Sub piele

Posted on

E ciudată trecerea de la a citi un roman de dragoste la unul SF/horror. Deşi, în ambele cazuri, îţi doreşti cu nerăbdare să afli deznodământul poveştii.

Mi-a căzut în mână, ieri (şi am citit-o până la final, până undeva târziu în noapte), cartea cu titlul “Sub piele” aparţinând lui Michel Faber. Iniţial, atunci când aleg să citesc o carte, în primă fază citesc postfaţa cărţii (coperta 4) şi astfel îmi dau seama dacă va prezenta interes pentru mine sau nu.

Ei bine, cartea cu pricina mi-a atras atenţia încă după primele rânduri ale descrierii:

“Ca să arate ca un om, Isserley şi-a trădat specia şi propria natură. Pe o autostradă din munţii Scoţiei, ea iese în fiecare zi la vânătoare de autostopişti tineri şi musculoşi. Început de pulp fiction, s-ar putea crede. Pe care îi aduce la ferma Ablach, pentru a fi tranşaţi şi procesaţi. Să fie roman poliţist? Iar apoi trimişi într-o ţară îndepărtată, în care carnea de vodsel se vinde la preţul oxigenului pe o lună. Science fiction? Distopie? Sau, poate, nu există trădare între specii, pentru că toţi suntem la fel sub piele – iar categorizarea pe specii biologice (sau genuri literare) devine un nonsens, inutilă sau amorală. E limpede că romanul “Sub piele” rezistă clasificărilor, totuşi poate fi descris ca un science fiction mundan, în sensul că se întâmplă aici şi acum, cu influenţe din proza lui Kafka, Vonnegut, Huxley sau Orwell. Foarte economic scris, romanul nu dă lecţii, dar pune probleme de morală mai puţin obişnuite – cum ar fi interspecialitatea (grija între specii), canibalismul, vegetarianismul sau tehnologiile corpului. Cu un destin literar pe măsură, “Sub piele” ar putea deveni noul 1984 al secolului care tocmai a început”.

În ciuda descrierii extreme de captivante, nu ştiam la ce să mă aştept din partea acestui roman. Să fie vreunul horror care să îmi inspire teamă, fobie, greaţă? Cu această idee am pornit. Încă îmi mai simt stomacul pe dos, amintindu-mi de câteva din momentele prezentate în acest roman: pasaje în care vodselul era tranşat şi pregătit pentru a fi transportat. În mare măsura, textul de pe coperta finală descrie perfect atmosfera şi acţiunea din întreaga carte. Faber reuşeşte perfect să îţi capteze atenţie în fiecare clipă, fără a te plictisi nici măcar o secundă, îţi aruncă detalii, nici prea multe, nici prea puţine, ci suficiente cât să te facă să stai treaz întreaga noapte (dacă trebuie) pentru a afla finalul poveştii. În fapt, uneori îţi spune atât de puţine, încât am rămas nedumerită în privinţa termenului de “vodsel” sau cel puţin, i-am intuit semnificaţia într-atât încât să mă facă să îmi continuu lectura.

După multiple racolări, finalul lui Isserley este unul neaşteptat şi te lasă cu multe semne de întrebare.  Pentru cei pasionaţi de acest stil de roman, “Sub piele” poate fi o alegere foarte bună.

Advertisements

One thought on “Sub piele

    SDC de ianuarie « EFEMERIDE said:
    15 January 2010 at 09:20

    […] vin cu două cărţi: “Ispita Episcopului” – Mariana Gavrilă şi “Sub Piele” – Michel Faber. Possibly related posts: (automatically generated)10 pentru Feeling […]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s