Posted in 24FUN Oradea, Interviuri

De vorbă cu Flavius Bunoiu

[articol publicat în revista 24FUN, săptămâna 20 – 26 februarie 2009]

S-a născut undeva în sudul ţării, a copilărit în judeţul Mehedinţi, a făcut şcoala la Turceni (judeţul Gorj), liceul l-a terminat la Timişoara şi a absolvit Facultatea de Drept din Bucureşt. În prezent locuieşte în Oradea. Timp de 10 ani a lucrat în radio, în 2004 a apărut pentru prima dată la televiziune, iar din 2005 are o mică afacere legată de advertising, de soiul “eu centrez, eu dau cu capul. Din fericire, prietenii mă mai ajuta cu idei” (declară pe blogul personal).

Are 29 de ani şi în spate ani de radio, pe care şi-i aminteşte cu drag. Toate campaniile de promovare ale televiziunii locale, făcute împreună cu Mihai Dacin, mai mult sau mai puţin din voluntariat, momente plăcute sau mai puţin plăcute din cariera sa: „Şi toate le-am făcut fără să fie de datoria noastră, fără să fie în fişa postului, fără să avem salarii enorme. Asta până ne-am trezit la realitate şi ne-am dat seama că muncim degeaba, nimeni nu ne apreciază eforturile, iar buzunarul este tot gol”.

În urmă cu o lună de zile, Flavius Bunoiu a anunţat că şi-a dat demisia de la Televiziunea Transilvania, Favorit FM şi Naţional FM. Foştilor şefi le-a şi transmis un mesaj: „Recunosc că am această problemă: am gura mare şi nu pot să tac. Nu pot să tac atunci când incompetenţa unora mă afectează în mod direct. Le doresc “succesuri” nenumărate, pe toate planurile, tuturor.” Şi mai adaugă, ironic, pe blogul său: „Sunt distrus, nu mai am poftă de mâncare şi parcă şi privirea îmi este întunecată (în genul Lord Of The Rings). Mă rog, trebuia să scriu asta pentru satisfacţia celor câţiva adepţi ai lui Onan de la fostul meu loc de muncă, aceia care sperau să mă vadă mâncând de pe jos, dat fiind faptul că nu mi se dau banii cuveniţi.”

bunoiu-la-radio

Despre demisia lui a vorbit destul de mult, dar sunt multe alte lucruri de ştiut despre el, pe care ni le-a povestit în cadrul acestui interviu.

Eşti om de radio şi de televiziune. Cum şi când ai început ? Care a fost cel mai bun moment din cariera ta, dar cel mai puţin bun ?

 

         În anul I de facultate mi-am depus CV-ul pentru un anunţ de angajare pentru un post de grefier (eu fiind la Drept), dar cum acolo postul era deja „cumpărat”, am încercat pentru un post de redactor la un radio. Mi-am dat seama că am aptitudini. Îmi plăcea să bat câmpii.  La început, timp de un an de zile făceam totul pe gratis, din pasiune. La radio. în Timişoara făceam emisiune de week-end, apoi am trecut la emisiuni de după-amiază şi în final am ajuns la matinal, care spre deosebire de televiziune, este cea mai importantă parte a zilei. În 2002 am venit în Oradea.

 

Cel mai bun moment din viaţa mea a fost când am început la televiziune, m-am descurcat bine din prima zi. Iar cel mai prost moment a fost venirea în Oradea.

 

Ai făcut deja multe declaraţii în presă despre demisia ta de la trustul condus de fraţii Micula. Spuneai că “supărările” au trecut. Totuşi, de fiecare dată mai există ceva care nu a fost dezvăluit. Vorba aceea “Există mereu ceva naşpa în spatele scenei”. Pe scurt despre ce s-a întâmplat.

      

              Totul a început în ianuarie, imediat după concediu, când am fost chemat să semnez că sunt de acord să mi se reducă salariul cu 800 de lei. Am rămas cu acelaşi salariu pe care îl aveam în 2004. Motivul era că nu mă mai făceam „Cota de piaţă” de la TV. Emisiunea nu s-a interesat nimeni să o vândă. M-am dus la radio. Acolo, centrala de încălzire a sucombat înainte de sărbători astfel încât, în toată televiziunea şi în tot radioul era un frig de îţi îngheţau vorbele în gură. Apă la toaletă nu aveam astfel încât mergeam în barurile din apropiere. Internetul nu a fost plătit din septembrie şi a fost tăiat. O cazional, de la caloriferele băgate în priză, săreau siguranţele şi mureau toate calculatoarele. Problema încălzirii este încă prezentă. Internetul nu mai fusese plătit de câteva luni. În timpul unei emisiuni ne-am îmbrăcat gros şi ne-am pus la microfoane, să facem emisiune (eu şi cu colegul Mihai Dacin). Asta pentru că ne păştea o amendă de la CNA pentru lipsa programului local. Normal, fiind băieţi dezgheţaţi (chiar dacă stăteam în frig), am făcut glume pe seama “căldurii sufleteşti” ce ne anima. De acolo a început totul … Am aflat prin intermediar, că şefilor nu le-au convenit cuvintele mele şi că au de gând să mă concedieze. Însă, înainte ca ei să mă concedieze, mi-am dat eu demisia.

 

Este adevărat că nu te-au mai lăsat să intri în televiziune pentru a-ţi lua şi ultimele lucruri ?

 

Da, au pus portarii să nu îmi permită accesul. Zilele viitoare îmi voi recupera totuşi lucrurile, apelând la intermediari.

 

Crezi că va rezista compania condusă de fraţii Micula – SC Clas Media SRL –  în contextul crizei economice ? Fiindcă vorbim despre o instituţie susţinută şi nu o afacere.

 

Nu. Ca televiziune care să însemne ceva NU. Nici TVS-ul nu o va lua în faţă. Televiziunile locale nu conştientizează faptul că ele nu se bat între ele, ele se bat cu cele naţionale. În contextul criei economice, managerii ar trebui să se orienteze pe calitate pentru a evita măsurile drastice luate împotriva angajaţilor.

 

Resentimente faţă de şefi ? Regreţi ceva din ce ai lăsat în urmă, plecând de la trustul Micula?

 

Da, resentimente sunt. Regret însă că nu mai sunt cu puţinii prieteni care mi-au mai rămas. Of, multe s-au întâmplat. Poate am mai uitat din ele, poate nu le-am spus pe toate. Sunt deranjat de atitudinea acestor oameni care m-au considerat incomod şi care îmi ignoră valoarea profesională şi efortul depus în aceşti ani.

 

Cine ţi-a fost alături în aceste momente ? Ştii cum se zice: “Prietenul adevărat la nevoie se cunoaşte”! Şi în acest context, ţi s-a întâmplat să fi sunat, oprit pe stradă de oameni care îşi arată sprijinul lor faţă de tine?

 

Mai degrabă oameni necunoscuţi mi-au fost alături, decât prieteni, care şi aceia au fost puţini. Au fost totuşi foarte mulţi oameni care mă ştiau de la radio, TV sau din revistă, şi care mi-au fost alături. Nu mă aşteptam.

 

Şi totuşi nu ţi-a fost frică să faci toate acele declaraţii pe blog ?

Nu. În plus, mă aşteptam la comentarii mult mai răutăcioase. Dar au fost foarte putţine. Ba mai mult, Tofan m-a ameninţat că mă dă în judecată. Faptul că am ales să scriu pe blog despre ceea ce s-a întâmplat este motivat de orgoliul care m-a împins şi să demisionez. Recunosc că am această problemă: am gura mare şi nu pot să tac.

Ce urmează să faci în continuare ? Ai primit vreo propunere ?

Nu am primit. Însă mi-ar plăcea să lucrez într-un radio care să îmi permită să îmi fac meseria aşa cum cred. Aş termina cu matinalul. În cei 10 ani de radio, mă trezeam la 4 dimineaţa, la 5 eram la radio şi la 6 în emisiune. Acum aş face o emisiune de miezul nopţii, în care oamenii pot spune exact ce gândesc.

 

Ai lucrat la Radio Vest din Timişoara, te-ai mutat apoi să lucrezi la radio în Oradea. Îţi surâde o carieră în Bucureşti ?

 

Iniţial voiam să stau doar un an în Oradea şi apoi să plec în Bucureşti la Naţional. Dar am tot rămas aici. Ni s-a tot promis … Şi am rămas doar cu promisiunile. Acum nu m-aş mai duce acolo.

 

Există vreun om de radio sau de televiziune din media românească sau cea internaţională, pe care îl vezi ca un exemplu pentru tine ?

 

Din media internaţională ar fi Jay Leno şi David Letterman, îşi fac meseria de atâţia ani şi o fac bine.

 

Personal, îţi urmăresc fiecare număr al revistei pe care o conduci: “Business News”. Cum ţi-a venit ideea de a o lansa şi dacă te gândeşti să continui această “afacere”? (să îi spunem aşa).

 

Revista merge bine. În curând urmează şi al 10-lea număr. În aprilie va fi un an de când am lansat-o. Mi-am dorit ceva al meu, ceva cum nu există pe piaţă. De-a lungul numerelor, am avut ca invitaţi (pe copertă) diverse personalităţi şi manageri din Oradea. În ultimul număr al revistei, s-a întâmplat neprevăzutul: invitatul s-a răzgândit în ultima clipă, de aceea nu am avut niciun personaj pe copertă. Din luna ce vine voi avea 10 colaboratori şi am extins şi domeniile articolelor. Îmi doresc să ajung la 52 de pagini.

 

Există vreun lucru în lumea aceasta pe care regreţi că l-ai făcut? Dar unul pe care l-ai făcut şi te mândreşti cu el?

 

Regret că am avut încredere în oamenii în care nu trebuia să am încredere şi am fost păcălit. Mă mândresc cu faptul că am reuşit să am o meserie bună timp de 10 ani şi am să o fac în continuare.  

 

Ce crezi că ar trebui să ştie tinerii care vor să urmeze o carieră în radio, televiziune sau presa scrisă?

 

         Se plăteşte foarte prost dacă nu eşti în Bucureşti. E un job stresant, care nu îţi ofera atât de multe avantaje cum cred toţi. Este o meserie care îţi aduce foarte multe responsabilităţi. Îmi amintesc pe vremea când făceam interviuri de angajare, a venit o tipă la interviu care voia să prezinte la TV, dar nici măcar nu ştia care era numele primarului!

Ce faci în timpul liber?

 

Alerg cu revista, mă duc la munte (de obicei la Arieşeni), dar nu ştiu să skiez, trag cu arcul, mă duc la sală, mă uit la filme poliţiste. Recunosc că nu mai am timp de citit.

 

Ai vreun mesaj la final de interviu prietenilor, cititorilor revistei sau chiar … “duşmanilor”?

 

         Să fie optimişti că vom trece de criză. Să fie mai relaxaţi pentru că oamenii în general uită să trăiască.         

4 thoughts on “De vorbă cu Flavius Bunoiu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s