Azi ar fi împlinit 52 de ani. L-am iubit nespus, iar când a plecat de lângă noi, a lăsat un gol imens. Au trecut 2 ani de atunci. Mi se par o eternitate.
2 ani plini cu bune, cu rele. Dar nimic din tot ce s-a întâmplat în aceştia ani nu poate umple golul şi nu poate mistui dorul ce mă cuprinde. Mă gândesc zilnic la el, îmi lipseşte nespus, şi mai ştiu că deasupra a tot, îl voi iubi mereu.
Azi m-am trezit cu lacrimi în ochi. Al doilea 8 februarie fără de el. Lacrimi mă năpădesc şi acum, când scriu pentru şi despre el.
Dragul meu unchi, Dănuţ, te voi iubi mereu …
EFEMERIDE 