Nu există pierdere mai mare …

Posted on Updated on

Cred că în viaţă suntem trecuţi prin tot felul de momente grele, pe lângă cele frumoase. Toate momentele grele pe care reuşim să le depăşim ne fac mai puternici, mai realişti şi privim, cu fiecare nouă experienţă, viaţa cu alţi ochi. Ceea ce consideram important devine un lucru neprioritar şi ceea ce trebuia să fie esenţial ajunge să îşi primească binemeritatul loc I.

De-a lungul existenţei noastre, trecem prin tot felul de etape, dar cele cu adevărat grele sunt cele în care trebuie să ne despărţim de cei care ne sunt atât de dragi. Sunt clipele când ei îşi iau rămas bun de la lumea celor vii şi se îndreaptă spre lumea celor drepţi şi demni de viaţă veşnică.

Anii trec, copilăria, adolescenţă, studenţia, devin doar amintiri plăcute. Erau acele momente când totul părea extrem de frumos, când singurele griji erau locurile de distracţie, învăţătura sau modurile cum puteau fi luate examenele, vacanţele la mare sau la munte şi iubirile nebune.  Acum, locul acestor vechi probleme, este luat de cu totul şi cu totul alte griji. Treptat, începe maturizarea şi conştientizarea că viaţa este mai mult decât acele simple elemente, că în acest moment, trebuie să munceşti pentru a-ţi asigura existenţa, trebuie să ai un loc de muncă bun, care să îţi asigura această nevoie şi să începi să îţi asiguri un viitor, singur sau alături de persoana iubită. Unii îşi doresc o familie, alţii au altfel de idealuri. În fond, este opţiunea fiecăruia despre cum îşi făureşte drumul în viaţă, trecând prin momente fericite sau triste.

Aşa cum spuneam mai sus, cu toţii luptăm să răzbim în viaţă, chiar dacă ea ne doboară de prea multe ori. Sunt adesea momente când simţim că nu mai avem suficient de multă putere să continuăm, însă se întâmplă să ne găsim puterea interioară care să ne ajute să mergem mai departe pe drumul nostru. Din păcate, nu toţi pot. Unii hotărăsc să se oprească sau pur şi simplu, firul vieţii se rupe. Şi atunci, râmânem noi, în urma lor, răvăşiţi de suferinţă …

Dar, o vorbă spune “Viii cu viii, morţii cu morţii”, şi se continuă cu o alta “Pe cine nu laşi să moară nu te lasă să trăieşti”, aşa că, indiferent de durerea pe care o avem, “life goes on…”. Asta nu înseamnă că nu vom purta în sufletele noastre amintirea lor şi că nu ne vor lipsi întotdeauna.

Îmi vor lipsi mereu cei care au plecat de lângă mine şi această lipsă nu poate fi înlocuită cu nimic. Dumnezeu să îi odihnească şi să îi aibă în pază.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s