Şi iată că a trecut şi 1 mai muncitoresc. Ne apropiem tot mai mult de vară. Spre deosebire de alţi ani, sărbătoarea muncii a trecut mai mult neobservată. Mă aşteptam la mult mai multă agitaţie, dar este evident că această criză ne dă multe bătăi de cap.
Făcând ieri cumpărăturile aferente la Real, mă aşteptam ca lumea să dea buzna la raioanele de mici, bere şi grătare. Dar nu, acestea păreau neatinse şi atât la ora 13, cât şi la ora 18, încă am găsit cele necesare ieşirii noastre la iarbă verde.
Nici măcar parcurile nu mai erau pline ca în anii trecuţi cu gherete şi tarabe pline de mici şi de bere, cu oameni care se înghesuiau să prindă ceva. Acum, toate acestea au fost înlocuite de marşuri ale Partidului Social Democrat, a căror membtri au protestat împotriva guvernului Boc. Urmărind imaginile din Oradea, am fost pur şi simplu uluită de numărul mare de persoane care s-au alăturat acestei mişcări. Lumea este nemulţumită, iese în stradă mai abitir ca pe vremea răposatului şi sunt gata să lupte pentru drepturile lor. Din păcate însă, am impresia că se cam bat cu morile de vânt. Oare cine să îi asculte?
Îmi amintesc că în anul trecut de 1 Mai, am dat o tură până la Debrecen, iar spre finele zilei, am făcut o plimbare în parcul I.C. Brătianu, unde partidul mai sus menţionat avea să organizeze tot felul de evenimente culturale şi divertisment pentru a-i distra pe orădeni. Şi chiar a fost frumos.
Anul acesta, m-am retras într-o grădină, unde am povestit şi am râs alături de prieteni dragi. 1 Mai pare a-şi pierde din semnificaţie, de la an la an. Locul ei este luat de tot felul de alte activităţi. Oare la anul, cum va fi?
EFEMERIDE 