Ouă, drob, cozonac … iar vine Paştele!

[articol publicat în revista Zile şi Nopţi, 19 martie – 2 aprilie 2010]

Primăvară aduce, an de an, atât reînvierea la viaţă, cât şi Sărbătoarea Paştelui

Sărbătorile, mereu sunt la doi paşi de noi şi mereu trebuie să ne pregătim sufleteşte (şi financiar, desigur) pentru a le întâmpina aşa cum se cuvine. Primăvara aduce cu ea nu doar iz de mărţişoare şi flori de toate felurile şi culorile, cât şi cel mai important post de peste an: Postul Paştelui şi implicit, şi Sfânta Sărbătoare a Paştelui. Astfel, pe 4 aprilie, anul acesta, creştinii celebrează Paştele. La fel ca în oricare din cazurile în care vorbim despre sărbători, în spatele lor se află o mulţime de tradiţii şi obiceiuri, respectate de cele mai multe ori cu stricteţe.

Postul Paştelui

Spre deosebire de alte sărbători, Paştele nu are o dată fixă, dar se sărbătoreşte întotdeauna între 22 martie şi 25 aprilie, în toate bisericile, în afara însă de biserica ortodoxă, căci se ţine seama şi de alţi factori cum ar fi grija de nesuprapunere cu Paştele evreiesc. Totuşi, paştele se serbează întotdeauna primăvara, după Echinocţiul de primăvară, când întreaga natură se trezeşte la viaţă.

În biserica ortodoxă, oamenii se pregătesc pentru a întâmpina Sfintele Sărbători de Paşti prin binecunoscutul “postul Paştelui”, numit şi “Postul Cel Mare”, post care durează 48 de zile. În mod oficial, postul începe după “Duminica iertării”, în ziua de luni a săptămânii a 7-a de dinaintea sărbătorii de Paşti. Ultima săptămână din Postul Paştelui se numeşte “Săptămâna Patimilor” şi începe în duminica Floriilor, duminică în care se comemorează intrarea lui Iisus în Ierusalim. “Săptămâna Patimilor” comemorează prinderea lui Iisus, crucificarea şi moartea Lui. În acestă ultimă săptămână, multe biserici ţin slujbe în fiecare seară, slujbe numite “Denie”. De luni până joi se comemorează ultima masă, prinderea şi închiderea lui Iisus. Ziua de joi se numeşte “Joia Mare”. În ziua de vineri, cunoscută cu numele de “Vinerea Mare” se comemorează crucificarea şi moartea lui Iisus pe cruce. În acesta zi, se ţine “post negru”, adică nu se mănâncă nimic. În noaptea de sâmbătă spre duminică, creştinii se îndreaptă spre biserică pentru a primi lumina sfântă. Apoi se întorc acasă pentru a degusta din bucatele pregătite. Se spune că oamenilor le este permis să mănânce bucatele abia după ce acestea se sfinţesc şi după ce fiecare persoană participă la Liturghie. De asemenea, se mai spune că aceia care ciocnesc ouă roşii în ziua de Paşte se vor întâlni şi pe lumea cealaltă. Prima zi de Paşte trebuie să fie petrecută liniştit, fiind interzisă orice activitate distractivă. În această zi, este interzis şi somnul. Luni, a doua zi de Paşte, oamenii dau de pomană pentru cei morţi, mergând, în cele mai multe cazuri, la cimitir. O credinţă răspândită printre români esre că, timp de o săptămână de la Înviere, porţile Raiului sunt deschise larg. Tocmai de aceea se spune că sufletele celor care mor în Săptămâna Luminată ajung direct în Rai.

Obiceiuri şi tradiţii de Sfintele Sărbători de Paşte

Sfânta sărbătoare a Paştelui, Învierea Domnului, considerată drept cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii, este mult mai vastă, atât în semnificaţii, cât şi în obiceiuri: de la forma covrigului făcut special de Paşte, în diverse locuri din ţară, la Pasca, produs care se face doar cu ocazia acestei sărbători, ouăle înroşite, împărtăşania sau pregătirea pe care o fac gospodinele, curăţenia, toate ne fac să ne bucurăm că lumea serbează şi că există lucruri care ne fac mai buni şi mai frumoşi. În timpul Pastelui creştin, se spune că ouăle trebuie să fie colorate în Joia Mare, după Liturghie şi numai în culoarea roşie pentru că roşu semnifică sângele lui Iisus vărsat pentru salvarea omenirii. O dată cu trecerea timpului, ouăle au devenit muza şi găseam diverse accesorii pentru a ne lăsa imaginaţia în voie. Nu poate fi omis nici drobul de miel, sarmalele şi ce poate fi mai plăcut decât să fii alături de familie, la ceas de sarbatoare, când ciocnim şi ne bucurăm, alături de copii, gata să preia tradiţiile şi folclorul strămoşesc. Urările tradiţionale de Paşti ale creştinilor ortodocşi sunt “Hristos a înviat”, iar răspunsul este “Adevărat a Înviat”. Aceste vorbe se rostesc 40 de zile după Sfintele sărbători de Paşte, până la sărbătoarea “Inălţării la cer” a lui Iisus. De asemenea, aceste urări se rostesc atunci când are loc tradiţionala ciocnire a ouălor.

Se mai spune că de Sfintele Sărbători de Paşti, apare “floarea Paştelui”, o floare mică, albă care seamănă puţin cu Margareta, care creşte în locurile cu umiditate peste medie. De obicei, apare cu o săptămână sau poate chiar două înainte de Paşte, de aici sugerând şi numele său. Mulţi copii o culegeau şi o duceau, în Vinerea Mare, la biserică, unde o puneau pe o masă specială, sărutau icoana şi treceau pe sub aceasta masă încărcată cu flori, de câte trei ori. Astfel, ei deveneau imuni bolilor şi relelor, şi îşi puneau trei dorinţe, câte una la fiecare trecere. Florile aduse în Vinerea Mare sunt date după Denia Prohodului, către toţi credincioşii care au înconjurat biserica de trei ori. Ele sunt puse la Icoane, să aducă bucurie şi bunăstare, să apere de rele.

Să aveţi parte de Sărbători de Paşte binecuvântate!