Trei puncte de suspensie

Posted on Updated on

Nu prea am mai scris pe blog. Din loc în loc, apar frânturi de revistă, articole preluate din cutia cu amintiri … S-au întâmplat prea multe în ultima perioadă, dar mai ales în acest an. Aş vrea să se termine odată. Să fie deja 2010 şi să sper că este un an bun. Nu am crezut că această criză poate lovi chiar atât de rău. Simt aproape zi de zi efectele ei şi nu îmi doresc decât să fie un coşmar, din care să reuşesc să mă trezesc cât de repede posibil.

Şi mai trece o zi şi e tot mai greu. Cândva nu era atât de greu, dar acum cuţitul a ajuns la os. Eşti strâmtorat. Nu mai ai aer. Priveşti spre trecut. Îţi spui ” a trecut”. Dar te ciocneşti de prezent, de care nu ai cum să scapi. El te urmăreşte, îţi veghează somnul şi ochii mari şi-i aţinteşte spre tine. Apoi, bufneşte în râs. Are un fraier în faţa ei. Unul care îşi doreşte din tot sufletul să se trezească din ceea ce crede a fi un coşmar. Dar nu, este prezentul său. Şi pentru că nu are de ales, se conformează. Prezentul îi aduce momente bune, dar prea puţine încât să le acopere pe cele sumbre. Nimic nu îl poate face să privească încrezător spre viitor. Nici nu ştie dacă are rost să mai spere la ziua de mâine. Şi totuşi speranţa este singura care trăieşte. Fără de ea nici viaţa lui nu ar mai fi. Închide un ochi, apoi şi celălat şi e o nouă zi, una în care îşi pune alte şi alte speranţe până când paharul se umple. Surplusul scurs se evaporă şi rămâne conţinutul propriu-zis, care şi el, treptat se evaporă. Paharul e din nou  gol, gata oricând să fie reumplut. Povestea se reia.

Departe de toată analogie şi filozofie pe care am asociat-o cu o zi din viaţa noastră, stă, în fapt, grija noastră de fiecare zi. Dorinţa noastră de a creşte profesional, de a ne dezvolta şi pe plan personal şi în acelaşi timp, credinţă că întotdeauna următoarea zi este mai bună decât cea de azi. Aşa e firea omului. Mereu în căutare de nou şi de dezvoltare. Şi aşa va fi mereu. Nu condamnăm pe nimeni, doar vrem să subliniem caracteristici ferme ale naturii umane.

Şi toate ca toate, dar norocul este de partea noastră şi Dumnezeu ne aduce şi o nouă zi şi ne dorim să o trăim ca şi cum ar fi ultima ce ne este dată. La finalul zilei ne dăm seamă că nu am reuşit tot ce ne-am propus. Ne consolăm însă cu ideea că este loc şi pentru a doua zi, şi pentru a treia … până la nesfârşit.

Nu îmi doream să devin atât de melancolică, dar se pare că toată această perioadă de timp în care am stat pe acasă, cu diverse probleme şi boli, m-a făcut să cuget din nou la diverse probleme existenţiale. Când, în sfârşit, am reuşit să adun toate aceste idei, rezultatul este acest post care se vrea o însumare a unor situaţii şi momente cu care ne confruntăm în viaţa de zi.

Mă întorc din nou la lucru. Deşi e târziu, am de pregătit un material pentru revistă. Va fi un interviu interesant, despre care am să vorbesc cât de curând. E un om aparte, cu siguranţă, iar numele lui este atât de cunoscut încât 200.000 de oameni ar emite tot atâtea păreri la adresa domniei sale.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s