Totuşi este trist în lume …

Aseară ne-am revăzut. Pentru ultima dată în acest an. Drumurile noastre nu se vor mai intersecta, sărbătorile nu vor mai avea acelaşi farmec ca acum un an sau doi. A fost frumos. Dar trist. Când ştii că nu poţi să fii cu cel pe care îl iubeşti doar pentru că sunteţi mult prea diferiţi, doare. Doare tare de tot. Nici un sentiment puternic nu poate depăşi această problemă. Pentru că este o problemă care nu poate fi trecută cu vederea.

Se spune despre contrarii că se atrag. Da, confirm. Pe termen scurt. Pe termen lung însă, diferenţele se fac tot mai puternic simţite şi … nimic nu mai are rost. Oricâte compromisuri facem.

Eu îi pregătisem un album cu fotografii de-a lungul ultimilor ani cu noi, şi o scrisoare. Nici el nu s-a lăsat mai prejos. Un ursuleţ gingaş îmbrăţişând nişte bomboane de ciocolată şi un ren simpatic, care întruchipează o lumânare au fost cadoul surpriză. Desigur că mi-au dat lacrimile. Apoi, am înmânat şi eu ce aveam de dat şi l-am rugat să citească scrisoarea … Îl vedeam cum încearcă din răsputeri să îşi stăpânească lacrimile. Au fost momente de emoţie. Pentru amândoi. Ştiam că nu va mai fi niciodată la fel, nicin Crăciun sau o altă sărbătoare pe care obişnuiam să o celebrăm împreună. Rămân doar amintirile care au fost multe şi frumoase. Au fost 2 ani, cu bune, sau mai puţin bune, cu speranţe şi vise. Cu multe sentimente.

Şi te-ai dus dulce minune, şi-a murit iubirea noastră, floare albastră, floare albastră, Totuşi este trist în lume …

Revelion … la alţii

[articol publicat în revista Zile şi Nopţi, săptămâna 23 decembrie 2011 - 5 ianuarie 2012]

Despre cum petrec oamenii din toată lumea seara dintre ani

Complet acaparaţi de agitaţia de zi cu zi, uneori chiar uitând de toate, în goana noastră continuă, nici nu mai observăm minunăţiile din jurul nostru, oraşul cel frumos împodobit, pregătit pentru a întâmpina iarna şi sărbătorile, gata pentru a-l primi pe Moş Crăciun, cu desaga-i plină de cadouri frumoase. În fiecare an, data de 1 decembrie – pe lângă cunoscuta semnificaţie – este celebrată şi prin împodobirea Oradiei cu tot felul de ornamente şi beculeţe care mai de care mai colorate şi mai frumoase. O plimbare pe fosta Principală, azi Republicii, ne face să privim cu alţi ochi tot ce se întâmplă frumos în jurul nostru şi încet-încet să ne aducă în spiritul sărbătorilor de iarnă.

Ne pregătim să întămpinăm un nou an şi cu fiecare an nou venit ne dorim tot mai mult şi mai mult să fie unul mai bun şi mai plin decât cel de care ne despărţim. Fiecare din noi şi-a dorit măcar o dată în viaţă să petreacă noaptea dintre ani departe de casă, în ţări sau continente îndepărtate. Măcar pentru o dată să simţi altfel …

Crăciun Fericit cu amintiri …

E seara de Ajun de Crăciun. Am primit deja cadourile. Mă pregătesc să merg la colindat. Însă prin minte îmi trec, alene, amintiri din acest an.

Pentru mine, 2011 a fost un an greu. Poate cel mai greu de până acum. A fost un an în care m-am despărţit – definitiv – de un membru foarte drag al familiei mele. A fost un şoc imens şi azi, ne-am amintit că acum un an era alături de noi… Nici până azi nu îmi dau seama cum sau de ce …Aşa ne-a început anul.

Au urmat apoi momente multe şi triste. Noi încercări. În aprilie, mi-am luat inima în dinţi şi am considerat că trebuie să fac un nou pas în viaţa mea. Am plecat de la primul meu loc de muncă – care vă rămâne mereu în inima mea, ca şi prima iubire – şi am păşit pe un tărâm nou, în necunoscut. Habar nu aveam ce mă aştepta, însă eram încrezătoare că voi putea adaugă experienţă nouă în viaţa mea profesională. Şi iată că de atunci au trecut 8 luni în Qubiz. Luni extrem de frumoase, în care am şi muncit mult, am şi învăţat foarte multe şi am cunoscut nişte oameni extraordinari, alături de care mă simt atât de bine în fiecare zi. A fost un pas mic pentru omenire, un pas mare pentru mine.

Dar atunci când câştigăm într-o parte, pierdem în alta. La începutul lunii iulie, am încheiat, cu foarte multă tristeţe, un capitol din viaţa mea. L-am iubit enorm, dar pur şi simplu ” nu a fost să fie”. Au urmat 6 luni în care am tot încercat să îmi răspund “de ce-urilor” şi încă nici până azi nu am reuşit să le găsesc răspunsuri. Mi-e dor şi doare. Totuşi, îmi doresc nespus să depăşesc momentul şi poate, să o iau de la capăt.

Pe de altă parte, a fost şi un an în care, prin treacăt, am reuşit să mai călătoresc, puţin în Germania, în Ungaria … dar în Serbia mi-a plăcut atât de mult. A fost prima dată în ţinutul sârbesc şi mi-a plăcut nespus.

Toate ca toate, dar rămân la părerea că 2011 a fost dificil. Dar mă bucur că se termină şi sper ca 2012 să nu ne aducă apocalipsă, ci vremuri mai bune.

Crăciun Fericit şi multe bucurii!

Vine, vine anul nou

[articol publicat în revista Zile şi Nopţi, 9 decembrie - 23 decembrie 2011]

Despre tradiţii şi obiceiuri

Luna decembrie, denumită sugestiv şi luna cadourilor încheie fiecare an. Atunci, mulţi dintre noi avem obiceiul de a rememora toate clipele, mai mult sau mai puţin frumoase din anul ce a trecut. Este vremea nostalgiei sau a bucuriei, a regăsirii sau a regretelor. Este momentul în care mai tragem o linie, mai încheiem un capitol din viaţa noastră.

Anul Nou aduce, aproape întotdeauna, speranţa că va fi şi mai bun decât cel de care ne despărţim., acesta este şi motivul pentru care avem tendinţa de a ne ţine de anumite datini şi obiceiuri din popor sau preluate de la alţii. Şi pentru că ne dorim să fie ani mai buni, atunci aruncăm o privire la acestea.

Sărbători de iarnă, cu bucurie

[articol publicat în revista Zile şi Nopţi Oradea, săptămâna 25 noiembrie - 8 decembrie 2011]

Despre datini şi cum se păstrează ele

Ne mai desparte mai puţin de o lună de zile de sărbătorile de iarnă. Magazinele abundă acum, de tot felul de ornamente specifice, amintindu-ne tot mai mult că luna cadourilor se apropie, atât de repede, de noi. Moş Nicolae, Crăciunul sau Anul Nou sunt la un pas distanţă, iar nostalgia trecerii unui an îşi face simţită prezenţa în sufletele noastre. Iar, la cum trece vremea şi la câte schimbări au loc, zilnic, în viaţa noastră, uităm să ţinem cont de amănuntele frumoase ce ne înconjoară. De multe ori chiar şi de tradiţii … Locul lor este luat adesea de party-uri tematice şi astfel îşi pierd tot mai mult din semnificaţie.

Tradiţii specifice de Moş Nicolae şi Crăciun

Cu toate acestea, cu bucurie, constatăm că unele tradiţii se păstrează şi azi, în unele locuri de ţară, încă cu sfinţenie, în timp ce altele şi-au pierdut din farmec, o dată cu trecerea timpului. De la vestitele ghetuţe pregătite de copiii şi puse la geam alături de scrisorile trimise lui Moş Nicolae şi până la datini vechi ale Crăciunului, toate acestea se adună cu bucurie în desaga cu amintiri.