Cum mi-am petrecut ultimul deceniu?

Dragi colegi, domnule diriginte,

Azi, 16 iunie, ne revedem cu bucurie, după cei 10 ani de la absolvriea liceului.

Au trecut 10 ani, cu bune, cu rele, cu sau fără voia noastră, a trecut un deceniu. Acum, când privesc spre liceana de nici 18 ani, care visa la momentul acesta al revederii, văd o mulțime de momente.

Îmi amintesc cu drag de primii pași, plini de emoție, pe care îi făceam spre holurile Facultății de Inginerie Electrică și Tehnologia Informației, specializarea Calculatoare, dar și de lacrimile de bucurie care curgeau pe obraji, la văzul rezultatului ADMIS.

Au urmat apoi alți 5 ani. Care au fost mai mult decât o simplă facultate. 5 ani în care visele mele de acum un deceniu începeau să prindă contur: o implicare activă în viața studențească orădeană și nu numai, prin înființarea Asociației Studenților din Universitatea din Oradea (ASUO), alături de alți studenți entuziaști, care voiam să schimbăm ceva în mediul universitar local, evenimente cu și pentru studenți, multă muncă, apariții radio și TV, colaborare cu ziare și reviste locale (precum și 24-Fun Oradea). Altfel spus, 5 ani în care am învățat ce înseamnă implicare, voluntariat, leadership și comunicare, dar am și studiat, fiind și studentă bursieră.

Încet-încet, din eleva timida deveneam o viitoare femeie puternică, plină de ambiție și vise.  În anul al 5-lea de studiu, am pornit spre experiența Erasmus la Universitatea Națională Tehnică din Atena, unde timp de 3 luni, am studiat și trăit în ritm  mediteranean. Au fost 3 luni de vis.

Anii de facultate se apropiau de final, iar unul din ONG-urile cu care colaboresem de-a lungul studenției,  EURO26 România, a decis să îmi acorde un premiu pentru implicarea mea activă din acei ani, și m-au desemnat drept EURO-VOLUNTARUL ANULUI 2006. Mi se părea superb.

Am dat licența și la scurt timp, în august 2007 am primit prima ofertă de angajare pe care am acceptat-o instant, în cadrul companiei DEC-IT, pentru cunoscători Keysys, pe postul de Marketing Assistant.

În toamna acelui an, m-am înscris și la un curs de masterat în cadrul facultății pe care o absolvisem, specializarea Management în Tehnologia Informației, pe care l-am definitivat în aprilie 2009 cu nota maximă.

În paralel colaborarea cu revista 24Fun se stingea încet, la aproape 3 ani de la primul articol, fapt pentru care am decis să mă îndrept spre altceva, și din septembrie 2009 sunt și colaborator al revistei Zile și Nopți Oradea.

În februarie 2009, la Hotel Continental, în prezența a peste 100 de invitați, îmi lansam volumul de debut, intitulat Efemeride, ca o colecție de articole scrise în perioada 2002-2008, un moment deosebit și fără precedent. Sunt mândră de cartea mea.

De-a lungul acestor 10 ani, am participat la diverse seminarii și traininguri de formare, și nu pot să nu menționez Școala Națională de Jurnalism pentru Tineret, unde ne-au fost mentori oameni de presă precum Mihai Tatulici, Dan Diaconescu, Cornel Nistorescu, Cristian Tudor Popescu, Lucian Mândruță, ce a avut loc în septembrie 2008 la Costinești, dar nici cele 2 prezențe ale mele la Top Talents România în 2009 și 2010, loc în care și-au dat întâlnire cei mai buni 250 de tineri din țară selectați pe mai multe domenii.

În aprilie 2011, după aproape 4 ani de muncă la DEC-IT, o implicare serioasă,  dar și după o relație destul de dureroasă, am decis că este momentul să fac un pas mai mare pentru mine, fapt pentru care am hotărât să plec și să mă îndrept tot spre o firmă de IT, română-olandeză, numită Qubiz, unde sunt în prezent HR și Marketing Specialist.

Din august 2011, sunt membru fondator al Toastmasters Oradea, un ONG internațional de public speaking și leaderhip, care și-a deschis porțile și în orașul nostru. De asemenea, sunt membru activ al Schimb de Cărți Oradea, dar și organizator al evenimentului cultural Lecturi Urbane Oradea, care de curând s-a aflat la cea de-a 5-a ediție.

În final, privind spre acești 10 ani văd multe lucuri frumoase, dar și clipe de tristețe, pentru că în acest timp am pierdut oameni foarte dragi din familie, dar … am căpătat alții noi, am învățat foarte multe și mai ales că orice nu te doboară te face mai puternic.

Și chiar dacă nu mi-am găsit încă dragostea vieții, așa cum îmi doream acum 10 ani, sunt încă optimistă, iar la cei 28 de ani fără 8 zile, am multe vise și dorințe de îndeplinit.

Așa sunt eu, Alina Gâdoiu, 10 ani mai târziu, și mă puteți găsi și online cam pe toate canalele de Social Media importante: Facebook, Twitter, blog, etc.