice ar fi, ei îşi pierd interesul. Ca atare, ideea este să nu te arăţi mereu disponibilă, să nu te schimbi după partener, eventual, cel mult, să vă adaptaţi unul pe nevoile celuilalt şi să fiţi în linie în relaţie, dar nicidecum să renunţăm la noi pentru a fi pe placul lor.

Ce trebuie să facem în primul rând este să ne schimbăm vechile mentalităţi în privinţa a ceea ce înseamnă o relaţie. Să fii tu, FEMEIA, pe primul loc, să te bucuri mai întâi de tine, să fii mândră cu ceea ce eşti, ca apoi să pretinzi ca el – oricine ar fi – să te poată iubi. Şi atunci el va face tot ce îi stă în putinţă pentru a contribui şi mai mult la fericirea ta. Să fii independentă, adesea să joci un aşa-zis „du-te şi vino” cu el, să ai grijă de tine şi de nevoile tale, şi îl vei păstra pentru totdeauna.

În final, concluzia este că nu trebuie să ne schimbăm după partener, ci eventual să ne adaptăm după anumite tipare ale lui, dar în niciun caz să nu renunţăm la A FI noi însene. Mult succes!

Lecturi Urbane Oradea, ediţia a 4-a

În 1 octombrie 2011 are loc Noaptea Bibliotecilor, un eveniment naţional care se va desfăşura în incinta Bibliotecii Judeţene Gheorghe Şincai din Oradea.

În cadrul acestui eveniment va avea loc a 4-a ediţie a Lecturi Urbane Oradea, începând cu ora 18.

Vă aşteptăm cu drag!

La început a fost cuvântul …

[articol publicat în revista Zile şi Nopţi Oradea, săptămâna 16 - 30 septembrie]

Sau cum să dai valoare vorbelor tale

Pentru foarte mulţi dintre noi, a vorbi în public este o artă. Pentru alţi foarte mulţi, a vorbi în public implică emoţii mari, neputinţa de stăpâni bine situaţia şi principiul cum că nu vom reuşi din cauza atâtor temeri. Nimic mai greşit, întrucât deasupra tuturor primează a VREA. A vrea să faci mai mult şi a vrea să reuşeşti.

Din noiembrie anul trecut, şi Oradea s-a alăturat iniţiativei cu titlul ToastMasters, aici unde arta vorbirii în public este la ea acasă. O mână de oameni la început, şi în timp tot mai mulţi, îşi dezvoltă abilitatea de a vorbi în public, de a avea speech-uri de succes.

Despre Toastmasters, ca organizaţie

Toastmasters International (TI) este o organizaţie non-profit cu scop educaţional care are cluburi afiliate în toată lumea (aproximativ. 12.800 în noiembrie anul trecut). Scopul acestei organizaţii non-profit este de a-i ajuta pe membrii săi să-şi îmbunătăţească abilităţile de comunicare, prezentări în public şi leadership..

Don’t dream …

M-am hotărât să îmi aştern, din nou, gândurile pe o foaie de blog. Şi asta întrucât consider că a venit momentul să fac acest lucru.

Zilele trec şi încet-încet îmi spun “Don’t dream, it’s over”, iar cei din jurul meu încearcă să îmi sublinieze tot mai mult faptul deja evident. Se întâmpla să fiu şi eu fericită. În urmă cu doi ani de zile, l-am cunoscut şi am crezut că întreg Universul a conspirat pentru a mă vedea fericită, pentru a mă face fericită şi a-l face şi pe el fericit. Totul a început ca o frumoasă prietenie, despre care niciunul nu credea că va ajunge atât de departe. Departe de faptul că eram în aparenţă doar 2 colegi sau prieteni, stătea în fapt acea magie care ne înconjura când eram unul în preajma celuilalt. Pe măsura ce timpul trecea, ne îndrăgeam tot mai mult şi mai mult şi credeam că nimeni niciodată nu ne va putea întrista vreodată. Şi din nou tot Universul conspira pentru ca noi să fim fericiţi.

Au fost 2 ani cu atâtea amintiri frumoase, chiar dacă în treacăt au apărut acele momente de “sare şi piper” (în fond normale), au fost excursii şi clipe de clipe. Dar în final, am rămas doar cu amintirile, singurele care ne mai leagă de acele momente frumoase, cele care, chiar şi peste ani, vor dăinui în noi, pentru că niciodată nu îl vei uita pe cel pe care l-ai iubit atât de mult.

Şi pentru că orice poveste frumoasă are un sfârşit – tind să cred că de cele mai multe ori trist -, mă face să cred că poveştile cu final de vis sunt doar în cărţi şi telenovele. În fapt, the dream is over now …

Şi toamna-şi are farmecul ei

[articol publicat în revista Zile şi Nopţi Oradea, săptămâna 3-17 septembrie 2011]

Nostalgicii îşi iau cu greu rămas bun de la anotimpul estival, în schimb, tindem să credem că şi toamna are farmecul ei, cu atât mai mult cu cât ultimele zile din august ne-au surprins cu căldura lor.

Sosirea toamnei nu trebuie să fie nicidecum vreun motiv de întristare, întrucât chiar şi ea, toamna, are farmecul ei. Şi trebuie să ştim că avem cel puţin un obiectiv pentru care trebuie să ne bucurăm. Fie că îl numim Toamna Orădeană, fie o plimbare în aerul curat de munte, fie micile bucurii ale vieţii sunt doar câteva dintre acele plusuri ale anotimpului frunzelor căzute.

De vrei o plimbare departe de aglomeraţia Oradiei, trebuie să ştii că la Şuncuiuş sau Vadu Crişului ai parte de o delectare pe cinste, la preţuri accesibile oricărui buzunar, dar mai mult decât atât ai să fii surprins de minunăţia de natură ce îţi încântă privirea. Probabil că mirosul apei sărate de mare încă îâi răscoleşte amintirile, că zilele fierbinţi de vară şi-au pus amprenta asupra ta, dar nu trebuie să te laşi ancorat în trecut, ci să trăieşti prospeţimea prezentului chiar şi o dată cu lăsarea toamnei.

La Vadu Crişului

Localitatea Vadu Crişului este situată la contactul Munţilor Pădurea Craiului cu Depresiunea Vadului. Datorită acestei aşezări şi structura geologică a zonei este una complexă, fiind reprezentată prin roci sedimentare de natură şi vârste diferite. Munţii Pădurea Craiului sunt alcătuiţi preponderent din calcare triasice, jurasice şi cretacice, întâlnite la zi în defileul sculptat al Crişului Repede.  În cuprinsul micului bazin depresionar de la Şuncuiuş, în sectorul care se află pe raza comunei Vadu Crişului, se întâlnesc pietrişuri şi nisipuri de terasă, de vârstă cuaternară. Lunca Crişului Repede este largă şi dă o adevarată imagine a Depresiunii Vadului. Alcătuită din pietrişuri şi nisipuri fluviatile, lunca prezintă o uşoară creştere în altitudine de la râu spre cei doi versanţi.