Studenţii din întreaga ţară intră de luni în sesiune. Masteranzii la fel.
Deşi nu mai sunt studentă de mai bine de un an şi jumătate, nostalgia acelor vremuri încă mă învăluie. Vremuri pe care cu siguranţă nu le voi uita. Atunci eram mereu implicată în tot felul de activităţi studenţeşti şi mereu în acţiune. Acum am trecut la un alt nivel. Mai ridicat. De acţiune nu am scăpat, doar că e diferit. Dar o parte din tot ce a însemnat ASUO mi-a fost mai mult decât benefică.
Şi pentru ca totul să fie de vis, anii de studenţie au culminat cu un curs festiv deosebit. A fost momentul în care ne-am luat rămas bun de la acei ani, păşind spre un alt nivel: al responsabilităţilor, al maturizării. Deveneam ingineri.
Stimat prezidiu, dragi colegi,
Ne aflăm într-o zi foarte importantă din viaţa noastră, în care studentul de ieri, devine absolventul de azi. Acum când privesc în trecut, văd 5 ani minunaţi, în care am studiat, şi totodata am învăţat să fim nu doar colegi ci şi prieteni adevăraţi, 5 ani în care ne-am maturizat, ne-am lărgit orizonturile şi în final am devenit putem sa o spunem, independenţi.
Ne vom aminti cu drag de profesorii noştri, de fiecare curs, seminar sau laborator, pe care de multe ori le înduram cu greu şi la care uneori ori ne făceam chiar dispăruţi, invocând diverse motive mai mult sau mai puţin obiective.
Nu vom uita nimic. Nici emoţiile fiecărei sesiuni nu le vom uita, mai ales a primeia, dar nici a celorlalte…pentru că fiecare era diferită în felul ei… nici orele şi nopţile nedormite încercând să învăţam pentru câte un examen… dar nici ciornele, pe care uneori le pierdeam prin buzunare şi le găseam atunci când memoria ne juca feste…
Au fost momente şi momente, atât bune, cât şi mai puţin bune, dar important e că le-am trecut cu bine! Impreună! Acesta este farmecul adevarat al anilor studenţiei. Sunt foarte multe clipe frumoase: ieşiri, zile de naştere, excursii … iar în final amintirile sunt singurele, cele care ne mai leagă de toţi aceşti ani minunaţi.
E timpul să ne luăm rămas bun, acum fiecare îşi vede de drumul lui. Eu trăiesc însâ cu speranţa reîntâlnirii peste 10 ani şi încrederea că până atunci fiecare din noi să-şi fi îndeplinit cel puţin o parte din visele sale.
Până atunci, însă, vă doresc mult succes, o tinereţe minunată, pe care să o trăiţi din plin. “Nu plânge că s-a terminat, ci zâmbeşte că s-a petrecut!”
În final, mulţumim tuturor celor ce ne-au fost alături în acest timp, tuturor profesorilor, părinţilor, care au făcut multe eforturi pentru a ne vedea azi aici şi nu in ultimul rand vouă, dragi colegi.
Baftă la toate examenele vieţii!
EFEMERIDE 