E la doi paşi de noi …

Posted on Updated on

Cei mai în vârstă ar spune despre noi, cei puţin mai tineri, că suntem generaţia devoratoare de Coelho. Se poate că da.

Recunosc însă că eu am citit doar un roman de-al lui şi anume “Alchimistul”, care mi-a plăcut mult. Coelho este genul de autor care nu are un public ţintă căruia i se adresează. El este accesibil oricui, fiindcă dezvoltă o lectură facilă, uşor digerabilă şi foarte plăcută. Poveştile pe care le descrie pot fi ale mele, ale tale, ale oricărui cititor. Continuând pe această linie, mărturisesc că de mult timp îmi propun de să îmi achiziţionez şi volumul “Zahir”. De altfel, cineva spunea că îmi dedică acea carte.

Enunţam într-un post anterior despre faptul că mulţi oameni se grăbesc atunci când decid să îşi întemeieze o familie şi realizează mai devreme sau mai târziu că nu au ales persoana potrivită pentru ei. Ca atare, ajung să caute iubirea în alte părţi. Unii nici nu îşi imaginează că, în ciuda faptului că au căutat-o atât de mult, este în fapt atât de aproape de ei. Aşadar, la această idee se referă Coelho în “Zahir”.

Pot spune că mă simt parte a acestei poveşti. O pot confirma de altfel. Căutăm atât de departe fericirea, când ea se află la doar un pas de noi. Când ai parte de ea, nici măcar acel dor de ducă nu ţi se mai pare puternic. Totul ia o cu totul altă întorsătură, iar planurile ţi se modifică în mod radical. Nici nu îţi vine să crezi că tot ceea ce îţi planificaseşi se schimbă pentru că tu ai găsit acel ceva, care ţi-era mai aproape decât ai fi crezut nici chiar în visele cele mai frumoase …

Advertisements

One thought on “E la doi paşi de noi …

    somerio said:
    11 January 2010 at 15:59

    Paolo Coelho va fi mereu “la moda” si asta pentru ca are romane cu o actiune simpla, atractiva. Cartile lui sunt foarte usor de citit si de cele mai multe ori, pline de invataturi… care intr-o anumita cantatate chiar fac bine. Mereu cand am terminat de citit coelho, am ramas cu o stare de euforie… nu stiu de ce… dar asta mi s-a intamplat. Iti provoaca o stare care te determina sa te apuci de alta carte 🙂

    Uite, cand am citit idiotul, desi eram in concediu si aveam timp destul, mi-a luat mai bine de o saptamana sa citesc ambele volume. In asta o saptamana, pun pariu ca am uitat detalii citite in prima zi… pe cand, la alchimistul am savurat totul 🙂

    A nu se intelege ca se comparata Alchimistul lui coelho cu idiotul lui dostoievski

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s