Sărbători de iarnă, cu bucurie

Posted on

[articol publicat în revista Zile şi Nopţi Oradea, săptămâna 25 noiembrie – 8 decembrie 2011]

Despre datini şi cum se păstrează ele

Ne mai desparte mai puţin de o lună de zile de sărbătorile de iarnă. Magazinele abundă acum, de tot felul de ornamente specifice, amintindu-ne tot mai mult că luna cadourilor se apropie, atât de repede, de noi. Moş Nicolae, Crăciunul sau Anul Nou sunt la un pas distanţă, iar nostalgia trecerii unui an îşi face simţită prezenţa în sufletele noastre. Iar, la cum trece vremea şi la câte schimbări au loc, zilnic, în viaţa noastră, uităm să ţinem cont de amănuntele frumoase ce ne înconjoară. De multe ori chiar şi de tradiţii … Locul lor este luat adesea de party-uri tematice şi astfel îşi pierd tot mai mult din semnificaţie.

Tradiţii specifice de Moş Nicolae şi Crăciun

Cu toate acestea, cu bucurie, constatăm că unele tradiţii se păstrează şi azi, în unele locuri de ţară, încă cu sfinţenie, în timp ce altele şi-au pierdut din farmec, o dată cu trecerea timpului. De la vestitele ghetuţe pregătite de copiii şi puse la geam alături de scrisorile trimise lui Moş Nicolae şi până la datini vechi ale Crăciunului, toate acestea se adună cu bucurie în desaga cu amintiri.

Moş Nicolae este aşteptat, an de an, de către micuţi, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, când nerăbdători la geamuri, aşteaptă să îl vadă pe cel care le va pune daruri în ghetuţele frumos lustruite şi pregătire pentru a fi umplute. adorm însă cu speranţa că îl vor vedea şi se trezesc dimineaţa cu multe surprize înăuntru: de exemplu, copiilor li se poate întampla ca Moş Nicolae să aducă şi câte o vărguţă (pentru cei obraznici). Rolul de ocrotitor al familiei cu care a fost investit de religia ortodoxa Sfantul Nicolae îi dă dreptul, astfel, să intervină, în acest fel, în educaţia copiilor.

Câteva zile mai târziu, cu toţii ne pregătim de Sărbătoarea Crăciunului, care îşi are şi ea tradiţiile sale. Astfel, un obicei foarte cunoscut de Crăciun este cel al colindatului, care de cele mai multe ori se lasă cu voie bună şi peripeţii, de care îţi aminteşti şi peste ani şi ani. Începând cu noaptea de 23 spre 24 decembrie, cu precădere la sate, de la miezul nopţii şi până la revărsatul zorilor, uliţele satelor răsunau de glasul micilor colindători.  În oraşe, însă, întâlnim acest obicei, tot mai rar, însă îşi are şi el magia sa. Cu traista după gât, cu băţul în mână şi căciula pe urechi, colindătorii merg din casă în casă şi strigă la ferestre. Cu această ocazie, gazda le împarte colindete: covrigi, nuci, mere, colăcei de făină frământaţi şi copţi chiar în acea seară a ajunului. Colindele sunt fie bisericeşti, fie laice, însă ambele au acea linie melodica liniştită care te face să le asculţi versurile în mod inconştient.

La fel de frumos este obiceiul împodobirii pomului de Crăciun, celebrul brad împodobit de întreaga familie. Este încă un motiv de a fi împreună, an de an, care îţi insuflă spiritul sărbătorilor de iarnă. Pentru copii, bradul este indirect sinonim cu celebrul Moş Craciun, cel care aduce cadouri multe copiiilor cuminţi. Acesta este un obicei occidental, care a pătruns de la oraş la sat, începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Cu mic, cu mare, cu toţii ne adunăm în jurul bradului, şi cel puţin odată, toţi, am simţit bucuria cu care îmbrăcam bradul în cele mai diverse culori şi cu cele mai trăznite ornamente. Obiceiul împodobirii bradului de Crăciun îşi trage originile de la popoarele germanice, iar tradiţia s-a răspândit în restul Europei și apoi în toata lumea dupa Primul Război Mondial. Între podoabele bradului, bomboanele de pom, globurile şi ghirlandele au devenit deja, clasice.

Crăciunul în sine, simbolizează nasterea lui Isus, mai mult spus, reprezintă sărbătoarea cea mai importantă din anul creştin, împreună cu Paştele şi Bobotează. Legenda spune că Împăratul Cezar a dat ordin să se facă un recensământ; astlfel Maria şi Iosif au pornit spre Betleem unde Mântuitorul s-a nascut într-un staul cu boi, vegheat doar de cei doi. În credinţa creştină, nasterea lui Isus Christos aduce speranţa unui nou inceput mai bun, căci prin naşterea Lui, Dumnezeu oferă oamenilor o nouă şansă spre mântuire, după izgonirea din Rai a lui Adam şi a Evei.

Sărbătoarea de Ignat

Totuşi înainte de Crăciun, cu câteva zile înainte, mai exact pe data de 20 decembrie, are loc Ignatul, obicei constând în tăierea porcului, care în antichitate era un simbol al vegetaţiei, un substitut al zeului care moare şi renaşte. Acest eveniment presupune reunirea întregii familie, toată lumea trebuie să se înveselească şi să deguste din bucatele preparate şi să se cinstească cu un pahar de vin în jurul acestuia.

De sărbători, să fim mai buni

Indiferent de modul în care celebrăm sărbătorile de iarnă, fie că este vorba despre Sfântul Nicolae, Crăciunul sau Noul An, ne dorim ca toate să ne aducă mereu voie bună şi înţelegere în familie. Ne promite să fim mai buni, mai toleranţi şi să ne iubim aproapele pe deoparte, iar pe de alta, este un bun prilej să ne odihnim după un an obositor, în care am fost atât de prinşi în viaţa cotidiană, încât am uitat să dăm valoare lucrurile care contează de fapt.

Să aveţi parte de Zile şi Nopţi de sărbătoare!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s