În urmă cu un an am primit o veste cumplită. Unul dintre cei mai buni colegi ai mei din facultate şi-a pierdut viaţa într-un accident rutier. Era un om plin de viaţă. Simţeam că ţine la mine, dezinteresat. Era mereu cu zâmbetul pe buze şi parcă tot timpul grăbit …
În 2007, după cursul festiv
Azi, am intrat pe blogul lui. Cu exact o lună înainte de incident, Manu scria pe blogul lui:
“Și ca făcuta, viața iși drege uneori cursul, și udă și malurile mele. Nu-mi vine încă a crede…oare e realitate, sau vis?
..acu’ două luni și ceva, pe vremea aceasta, visam. Azi îmi vad cateva din vise, împlinite în fața ochilor..într-un timp așa de scurt. În momentul în care am început să simt disperarea lucrurilor fără finalitate, și când aproape mi-am pierdut speranța, întamplarile bune, s-au legat lanț.
M-am mutat singur, la un apartament cu o camera, frumos, mobilat și utilat..am luat carnetul de șofer, și mașina e jos la scara 🙂 ..sunt conștient că viața nu e roza, dar am să mă bucur și de aceste impliniri pozitive, și ca lecție de’acu’ în colo am sa visez mai des..mai mult, și cu mai multa pasiune”
Pentru iarna lui 2008, îşi plănuia să meargă la ski, dar nu a mai apucat …
Pentru Manu, in memoriam, la un an … Dumnezeu să îl odihnească în pace.
EFEMERIDE 
