Să luăm lumină

Posted on Updated on

[articol publicat în revista Zile şi Nopţi Oradea, săptămâna 14 – 28 aprilie 2011]

Sărbătoarea Paştelui este cea mai mare sărbătoare a creştintăţii

Una din cele mai importante şi mai frumoase sărbători din timpul anului este Paştele. De asemenea, este considerată drept cea mai mare sărbătoare a creştintăţii. Spre deosebire de alte sărbători, Paştele nu are o dată fixă, dar se sărbătoreşte întotdeauna între 22 martie şi 25 aprilie, în toate bisericile, în afara însă de biserica ortodoxă, căci se ţine seamă şi de alţi factori cum ar fi grija de nesuprapunere cu Paştele evreiesc. Totuşi, Paştele se celebrează întotdeauna primăvara, după Echinocţiul de primăvară, când întreaga natură se trezeşte la viaţă.

Aşadar, an de an, creştinii din lumea întreagă se pregătesc să întâmpine Învierea Domnului. În funcţie de naţie, ei serbează în mod diferit această zi. Deopotrivă, în ţara noastră, în multe dintre zone, tradiţiile sunt păstrate cu sfinţenie.

Tradiţii de Paşte în diverse zone din România

În funcţie de fiecare zonă de ţară, această Sărbătoare este aşteptată şi petrecută în diverse moduri. Astfel, în Bucovina, în Noaptea de Înviere, există obiceiul aprinderii „focurilor de veghe”. Cu acest prilej, pe dealuri şi coline sunt aprinse focuri puternice care ard toată noaptea, în timp ce, în jurul lor, se adună satenii care povestesc întâmplări din viaţa lui Iisus, iar băieţii sar pe deasupra focului, pentru a îndepărta duhurile rele. Se mai spune că, tot în această seară, fetele trebuie să meargă în clopotniţa bisericii din sat şi să spele limba clopotului cu „apă neîncepută”, ce presupune că persoana care a scos-o din fântână să nu vorbească până când apa va fi folosită la spălatul clopotului. Apoi, în zorii zilei de Paşte, fetele se spală cu această apă pentru a fi frumoase şi atrăgătoare întreg anul.

În zona Maramureşului, în această noapte, localnicii participă la slujbă, se roagă şi iau lumină, apoi se întorc spre case pentru a degusta din bucatele pregătite (în perioada premergătoare Paştelui, credincioşii ţin post, ce durează până la 7 săptămâni). În prima zi de Paşte, dis-de-dimineaţă, în satele din Maramureş, se spune că prima persoană care intră în casă să fie un bărbat. Altfel, va fi discordie în casă în acel an. Dimineaţa devreme, copiii merg la prieteni şi la vecini pentru a anunţa Învierea Domnului, iar gazda îi întâmpină cu ouă încondeiate. La plecare, copiii urează gospodarilor „Sărbători Fericite”.

În Banat, la micul dejun din prima zi de Paşte, se practică tradiţia tămâierii bucatelor. Apoi, fiecare mesean primeşte o linguriţă de paşti, adică vin şi pâine, ambele sfinţite.

În meniul acestei mese festive se include ciolanul de porc fiert, ouă albe şi mâncăruri tradiţionale, precum şi cunoscuta friptură de miel. Cea de-a doua şi cea de-a treia zi de Paşte sunt rezervate jocului popular. Tineri şi bătrâni se adună în centrul satului în faţa bisericii şi spre seară începe hora mare a satului. Totodată, mai există obiceiul ca tinerele fete să păstreze în casă lumânarea aprinsă în noaptea de Înviere. Lumânarea respectivă este apoi aprinsă pentru câteva momente, atunci când are loc un eveniment fericit. Cei care urmează datina, se spune că vor avea noroc în viaţa personală şi sunt bine văzuţi de cei din jur.

În cele din urmă, în Transilvania, ouăle se ciocnesc la masa de Paşte, după un anumit ritual: persoana mai în vârstă (de obicei bărbatul) ciocneşte capul oului de capul oului ţinut în mână de un comesean, şi spune: “Hristos a Înviat!”, la care se răspunde cu: „Adevărat a Înviat!” În plus, există obiceiul de a se purta haine noi în semn de respect pentru această aleasă sărbătoare, dar şi pentru că ea semnifică primenirea trupului şi a sufletului, aşa cum se primeneşte întreaga natură odata cu primăvara. În a doua zi de Paşte, tinerele fete sunt stropite cu parfum de către feciorii îmbrăcaţi în haine tradiţionale (datină moştenită de la maghiari şi păstrată atât în mediul rural, cât şi în cel urban). Acestea, la rândul lor, oferă băieţilor de băut, dar şi câteva mici daruri. Se spune că acele fete vor avea noroc tot anul, iar bărbăţii care uită de acest obicei, vor fi urmăriţi de ghinion.

Să luăm lumină!

În concluzie, ne mai despart doar câteva zile de cea mai mare sărbătoare creştină şi trebuie să o întâmpinăm aşa cum se cuvine. Astfel, pe 24 aprilie, vom putea spune „Hristos a Înviat” şi vom merge să luăm lumină.

Indiferent de locul în care ne vom afla, ori dacă suntem din Oradea sau din alte părţi de ţară, trebuie să primim sărbătoarea aceasta cu sufletul curat şi cu multă bucurie. Pentru cei din Oradea sau care vor să ia lumină în oraşul de pe Crişul Repede, uşile bisericilor sau mănăstirilor ne vor fi deschise şi în Noaptea de Înviere. Oricare ar fi religia noastră, vom putea să călcăm pragurile acestor locuri sfinte, pentru a primi cum se cuvine Învierea Domnului.

Şi în definitiv, chiar dacă vom merge la biserici sau mănăstiri ortodoxe – Biserica cu Lună, Biserica Sfânta Treime, Biserica Sfântul Apostol Andrei, Biserica Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril, Mănăstirea Sfintei Cruci sau altele – sau la cele greco-catolice, romano-catolice sau reformate, să avem parte, cu toţii, de Sărbători de Paşte Binecuvântate.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s