Ani de liceu

Posted on Updated on

În amintirea zilelor de liceu, chiar la finalul acestuia, în anul 2002, am adunat o parte din cele mai drăguţe perle ale profesorilor şi a rezultat acest articol, care de altfel este şi primul din cartea mea EFEMERIDE. LA MULŢI ANI COLEGIULUI NAŢIONAL “EMANUIL GOJDU”, care săptămâna această împlineşte 90 de ani de existenţă.

ANI DE LICEU 

Cu fiecare an nou venit, îmi amintesc clipe şi momente importante din viaţă. Nu voi uita niciodată anii de liceu, despre care nu degeaba se spune că sunt cei mai frumoşi ani din viaţă noastră. Într-o seară mi-am reîmprospătat memoria cu “perlele” profesorilor mei din  Gojdu, pe care le notam într-un carneţel, timp de 4 ani, reuşiund astfel în final să compun o mică povestioară. Ce vremuri, ce ani de liceu am trăit, precum în filmul “Ani de liceu”, pe care de fiecare dată când  îl urmăresc, trăiesc aceleaşi emoţii ca şi cum ar fi prima oară …

 “Begin şi am inceput”. Spre exemplu unii rămân pur şi simplu “interzişi” când văd notele de la bacalaureat, alţii ne consideră o “societate plină de infractori” şi merităm să fim “aruncaţi pe geam”. “Bunăoară” “nu pierdem vremea în mod organizat” şi nu “vomăm la ore”, deşi câteodată ne este recomandat să ieşim afară, ci învăţăm “proprietăţi destul de stufoase”, extagem rădăcini din “radicali adânci” sau facem calcule cu “sinusuri kilometrice”. ”Stoichiometric pe ecuaţie” găsim coeficienţii substanţelor, iar “dacă terminam, bine, dacă nu, nu” şi activam la ore “de dragul de activa”. De aceea, uneori “avem nevoie de o mică pregătire” pe care o putem face “în cuplajul de două ore”, unde “nu tot ce zboară se mănâncă”. Alteori, însă nu e de ajuns pregătirea pe care o facem şi astfel în lucrările noastre de control se găsesc ” nişte bazaconii mai mari decât turnurile doborate de Talibani”.

Aşa că mai bine ne închidem “gaura aia prin care scoatem sunete”, şi la “ora de nu ştiu ce”, vom avea ocazia să aflam lucruri inedite despre Turcia care “a pierdut războiul cu turcii”, că “slănina să fie de un deget, altfel nu e slană adevărată” sau cu “o mai mare largheţe”, nu ne va mai uimi definiţia şanţului “sunt bune de apărare, dar mai doarme omul până când se trezeşte”. E de înţeles faptul că nu avem voie “să ne batem joc de istorie”, nici că suntem: “zarzavagii în Bucureşti”, nici vulgari şi nici nu avem motiv “să râdem ziua în amiaza mare”. 

De fapt, e “o ciudăţenie a istoriei”, că “nu trăim aşa cu capul bătuţi în pereţi” şi nici nu mâncăm “cu buzele umflate”. Dacă stăm bine să ne gândim, “nu este uşor de scris” şi este “atât de greu de reţinut” tot ce ţine de istorie. Ar fi “prea ca-n poveştile lui Harap-Alb”  ca profu’ “să aibă linişte ce să-I tihnească”. Ar mai fi câteva soluţii salvatoare pentru el înainte ca să ne apuce iar “nebuniile” şi să nu ameţească de la ”atâtea învârteli”, şi anume: ori să ne “regleze”, “să ne dea cu capul de pereţi”, dar nici să nu-i punem “condiţii aicea că nu eşti cu bunicu-tău acasă”. “De ce să fiu eu zdreanţa voastră?”, când pot fi “băieţii mari nişte domnişoare bătrâne”.

Doar punând “harta mai omogen”, “să nu-mi scuipaţi la ora, îmi fluieraţi” şi “nu mai împrăştiaţi atâta”, nu vom fi “fără pic de obraz pe piele”.  Deci, “fără dinastea, fără ţigănii”, “ne contolam vocabularul”, ştiind ”că nu aveţi voie să vă jigniţi” şi “nici să vorbim între noi”, că nu avem “halucinaţii”. Unii mai timizi de felul lor “vorbesc că numai ei se aud”, în schimb alţii, mai dezgheţaţi şi mai guralivi de o “impertinenţă grosolană”, care deşi ştiu că “nu sunt la piaţă, la sacii cu cartofi” sau “la Otopeni, citind ziarul”, continuă să disturbe liniştea din clasă. Unii colegi cam chiulesc de la unele ore, mai bine spus “lipsesc cu neruşinare”, chiar dacă nu se ţine neaparat să li “se vadă pupilele”, ei riscă “să valseze de unii singuri până în august”. Pentru unii, verbul “trebuie”, “distruge timpanul”, iar pentru alţii “a râde în nas” este “ticăloşenie, mişelie, vandalism” sau “lucruri grosolane şi mitocănii”. “Degeaba vă spunem noi acum că tot nu veţi înţelege”, că unii “mâzgălesc atâta”, pentru că “cine credeţi că îi înţelege?”. Cu “noţatii istorice” ,”notaţi-vă să zicem” ca “vom intra in stereotipuri după teorie” făcând “atingere la clasa a 10-a”. “Chiar dacă vă vine greu” să vă explicaţi cum un lucru “se reprezintă printr-un reprezentant” este “da’ chiar aşa” . Unii au “piele pe obraz cum s-ar zice” şi ne “atrag atenţia să fim cu grijă” şi “să nu se mai întâmple” căci atlfel “vom păţi ca recent pătimita clasa…” şi vom putea rămâne “neclasificate”. Alţii parcă sunt la “Ploaia de stele” şi fac mereu pe “niznaii” sau pe “firfizonii” fiind consideraţi “mărul discordiei”.

Cu “ganduri ascunse şi perfide” putem afirma “şi cât ne-am muncit…”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s