Vine vara, bine-mi pare, e prilej de sărbătoare

Posted on Updated on

[articol publicat în revista Zile şi Nopţi, săptămâna 12-25 iunie 2010]

La fiecare sfârşit de iunie, românii celebrează Sânzienele şi Sânpetru de Vară

E vară. E bucurie. Precum anotimpul răcoros, şi cel estival aduce câteva sărbători, ale căror tradiţii sunt încă păstrate cu sfinţenie în ţara noastră.

Prin urmare, la fiecare sfâşit de iunie, românii aşteaptă două sărbători: Sânzienele şi Sânpetru de Vară. Ambele fac parte dintr-un scurt ciclu de renovare rituală a timpului, nu întâmplător aflându-se în preajma solstiţiului de vară, una din cumpenele prin care trece, personificat desigur, anul născut în noaptea Sfântului Vasile.

Sărbătoarea Sânzienelor

Sărbătoarea Sânzienelor (celebrată pe data de 24 iunie), oferă prilej la numeroase practici de divinaţie, de prospectare magică a ceea ce se va desfăşura în viitorul apropiat sau îndepărtat.

Cea mai obişnuită metodă consta în împletirea unei coroniţe de flori şi aruncarea ei de către fete sau băieţi, peste casă sau peste ocolul vitelor. Cununile fetelor erau împletite în formă rotundă, în timp ce ale băieţilor se prezentau în formă de cruce. Dacă cununa rămânea pe acoperiş, celui care a aruncat-o îi mergea bine tot anul următor, dacă, dimpotrivă, cununa cădea, era semn rău.

Sursă foto: Grigore Jucan

Se spune că în această zi, fetele sperau că îşi vor vedea în vis ursitul şi că vor deveni, practicând un ritual magic, „frumoase şi curate ca roua, ca apa neîncepută”. Ritualul consta într-o baie purificatoare realizată în noaptea de Sânziene, în roua florilor şi în apa râurilor. În acea noapte, conform tradiţiei maramureşane, toate apele curgătoare se află sub protecţia unei zâne numite „Frumuseţea verii”. De altfel, unii cărturari consideră Sânziana ca fiind o zâna recoltelor şi grânelor. Ca atare, sărbătoarea zilei de Sânziene devine o participare plină de bucurie şi recunoştinţă a omului la procesul de creştere şi înflorire a naturii, care îl hrăneşte şi i se oferă.

Chiar şi astăzi, deşi multe din obiceiuri s-au pierdut, la sate în seara de Sânziene oamenii se îngrijesc să îşi împodobească hainele şi camera cu flori proaspete de Sânziene şi să aprindă la căpătâiul patului o lumânare cu ocazia acestei sărbători.

Se crede despre Sânziene că sunt asemeni unor fete foarte frumoase, care trăiesc, în speţă, prin păduri sau pe câmpii, cel mai adesea, jucând. Totodată, sunt socotite zâne ale câmpului, dând puteri deosebite florilor şi buruienilor, astfel încât acestea, în preajma sarbatorii de pe 24 iunie, devin plante de leac. Nu întâmplător, dupa sărbătoarea Sânzienelor, toate plantele nu mai cresc deloc.

Din întreaga floră a ţării noastre, Sânziana este considerată drept cea mai îndrăgită floare, mai ales din punct de vedere simbolic. Până în zilele noastre, în Maramureş înfloritul sânzienelor indică momentul favorabil pentru cositul fânului şi începutul secerişului.

Sânpetru de vară

În ceea ce priveşte Sărbătoarea de Sânpetru, nu transformarea celor doi sfinţi creştini (Sfinţii Pavel şi Petru) într-unul păgân este esenţială, ci atribuţiile primite de acesta în Calendarul popular, întrucât marchează miezul verii agrare şi perioada secerisului.

Sânpetrul de Vară a preluat data (se sărbătoreşte pe data de 29 iunie) şi numele Sfântului Apostol Petru din Calendarul creştin. În Panteonul românesc, Sânpetru de Vară este despărţit de fratele său, Sânpetru de Iarnă, patron al lupilor, de aproximativ o jumătate de an. În tradiţia populară, Sânpetru apare fie ca personaj pământean, fie ca divinitate celestă. În vremurile imemoriale, când oamenii erau foarte credincioşi, Sânpetru de Vară umbla pe Pământ, singur sau însoţit de Dumnezeu. Adesea, Dumnezeu îl consulta în luarea anumitor decizii.

În povestirile şi snoavele populare, Sânpetru este un om obişnuit, care se îmbracă în straie ţărăneşti; se ocupă cu agricultura, creşterea animalelor şi, mai ales, cu pescuitul. Fiind credincios, foarte harnic şi bun sfetnic, Sânpetru este luat de Dumnezeu în cer unde îi încredinţează porţile şi cheile Raiului. Acolo, fiind mai mare peste cămările cereşti, împarte hrana animalelor sălbatice, în special lupilor, fierbe grindină pentru a o mărunţi prin topire şi a deveni mai puţin periculoasă.

La mările sărbători calendaristice (Crăciunul, Anul Nou, Boboteaza, Macinici, Sângiorz, Sânziene) Sânpetru poate fi văzut de pământeni la miezul nopţii, când se deschide pentru o singură clipă cerul, stând la masa împărătească în dreapta lui Dumnezeu. Sânpetru este cel mai cunoscut “sfânt” al Calendarului popular. Importanţa sărbătorii este subliniată de postul care o precede, Postul lui Sânpetru, care, spre deosebire de Postul Paştelui, Postul Crăciunului şi Postul Sântămariei, are număr variabil de zile. Local, sărbatoarea era anunţată de anumite repere cosmice şi terestre: apariţia licuricilor, amuţitul cucului, răsăritul constelaţiei Găinuşei şi altele.

Să primim cu bucurie zilele de vară

Aşadar, vara începe cu sărbători de care mai ţinem sau nu cont. O parte din tradiţiile corespunzătoare lor s-au păstrat cu sfinţenie, chiar şi în zilele noastre, cu precădere în mediul rural. În concluzie, nu ne mai rămâne decât să ne bucurăm din plin de aceste sărbători şi de zilele frumoase ce vin o dată cu acestea.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s