[articol publicat în revista Zile şi Nopţi, 11-25 septembrie 2009]
Pe U2 i-am văzut, pentru prima oară live, pe stadionul Maksimir din capitala Croaţiei, Zagreb, pe 9 august, anul acesta. Concertul a făcut parte dintr-un tur de mai multe ţări, primul având loc în Spania, la Barcelona, în 30 iunie 2009. Cu această ocazie, U2 au pornit în promovarea cel mai nou album, intitulat „No line on the horizon”, chiar dacă printre piesele interpretate s-au strecurat şi melodii deja consacrate. Turul se va încheia pe data de 28 octombrie în Vancouver, Canada.
Următoarele locaţii în care vor concerta cei de la U2, începând cu data de 12 septembrie:
12 septembrie 2009, Soldier Field, Chicago, SUA, în deschidere: Snow Patrol
13 Septembrie 2009, Soldier Field, Chicago, SUA, în deschidere: Snow Patrol
16 Septembrie 2009, Rogers Centre, Toronto, Canada, în deschidere: Snow Patrol
17 Septembrie 2009, Rogers Centre, Toronto, Canada, în deschidere: Snow Patrol
20 Septembrie 2009, Gilette Stadium, Boston, SUA, în deschidere: Snow Patrol
21 Septembrie 2009, Gilette Stadium, Boston, SUA, în deschidere: Snow Patrol
24 Septembrie 2009, Giants Stadium, New York, SUA, în deschidere: Muse
25 Septembrie 2009, Giants Stadium, New York, SUA, în deschidere: Muse
29 Septembrie 2009, FedEx Field, Washington, SUA, în deschidere: Muse
1 Octombrie 2009, Scott Stadium, Charlottesville, SUA, în deschidere: Muse
3 Octombrie 2009, Carter-Finley Stadium Raleigh, SUA, în deschidere: Muse
6 Octombrie 2009, Georgia Dome, Atlanta, SUA, în deschidere: Muse
9 Octombrie 2009, Raymond James Stadium, Tampa, SUA, în deschidere: Tampa Muse
12 Octombrie 2009, New Cowboys Stadium, Dallas, SUA, în deschidere: Muse
14 Octombrie 2009, Reliant Stadium, Houston, SUA, în deschidere: Muse
18 Octombrie 2009, Oklahoma Memorial Stadium, Norman, în deschidere: Black Eyed Peas
20 Octombrie 2009, Univ. of Phoenix Stadium, Phoenix, SUA, în deschidere: Black Eyed Peas
23 Octombrie 2009, Sam Boyd Stadium, Las Vegas, SUA, în deschidere: Black Eyed Peas
25 Octombrie 2009, Rose Bowl, Los Angeles, SUA, în deschidere: Black Eyed Peas
28 Octombrie 2009, BC Place Stadium, Vancouver, Canada, în deschidere: Black Eyed Peas
U2 la Zagreb
Programat să înceapă la ora 20.00, spectatorii s-au adunat la faţa locului încă de la ora locală 11.00 (ora 12.00 a României), pentru a-şi rezerva din timp un loc călduţ în faţa scenei (pentru cei care pe a căror bilet nu era consemnat locul). În tot acest timp, mi-a fost dat să văd fel de fel de fani, care mai de care gătiţi pentru acest eveniment: fie că purtau tricouri personalizate, fie că îşi confecţionaseră cercei pe care avea să scrie U2, ba chiar şi unghii pictate cu numele formaţiei, tonuri de apel cu piesele lor şi câte şi mai câte elemente special create pentru a-şi arăta sentimentele faţă de membrii trupei.
În doar 4 ore, stadionul, cu o capacitate de 40.000 de locuri, s-a umplut până la refuz. Scena, una demnă de scene SF, în forma unui gândac uriaş, se afla pe circa un sfert din gazon, permiţând astfel publicului accesul pe restul gazonului, astfel că s-a ajuns lejer la peste 50.000 de spectatori.
Scena are, potrivit chitaristului The Edge, o valoare de peste 40 de milioane de dolari şi este cea mai scumpă din lume, depăşindu-le pe cele utilizate de Madonna sau Rolling Stones, fapt care a stârnit critici în lumea artistică, potrivit presei britanice. Jocul de lumini, grilajul care cobora pe scenă, putea proiecta versuri, imagini şi filmuleţe aparţinând trupei. Pentru mine, cea care participă pentru întâia dată la un astfel de concert, a fost impresionant, la care mai adaug faptul că am reuşit să fiu atât de aproape de ei.
Concertul din 9 august nu se afla pe lista turului din acest an, dat fiind faptul că pe data de 10, în acelaşi oraş, urma să aibă loc un altul. Dar având în vedere că biletele pentru ziua de 10, s-au vândut ca pâinea caldă în câteva ore, organizatorii au decis să pregătească încă un spectacol. Aşa a apărut cel din 9 august, cel la care am reuşit să particip.
În cadrul showului de deschidere, au cântat britanicii de la The Hours, respectiv trupa irlandeză Snow Patrol (cunoscută pentru piesa „Chasing Cars”), care au reuşit să ne dezmorţească după lungi ore de aşteptare şi reuşind să tatoneze terenul pentru ce avea să urmeze …
Zeii au urcat pe scenă, pe rând, după ora 21. Un fum alb, lumini, lasere sau flash-uri sunt doar câteva din atributele care au descris apariţia lor în faţa fanilor. Concertul putea începe. Au început cu „Breathe”, şi au continuat treptat cu “No Line On The Horizon”, “Get On Your Boots”, “Magnificent” cu un mix cu “Miss Sarajevo”, “Beautiful Day” cu “Blackbird”sau “Elevation”. Au ajuns apoi la “One” pe care au dedicat-o tuturor celor care au fost dezamăgiţi în dragoste, încheind-o cu succes cu “Unchained Melody” (una dintre puţinele piese scrise de alţii pe care le cânta U2 în prezent). A urmat apoi “Until The End Of The World”. Când am recunoscut acordurile de la „Stay (Faraway, So Close!)”, pe care nici nu mă aşteptam să o aud, m-au năpădit lacrimile. E piesa mea preferată de la U2. Am fost atât de încântată să o aud live. După toată bucuria, au mai urmat: „Unknown Caller”, „The Unforgettable Fire”, „City Of Blinding Lights”, „Vertigo”, „I’ll Go Crazy If I Don’t Go Crazy Tonight”, „Sunday Bloody Sunday” în combinaţie cu „Rock The Casbah”, „Pride (In The Name Of Love)”, „MLK” dedicat lui Martin Luther King. La „Walk On” cu „You’ll Never Walk Alone”, pe scenă au urcat 40 de voluntari care purtau măşti cu chipul activistei pentru drepturile omului din Birmania, celebra Aung San Suu Kyi, laureată a Premiului Nobel pentru Pace. După ce i-au dedicat acest cântec, U2 au încheiat cu „Where The Streets Have No Name” cu „All You Need Is Love” a grupului Beatles. Apoi, fanii i-au cântat lui Edge „Happy Birthday”, s-a desfăcut şampania şi s-au desfătat pe scenă. Şi-au luat rămas bun de la publicul, care îi striga în continuare. A urmat, desigur, un bis. Astfel, cu un costum negru accesorizat cu beculeţe roşii, Bono s-a întors pe scenă şi a început să cânte din nou. A fost „Ultra Violet (Light My Way)”, apoi „With Or Without You” şi în final „Moment of Surrender”.
A fost minunat, într-un cuvânt. E o mare şansa a vedea o formaţie ca U2, live, într-una din cele mai frumoase capitale europene, Zagreb.
Nu vă supăraţi, cu cine seamană vocea domnului Bono, că nu-mi aduc aminte?
Nu imi mai amintesc. Va trebui sa rasfoiesc arhiva sa gasesc numele artistului a carui voce seamna cu a domnului Bono.