Câteodată mai obosesc şi eu. Cred că e normal.
Foarte mulţi oameni mă întreabă cum şi când am timp să fac atâtea lucruri. Nici nu cred că fac atât de multe. Mi se par fireşti. Şi până la urmă le răspund că totul depinde de cum îţi manageriezi timpul. Să îţi stabileşti priorităţile şi ce anume contează pentru tine şi ce nu.
Iar atunci când obosesc, trebuie să mă odihnesc. Deşi pentru mine a te odihni sau a dormi sunt nişte cuvinte greu de pronunţat şi mai ales de executat. Dar în definitiv, trebuie să îmi reîncarc şi eu bateriile, nu?
Azi am aţipit. Sau adormit. De după-masă cum zic unii. Iar când m-am trezit, mi s-a arătat încă o dată ce prostie am făcut. Sunt chiar mai obosită. De aceea nu îmi place mie acest “somn odihnitor”.
Şi chiar dacă la ediţia de marţi a Toastmasters, colegul Mihai ne-a prezentat avantajele somnului, ţin din nou să i le infirm. Şi când mă gândesc că în curând iar trebuie să dorm, mă ia cu ameţeli.
În definitiv, viaţa mea este una destul de activă şi cumva trebuie să fac să o menţin astfel. Deci odihna este necesară. Dar la bătrâneţe cum rămâne cu ea?
Somn uşor.
EFEMERIDE 