Cine nu are bătrâni să-și cumpere …

Posted on Updated on

… spune o veche zicală românească.

Aurel GadoiuAceastă postare am decis să o dedic bunicului meu care mâine împlinește 81 de ani. Mi-aș dori din plin să spun că vor mai urma multe alte aniversări, că își va putea duce nepoata la altar și își va vedea și strănepoții, dar în acest moment, tot ce mi-a mai rămas este speranța …

Înainte de vorbi despre tot ceea ce înseamnă el pentru mine, am să întorc privirea spre trecut. Primul meu contact cu cea mai rea femeie din lume (Moartea) a fost în anul 1990, când m-am despărțit de bunicul meu, Viorel Ștrengar. Deși aveam doar 6 ani, îmi amintesc cât de greu mi-a fost să accept realitatea și cât de greu am trecut peste acel moment. Știu că dacă ar fi trecut, multe lucruri s-ar fi întâmplat. L-am admirat atunci când era printre noi și tot mai mult pe măsură ce am crescut. A fost viceprimar, a fost președinte al FC Bihor, a fost un om respectat și admirat în acest oraș. Chiar dacă îmi amintesc doar frânturi din clipele alături de el, respectul pe care i-l voi purta de-a pururea nu poate să mi-l fure absolut nimeni. După pierderea lui, am rămas cu ceilalți 3 bunici.

BunicileErau cele două bunici și bunicul meu de drag. Am trăit mult timp în preajma lor. Ei m-au văzut crescând, eu i-am văzut cum mai adunau o floare în buchetul vieții lor. Anii treceau. Eu învățăm tot mai multe de la ei, iar lor li se mai adăuga un fir alb, și încă unul … În 2005, în decembrie, o boală cruntă a acestui secol, Alzheimer, a răpus-o pe bunica mea, Viorica Ștrengar. Am iubit-o enorm. A fost o bunică mai mult decât specială, Una dintre acele profesoare în ale vieții, o ființă caldă și cu un suflet prea mare pentru această lume. În urmă cu 8 ani, cerul plângea, iar eu … Au trecut anii și am acceptat realitatea. Că ne naștem. Ne trăim viața. Și apoi lăsam loc celor care vin în urma noastră. Așa e cursul vieții noastre, fie că îl acceptăm, fie că nu …

Photo2330Suntem în 2013. Am rămas cu cei 2 bunici ai mei. Bunicii Gâdoiu. Bunici care în urmă cu mai bine de 5 luni de zile, îmi sunt vecini de bloc. Am revenit mai aproape de ei, în ideea că voi putea să le fiu mai aproape, la bine sau la greu.

Pe 5 octombrie, în fiecare an, îl celebram foarte veseli pe bunicul Gâdoiu. De această dată, măcar cu un zâmbet pe buze, vom aniversa cea de-a 81-a aniversare. Dar diferită. Una mai diferită ca niciodată, pentru că energia lui nu mai e aceeași ca până acum. Tot ce mai pot spera este ca o minune să îl repună pe picioare și să își revină.

Bunicul meu Gâdoiu este cel care, încă de foarte mică, a avut încredere în mine. Dacă la doar un an, mă ținea doar în palmele lui mari, câțiva ani mai târziu îmi spunea : Alina, eu am mare încredere în tine!  Știa ce să spună, știa cum să ne susțină și știa că dacă ne face responsabili, vom putea vedea lucrurile mai matur, mai mult decât doar ca simpli copii.

Tot ce îi doresc și îmi doresc este ca de ziua lui să aibă parte de multă SĂNĂTATE și PUTERE, să își revină și să devină măcar pentru o zi, bunicul cel puternic de care îmi amintesc, din copilărie.

Însă oricum ar fi, să știți, Bunicii mei, eu … vă voi iubi mereu !

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s