Sunt membru al Reţelei Literare şi în decursul acestei zile, am primit un mail ce conţinea următoarea poezie, care cică mi-ar fi dedicată …
Aş vrea să-ţi spun ce mult eu te iubesc
Dar valuri negre-mi umplu seara gura
Aş vrea să-ţi spun tu zână din poveşti
Că ochi-ţi negri-s văluriţi ca mura…
Aş vrea să-ţi spun de câte ori te văd
Că numai tu din valuri mă poţi scoate
Şi tare mult aş vrea să îmi zâmbeşti
Şi un sărut pe buze să-mi dai…poate…
Şi-aş vrea să îţi mai spun ce dragă-mi eşti
Când vălul părului tău flutură în vânt
Şi simt că din femeile ce sunt pe lume
Doar singura mi-eşti dragă pe pământ…
Acestea toate-aş vrea să ţi le spun
Dar simt că valurile negre mă opresc
Iar când te uiţi, de loc nu mă priveşti
Şi nu am cum să-ţi spun cât te iubesc…
Sunt valuri negre cele ce ascund
Un zâmbet cald în colţul gurii tale
Şi tare rău îmi pare că iubesc
Doar vis de dor, ce mi-a ieşit în cale…
De-ai vrea măcar să vezi cum mă înec
Aceste valuri ce strivesc iubiri
Şi prin străfundul gândurilor tale
Să-ţi fiu doar praf de amintiri…
Dar nu mă vezi şi voi pieri în valuri
Iar seara s-a sfârşi ca-ntotdeauna
Când valuri negre îmi îneacă dorul
Iar tu…iubita mea…vei fi doar una…
Sandu Cătinean – din Bonţida
EFEMERIDE 