E seara de Ajun de Crăciun. Am primit deja cadourile. Mă pregătesc să merg la colindat. Însă prin minte îmi trec, alene, amintiri din acest an.
Pentru mine, 2011 a fost un an greu. Poate cel mai greu de până acum. A fost un an în care m-am despărţit – definitiv – de un membru foarte drag al familiei mele. A fost un şoc imens şi azi, ne-am amintit că acum un an era alături de noi… Nici până azi nu îmi dau seama cum sau de ce …Aşa ne-a început anul.
Au urmat apoi momente multe şi triste. Noi încercări. În aprilie, mi-am luat inima în dinţi şi am considerat că trebuie să fac un nou pas în viaţa mea. Am plecat de la primul meu loc de muncă – care vă rămâne mereu în inima mea, ca şi prima iubire – şi am păşit pe un tărâm nou, în necunoscut. Habar nu aveam ce mă aştepta, însă eram încrezătoare că voi putea adaugă experienţă nouă în viaţa mea profesională. Şi iată că de atunci au trecut 8 luni în Qubiz. Luni extrem de frumoase, în care am şi muncit mult, am şi învăţat foarte multe şi am cunoscut nişte oameni extraordinari, alături de care mă simt atât de bine în fiecare zi. A fost un pas mic pentru omenire, un pas mare pentru mine.
Dar atunci când câştigăm într-o parte, pierdem în alta. La începutul lunii iulie, am încheiat, cu foarte multă tristeţe, un capitol din viaţa mea. L-am iubit enorm, dar pur şi simplu ” nu a fost să fie”. Au urmat 6 luni în care am tot încercat să îmi răspund “de ce-urilor” şi încă nici până azi nu am reuşit să le găsesc răspunsuri. Mi-e dor şi doare. Totuşi, îmi doresc nespus să depăşesc momentul şi poate, să o iau de la capăt.
Pe de altă parte, a fost şi un an în care, prin treacăt, am reuşit să mai călătoresc, puţin în Germania, în Ungaria … dar în Serbia mi-a plăcut atât de mult. A fost prima dată în ţinutul sârbesc şi mi-a plăcut nespus.
Toate ca toate, dar rămân la părerea că 2011 a fost dificil. Dar mă bucur că se termină şi sper ca 2012 să nu ne aducă apocalipsă, ci vremuri mai bune.
Crăciun Fericit şi multe bucurii!
EFEMERIDE 