Orice sfârşit este un nou început

Lecţia 2: Organize your speech

Nu e uşor

Nu e nici greu

Să încerci acum

Să te întorci din drum

Poate că eu,

Cu sufletul meu

Aş avea atât de multe

Să îţi spun

Însă ochii tăi

Se vor pierde în noapte

Lăsându-mă pe mine

În urma lor

Ştiu că ochii tăi

Vor fi două şoapte

Şi mi-e tare dor

Mi-e tare dor

De ei …

Holograf – Ochii tăi

Da, sunt versurile melodiei „Ochii tăi” de la Holograf. Pentru că se leagă foarte bine cu ceea ce vreau eu să vorbesc în această seară: despre fiecare sfârşit în calea vieţii noastre şi puterea de a o lua de la început.

1.       Bunico, eu te voi iubi mereu

A plecat de lângă mine în decembrie 2005. În curând vor fi 7 ani … Bunica mea, Viorica Ştrengar, sau Bunica Lili, cum o numeam cu toţii, era o femeie extraordinară. Aşa cum doar o bunică poate fi. O iubeam nespus. Fiindcă întreagă ei viaţă a lucrat ca inspector la Banca Naţională a României, a cunoscut o mulţime de oameni, a fost o femeie respectabilă şi mereu recunoscută pe stradă. Îmi amintesc cu drag de faptul că fiecare promenadă alături de ea se prelungea la ore întregi de discuţii cu diverşi cunoscuţi, dar de la fiecare aveam câte ceva de învăţat. Nu pot uita nici pâinea cu untură, boia şi ceapă, care la acea vreme erau cea mai gustoasă delicatesă. Nici poveştile cu tâlc sau toate sfaturile înţelepte pe care mi le dădea. Am iubit-o nespus, iar în momentul în care a plecat de lângă mine, a lăsat un gol imens. Cerul se prăbuşea pe mine. Îmi spuneam în mod continuu „Niciodată nu voi putea merge mai departe. De ce ai plecat, bunico?”. Şi totuşi, timpul m-a ajutat să trec peste. Să păstrez vie amintirea ei, zi de zi, şi să mă ghidez după principiile pe care mi le-a insuflat. Şi am luat-o de la început.

2.       Prietenii sunt o comoară de nepreţuit

Fie că vorbim despre prietenii din copilărie, fie despre cei din liceu, cei din facultate sau de la locul de muncă. Ei sunt de nepreţuit. Iar atunci când, din diverse motive, pleacă de lângă noi, pentru că aleg alt oraş sau altă ţară sau … se ridică la ceruri, durerea desparţirii nu are margini.

Îmi amintesc de mulţi oameni dragi mie care au plecat de lângă mine, într-o formă sau altă, şi la acea vremea am crezut că nu voi putea suporta acea durere. Şi totuşi, şi de această dată, timpul a vindecat, şi au apărut noi oameni în viaţa mea, noi prieteni. Numaidecât, mă bucur de acest moment şi îi salut pe prietenii mei din această sală, care îmi sunt şi acum alături: Florentina, Sergiu, Carina etc …

3.       Nu voi mai putea iubi niciodată!

Da, şi eu am rostit această propoziţie. Chiar şi în urmă cu aproape 2 ani de zile. Eram convinsă, la vremea respectivă, că întregul Univer a complotat împotriva mea, să mă vadă nefericită. La acea vreme, familia, prieteni şi toţi cei dragi încercau să mă consoleze şi să îmi spună că va apărea persoana potrivită şi va fi altfel. Dar era doar sare pe rană deschisă.

Au fost nopţi nedormite, pline de „de ce-uri”, zile întregi în care „a zâmbi” era doar un cuvânt închis într-o carte … Şi totuşi, la un moment dat, cumva în mine am găsit puterea de a o lua de la început. Şi atunci când nici nu credeam, a apărut EL. Iar acum iubesc din nou, e o dragoste matură, sinceră şi adevărată.

Recunosc că nu a fost deloc uşor, că am pierdut mult în viaţă, dar şi răsplata de după, a fost una minunată. Pentru că în orice rău, într-adevăr există un bine, chiar dacă la acea vreme nu îl vedem.

Vă doresc să găsiţi puterea de a vă ridica, atunci când viaţa vă doboară şi să puteţi să o luaţi de la început.