Cronică de concert: Gabriel Dorobanţu şi Gheorghe Gheorghiu

Posted on Updated on

Am comis-o şi pe asta. Am fost la concert. Dar nu la unul oarecare.

Doi dintre artiştii copilăriei mele, cărora în urma cu mai bine de 20 de de ani, undeva la Neptun, la mare, le ofeream flori, cu emoţie de copil, au fost din nou în faţa mea. 20 de ani mai târziu, la Toamna Orădeană: Gabriel Dorobanţu şi Gheorghe Gheorghiu.

Cel dintâi, vizibil emoţionat şi flatat de către public cald al Oradiei, mi-a amintit de copilăria mea, ne-a încântat cu piese mai vechi şi mai noi, şi mai mult decât atât m-a impresionat. Sublim. Aşa cum reuşea atunci. Demult. Un spectacol de calitate, aşa cum în urmă cu muţi ani ţi-era dat să vezi. Fabulos. Până la lacrimi. Nu aş fi crezut vreodată că voi mai ajunge la astfel de concerte şi totuşi … Nu regret deloc. Din contră. Îmi aminteşte de multe lucruri frumoase, de odinioară. De bunica mea cea dragă. De copilăria mea. De grijile inexistente de atunci. De tot ce doar un copil poate simţi.

“Te văd şi nu cred că eşti o minune, tu eşti dorinţa toată. Frumoasă ca o gheaţă, tu îmi eşti dorinţa” ne spune Gabriel într-una din piesele lui.

Desigur că nu a lipsit nici “Mai vino iar în gara noastră mică … “.

Şarmant ca de obicei, plin de bun simţ, de eleganţă, Gabriel Dorobanţu a părăsit scena mulţumind de repetate rânduri publicului orădean. Se simţea absenţa lui la Oradea, de mai bine de 20 de ani.

Cât despre Gheorghe Gheorghiu, acelaşi el, cu părul în vânt şi cărarea la mijloc, barem timpul nici nu se vede că a trecut peste el. Încă de la început ne-a cântat celebra-i piesă “Dar unde dragoste nu e, nimic nu e”, iar în pauzele dintre piese presară, cu umor mai mult sau …, diverse glumiţe. Acelaşi el, acelaşi stil, acelaşi ton. Nimic schimbat. Plin de iubire, de poveşti cu ochi căprui, iubire trecute sau viitoare.

Mi-au rămas întipărite în minte şi versurile “Mă gândesc la tine, mi-este dor de tine, mi-este dor, fără ochii tăi cred că am să mor” (dar şi completarea lui ulterioară “Dar dacă reînvii, să te ţii”).

Carevasăzică, într-o lume în care suntem obişnuiţi să cântăm despre faptul că vara nu avem somn sau că dragostea se face în minim doi, o astfel de muzică este uitată. Sau lăsată deoparte, şi ne mai amintim de ea la Festivalul Mamaia sau Cerbul De Aur. Iar când revina te emoţionează, retrăind acei ani. Frumoşi.

Şi am încălecat pe o şa şi v-am spus povestea mea. O nouă poveste din Toamna Orădeană.

[Menţiune de final: nu sunt blogger acreditat, m-am trezit mult prea târziu să cer acea acreditare, când festivalul era în toi, mi-ar fi plăcut să fiu. Dar  susţin festivalul, scriu cu drag pentru blogul meu şi pentru LivingIn. Poate data viitoare, Flavius va ţine cont şi de mine]

Advertisements

2 thoughts on “Cronică de concert: Gabriel Dorobanţu şi Gheorghe Gheorghiu

    anamaria2udrea said:
    7 October 2012 at 22:14

    Alina, foarte frumos articol. Ai surprins esenta si sentimentele transmise de cei doi artisti! M-am simtit ca intr-o alta poveste, o poveste plina de romatism.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s