Seara aceasta a fost una interesantă. Pentru prima oară în existenţa mea, am participat la o conferinţă Alumni, marca AIESEC. Recunosc că în urmă cu aproximativ 3 ani am mai participat la un seminar de al lor (dar de cu totul şi cu totul alt tip), însă acum am ascultat poveşti de succes ale unor oameni care au petrecut mult timp prin AIESEC. Ajung din nou la vechea poveste cum că voluntariatul şi astfel de acţiuni în timpul facultăţii fac mai mult decât orice job mai mult sau mai puţin full-time.
Am ascultat nu doar din experienţa lor de AIESEC-er, ci şi din cea de AIESEC-er eXchange, un program adresat studenţilor, masteranzilor sau absolvenţilor, care le oferă şansa de face practică plătită în cadrul unor companii din 107 ţări. Au fost demne de notat şi luat în seamă.
Ştiu că, în timpul mandatului meu la ASUO, am încercat de mai multe ori să îi contactez şi să le propun să colaboreze, însă nu au fost atât de deschişi. Se pare însă că lucrurile s-au schimbat. Dar ce am mai remarcat este numărul tot mai mic de studenţi care vor să fie parte a unei organizaţii studenţeşti, şi în fond, este doar pierderea lor. Vor finaliza facultatea şi vor conştientiza cât de puţin i-a ajutat şi ce greu le este să îşi găsească un loc de muncă.
În sfârşit, fie că este ASUO, AIESEC, ASMO sau alte ONG-uri studenţeşti locale, implicarea contează mai mult decât ne putem închipui dacă privim din exterior.
EFEMERIDE 