Şomer

Noul meu coleg de la 24FUN, povesteşte cât de grea a fost perioadă cât a fost şomer … Articolul se regăseşte deja şi în revista 24FUN din această săptămână.

 

Ce cool (?)

De Florin Budea

 

De bună voie şi silit de imprejurări,  am fost şomer. M-am pus în situaţia de a-mi căuta un “job” şi, vreme de două săptămâni, această “stare socială”, inedită pentru mine, mi-a prilejuit noi experienţe. Trecând peste trauma şi spaimele iniţiale, cu un mic efort, necesar pentru a privi partea bună a lucrurilor, pot spune că şomajul a fost o situaţie chiar interesantă, aproape o aventură. Am avut parte de multe surprize. M-au căutat prieteni, cu unii nu mai vorbisem de ani de zile. E tot atât de adevărat că n-am fost căutat tocmai de aceia pe care, atunci, la nevoie, mi i-aş fi dorit cel mai mult îndeaproape. Dar despre aceştia nu am să vorbesc. Nu merită!

 

Cei care m-au căutat s-ar putea împărţi în trei categorii. Celor dintâi le-aş spune, fără supărare, “ciocli”. Era gaşca “prietenilor” care te caută să-ţi ia pulsul, să vadă dacă mai mişti, după pumnul abia încasat. Ceilalţi sunt, aşa cum poate vă aşteptaţi, prietenii adevăraţi. Oameni pe care nu i-am vazut demult, dar care nu au ezitat să mă caute. Unii chiar mi-au propus câte o slujbă. Alţii, fără să-mi dea nimic, mi-au dăruit mult mai mult. E vorba de “suflul” acela misterios care, a doua zi dimineaţa, îţi dă curajul să deschizi ochii şi să-ţi reiei căutările.

A existat şi o subcategorie: criticii. “Ce prostie ai făcut… Numai tu poti sări, cu capul în faţă, fără să-ţi fi găsit, înainte, altceva… Inconştientule…”. De parcă, atunci, în momentul de cumpănă, dintre a sta şi a nu mai sta, mi-aş fi putut comanda furia. Asta e! Am făcut-o şi gata. Fiecare slujbă, ca şi fiecare situaţie de viaţă, e până la urmă un cerc din care depinde numai de noi daca ieşim sau nu. Eu am rupt cercul şi nu îmi pare rău. Măcar pentru ineditul experienţei şi tot a meritat.

 

Nu cred că e bine să devenim robii unei slujbe, oricât de bună ar fi ea. Ni se înmoaie vâna şi nervul. Trebuie să ne mişcăm liberi, pentru că libertatea de a pleca e la fel de importantă ca şi cea de a spune şi de a scrie ce gandeşti.