Şi a mai trecut o săptămână. Cu un guvern instabil, cu lansări de candidaţi la prezidenţiale, cu hore şi demisii de miniştrii. Până la urmă, ei cu ei, noi cu noi. Noi să fim sănătoşi, că ei oricum fac ce vor cu noi.
Am realizat că azi e 4 octombrie. 1 octombrie a trecut peste mine şi este pentru prima oară în ultimii 7 ani când clopoţelul universitar nu mai răsună pentru mine. Anii de studenţie au trecut cu adevărat. La fel şi masteratul. Pentru mine, 1 octombrie este doar o zi care îmi aminteşte de acei ani. Cu siguranţă că nu va fi foarte uşor să îi uit. Şi, în fond, de ce să îi uit? Au fost mult prea multe amintiri, cursuri, laboratoare, seminarii, evenimente cu şi pentru studenţi, zile de naştere, excursii … Toate rămân întipărite în mintea şi sufletul meu. Chiar dacă am spus că am pierdut orice legătură cu ASUO (Asociaţia Studenţilor din Universitatea din Oradea), în noul număr al revistei cu care colaborez de mai bine de o lună încoace, am hotărât să scriu un articol despre această organizaţie. Pentru că, cu ajutorul revistei, mă voi regăsi din nou printre studenţi. Ne propunem să aducem în prim plan toate asociaţiile studenţeşti din universitate, şi treptat alte ONG-uri locale. De asemenea, ne dorim să le fim parteneri media în evenimentele pe care le desfăşoară, astfel că invitaţia devine deschisă reprezentanţilor acestor organizaţii din Oradea. Din câte am aflat din sursele interne ale ASUO, ei pregătesc un mare bal al bobocilor în această toamnă, prin care se doreşte să reunească cei mai frumoşi, simpatici şi talentaţi boboci din toate facultăţile orădene, cu scopul de a-i trece prin diverse probe şi a-i răsplăti pe măsura capacităţilor lor. Ca în fiecare an, nu va lipsi o trupă de renume din industria muzicală românească. Dar, despre toate acestea, cât de curând.
Adineaori am terminat un alt material pentru revistă. De sâmbătă, revista va apărea din nou. Tot în 132 de pagini. Cu informaţii multe, evenimente şi un interviu. Cu cine? O să spun pe parcursul acestei săptămâni.
În altă ordine de idei, regret că nu am putut participa la prea multe manifestări din cadrul Toamnei Orădene, care în ciuda unui buget extrem de mic – cel mai mic din ultimii 4 ani – s-a ţinut, iar programul a fost unul extrem de variat. Mă consolez însă cu gândul că până în 12 octombrie voi avea posibilitatea să particip la alte evenimente. Au mai rămas multe de văzut şi ascultat. Sunt expoziţii de fotografii (la Cafeneux merită văzută), vor fi şi concerte, teatru şi altele. De notat este faptul că vin formaţii precum: Fly Project, Anna Lesko, Voltaj, Sistem şi Dj Chrome în week-endul viitor. Sper să apuc să povestesc cu fiecare din ei.
Până atunci, vine o nouă săptămână. Cu sau fără forţe proaspete, ea vine peste noi.
EFEMERIDE 