Cât de mult va mai durea? …

Posted on

Sunt convinsă că am însemnat foarte mult pentru el. Altfel nu aş înţelege de ce ai sta mai bine de 2 ani cu cineva, dacă nu ai simţi nimic pentru el? Chiar şi atunci când simţeam că se rupe ceva, parcă luptam mai mult să ne fie bine.

Sunt sigură că a simţit. Şi poate la fel de sigură sunt şi că voia să mă vadă fericită, dar parcă avea senzaţia că nu sunt şi că aşteptările mele ar fi foarte mari faţă de  ceea ce îmi poate oferi. Dar cu toate acestea, eram fericită. Simţeam de atâtea ori o fericire care mi se părea inexplicabilă. Credeam că nu poate exista aşa ceva. Şi cred că şi el a simţit asta. Nu cred că te poţi preface că nu simţi nimic, nu cred că te poţi preface că eşti fericit dacă nu eşti.

Şi pentru că simt toate astea, nu pot să cred că s-a terminat. Şi a mai trecut o lună şi încă una, şi tot aşa … A fost o vară apăsătoare, în care am încercat să fug de durere, dar de multe ori ea mă prindea din urmă. Îmi luam apoi maşina, în speranţa că astfel o voi putea depăşi, dar ea mă aştepta, din nou, la prima curbă. Era o fugă continuă, care în final se solda cu oceane de lacrimi şi multe întrebări de tipul “De ce … ?”. Tot încercam să răspund întrebări, le căutam acolo unde ele nu existau, întrebam pe la prieteni şi cunoscuţi şi toţi îmi spuneau doar “Mergi mai departe … “. Dar eu nu voiam să aud asta. Eu doar îmi doream să înteţeg ce mi se întâmplă, să regăsesc magia clipelor petrecute împreuna: zile de naştere, veri şi concedii, zile şi nopţi pline de farmec. Oare cum au putut dispărea aşa? Ce s-a întâmplat? De ce am ajuns să fim doar doi oameni obişnuiţi care nu mai au nimic în comun decât o cutie de amintiri? Oare de ce au rămas sentimentele şi durerea pierderii?

Cândva o să înţeleg. Nu ştiu când. Poate niciodată. Dar durerea va rămâne în suflet. Şi amintirile. Şi sentimentele. Şi întrebările fără răspuns …

Eu cred că totuşi am fost foarte importantă pentru el, aşa cum îmi tot spunea. Şi chiar cred că mă îndrăgea mai mult decât îmi spunea, că mă admira, că învăţa de la mine, că era mândru de mine. Şi totuşi … nu a fost îndeajuns. Cât de mult şi de tare va mai durea? … Oare îmi poate spune cineva?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s