Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când mă gândesc la trecut, la vremuri frumoase care au fost cândva, mă ia un soi de nostalgie.
E ianuarie 2009. În urmă cu doi ani de zile, susţineam ultimele examene ale ultimei sesiuni de facultate, şi cu emoţii şi nerăbdăre mă pregăteam de o călătorie lungă. Avea să înceapa experienţa mea ca studentă ERASMUS în Atena. Trei luni de vis, departe de casă, dar mereu cu gândul la cei dragi, acolo unde am cunoscut zile frumoase, o familie extraordinară, mi-am făcut mulţi prieteni şi am învăţat să mă descurc singură printre străini, ba chiar să înţeleg, să citesc şi să scriu în limba greacă!
Pe când visul s-a terminat, am realizat că am finalizat şi facultatea. Nu aveam de unde ştii care îmi va fi drumul de acolo înainte. Şi totuşi … De mai bine de 1 an şi jumate muncesc, dar recunosc că m-am desprins cu greu de ASUO (au fost 5 ani), dar am învăţat că trebuie să urcăm pe alte trepte în existenţa noastră. Că în locul nostru vin alţi tineri, cu alte ambiţii, care vor cunoaşte la rândul lor munca într-un ONG studenţesc. Cu satisfacţiile şi bucuriile ei, deşi adesea te loveşti şi de multe neajunsuri …
Acum nu văd decât clipe frumoase când privesc spre trecut, dar privind spre viitor văd alte fapte. Într-o lună voi încheia studiul de masterat şi până atunci mai pregătesc ceva, despre care am să povestesc abia la finelele celeilalte săptămâni.
M-am revăzut cu colegii de facultate vineri seară. O parte din ei sunt deja căsătoriţi, alţii urmează. Fiecare a povestit câte puţin din realizările sale din ultima perioadă. De altfel, grupul nostru pe care l-am strâns încă din băncile facultăţii este în continuare unul unit, chiar dacă ne vedem ceva mai rar. Pentru că pe noi ne leagă prea multe amintiri, excursii, zile de naştere, bancheturi sau chiar nunţi, la care am participat, cu toţii, împreună. Ca o echipă adevărată, fiindcă întotdeauna am fost unii lângă alţii şi la bune şi la rele …
Cum s-ar zice: “Vreme trece, vreme vine … “!
EFEMERIDE 