Dar unde dragoste nu e, nimic nu e …

[articol publicat în revista Zile şi Nopţi, săptămâna 21 ianuarie – 3 februarie 2011]

În luna februarie, în fiecare an, celebrăm iubirea, la fiecare pas

De fiecare dată, sărbătorile de iarnă nu fac altceva decât să ne scoată din întreaga monotonie în care ne obişnuim să ne afundăm, şi să ne transpună, parcă, preţ de câteva clipe, ore sau zile, în freamătul Crăciunului, în bucuria de a-i avea alături pe toţi cei dragi, şi în magia emoţiei sosirii unui nou an.

Mai cu seamă decât în alte perioade, suntem parcă mai buni, mai îngăduitori sau mai mult, mai aproape de toţi cei pe care îi îndrăgim. Unii dintre noi poate avem şansa de a petrece aceste zile departe de casă, poate chiar la munte sau pe litoraluri ale unor mări îndepărtate; în ţări însorite sau viscolite, şi toate acestea doar pentru a ne putea debarasa – cel puţin pentru moment – de toate problemele noastre din timpul anului de care încet ne despărţim.

Este uimitor cum trec anii şi de fiecare dată ne amintim cu nostalgie de trecerea lor în loc să păşim cu încredere în prezent sau să ne gândim la viitor. Cu toate acestea, nu putem să nu constatăm faptul că, parcă mai ieri era 1 decembrie şi deja, suntem la câţiva paşi de primăvară. Sărbători după sărbători (unele ale noastre, celelalte preluate de la alţii), evenimente după evenimente; de-am avea tot timpul din lume să le putem celebra şi bucura de toate!

În această perioadă, magazinele abundă de tot felul de reduceri, care mai de care mai atractive, adaptându-se mereu la tendinţele şi nevoile pieţei. Toate celelalte, precum ceainăriile sau cafenelele, restaurantele sau localurile cochete, cluburile de ici-colo, sunt într-o continuă schimbare şi în permanenţă aduc ceva nou, doar pentru a nu pieri, şi gata oricând să îşi aştepte clienţii. Iar toate aceste locuri de petrecere a timpului liber nu ratează nicio oportunitate sau vreo sărbătoare, mai mult sau mai puţin importată, organizând petreceri tematice sau chiar oferind discounturi pentru produsele aferente respectivei sărbători.

Ne mai despart doar câteva zile de perioada iubirii, de cele două sărbători adresate ei, de finalul de iarnă, şi totul începe, încet, să revină la viaţă …

Valentine’s day vs. Dragobetele

Importate sau nu, sărbătorile iubirii, Valentine’s sau Dragobetele nostru, ar trebui să ne amintească încă o dată că nu trebuie să existe doar o zi pe an în care să ne arătăm iubirea pentru cel /cea alături de noi. Şi totuşi …

Pe 14 februarie, ne-am obişnuit, de mai mulţi ani încoace, să îl celebrăm pe Sfântul Valentin sau, mai englezeşte spus „Valentine’s day”. Sfântul Valentin reprezintă pentru tradiţia catolică o sărbătoare foarte veche, încă de pe vremea romanilor, fiind închinată zeiţei Junona, soţia lui Jupiter. Tradiţia spune că dacă găseşti o mănuşă în ziua de Sfântul Valentin, stăpânul ei va fi alesul tău. Dacă sufli într-o păpădie, vei avea ataţia copii câte seminţe rămân pe ea. De asemenea, primul nume de bărbat auzit în această zi va fi numele barbatului tău. Se spune că fetele nemăritate se vor căsători cu un bărbat sărac şi vor fi fericite dacă va zbura o vrabie deasupra lor sau se vor căsători cu un bărbat bogat dacă vor vedea un sticlete, în această zi.

Pe de altă parte, Dragobetele, fiul Dochiei, numit şi Cap de primăvară, se sărbătoreşte pe 24 februarie, zi considerată începutul primăverii, ce aduce renaşterea naturii. Obiceiul era ca tinerii satelor, îmbrăcaţi de sărbătoare, să se întâlnească dimineaţa, în faţa bisericii şi să plece cântând către pădure sau lunci în căutarea florilor de primăvară. La prânz, fetele plecau spre sat în fugă, urmărite îndeaproape de băieţi. Când băiatul era acceptat de fată, aceasta se lasă prinsă şi sărutată în văzul tuturor. Gestul avea semnificaţia unei logodne, care mai târziu se putea transforma în logodnă adevarată. Obiceiul se numea zburătorit. După-amiaza avea loc petrecerea. Se spunea că tinerii care nu petrec de Dragobete nu-şi vor găsi perechea tot restul anului. Femeile îşi doreau să atingă un bărbat din alt sat pentru a fi drăgăstoase tot anul. Fără a fi o sărbătoare religioasă, în această zi oamenii nu munceau pentru a nu fi pedepsiţi de zeu şi pentru a avea un an îmbelşugat, dar aveau mare grijă de animalele şi păsările din ogradă. Se mai spune că nu era permisă sacrificarea niciunei vietăţi în ziua de Dragobete.

Iubiţi şi petreceţi zi de zi

Aşadar, fie că suntem adepţii celebrării lui Valentine’s, fie că suntem ceva mai tradiţionalişti, alegeţi sau distraţi-vă cu ambele prilejuri, dar iubiţi în fiecare zi!

Şi în aceste două zile (dar sperăm şi în celelalte) aveţi atâtea posibilităţi de a vă petrece timpul în companie persoanei îndrăgite. Un film bun şi plin de iubire (şi sunt atâtea din întreaga cinematografie!), o piesă de teatru amoroasă, o cină romantică, plimbări lungi în parc, şi alte multe alternative sunt pregătite pentru toţi cei care se iubesc şi vor să facă ceva inedit în aceste zile. Cu siguranţă că nu vor lipsi, nici în acest an, party-urile în localurile noastre, concursurile tematice sau căsătoriile de o zi.

Însă mai presus de toate acestea stă, în fond, iubirea, indiferent de modul în care aceasta este arătătă, primită sau oferită. Să vă bucuraţi din plin, în fiecare zi, de multă iubire!