Seară de Poezie şi Bosquito & Ovidiu Lipan Ţăndărică

Posted on Updated on

Nu există nicio legătură între seara de poezie şi concertul susţinut de Bosquito şi Ovidiu Lipan Ţăndărică. La prima vedere. Însă există una. Destul de strânsă. Contrar a ceea ce se crede.

Am participat, aseară, la prima seară de poezie organizată în Oradea. Pentru mine, prima seară. Şi am fost plăcut surprinsă să remarc prezenţa unor oameni deosebiţi din Oradea, dar şi a unor oameni dragi mei, pasionaţi la rândul lor de poezie. Şi numai. Astfel că, timp de mai bine de două ore şi jumătate, la LivingRoom de pe bulevardul Magheru, am ascultat poezii frumoase, şi am citit şi eu câteva, două dintre ele fiindu-mi dedicate, cândva:

“Atunci când mi-este greu,
La tine mă gândesc,
În inima mea te port mereu,
Niciodată nu o să îţi mai greşesc”.

Iar cea de-a doua:

“Mă uit pe cer şi văd o seta,
Apoi mă uit la tine,
Aşa-i mai bine,
Eşti mai frumoasă decât ea”.

Apoi, revăzând un manual de limba franceză, mi-am amintit de prima poezie învăţată şi am citit-o. Îmi este foarte dragă mie.

Iar la final, am primit şi o pungă de ceai englezesc pentru implicarea mea în această întâlnire. Şi ce mult m-a bucurat gestul Anei Maria !

Şi pentru că eram în penultima seară a Toamnei Orădene, gândul m-a dus înspre concertul trupei Bosquito alături de Ovidiu Lipan Ţăndărică. Aproape că ajunsesem acasă, pentru că frigul a fost mai puternic decât dorinţa mea, când am realizat că totuşi trebuie să mă întorc. Să îi văd. Să îi ascult. Aşa că am luptat cu factorii perturbatori şi am câştigat. Iar răsplata a fost una bine primită. Concertul a fost mult peste toate aşteptările mele. Splendid. Antrenând orădenii veniţi la faţa locului. Mobilizându-i să danseze, să cânte şi să se ţină de mână. Pentru că nu-i aşa ? “Două mâini în taină s-au întâlnit … “.

Şi lumea i-a cerut. Încă o dată. Şi încă o dată. Şi ne-a plăcut atât de mult încât pe drum, spre casă, fredonam continuu versurile piesei “Două mâini în taină s-au întâlnit … “.

Şi am dansat. Şi am cântat. Şi am zâmbit. Şi m-am bucurat că am ajuns şi aici.

Parcă nu îmi vine a crede că ne mai despărţim de o Toamnă Orădeană. Că timpul nu stă în loc şi o ia agale. Şi totuşi … Azi e ultima zi de festival. Se anunţă plină.

Doamnă Toamnă, cum ne bucuri tu aşa 🙂

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s