Acasă este acolo unde îţi este şi inima
Se spune că nicăieri nu e mai bine acasă. Dar acasă pentru mine, este de mai bine de doi ani încoace, acolo unde îmi este inima. Însă, mă întorc adesea la familia mea dragă, la camera mea, la calculatorul meu care parcă mă aşteaptă să îl mai pornesc, la blogul care parcă mai cere o postare. Mă simt bine acasă, la casa mea de odinioară, parcă redevin copil, parcă toate grijile zboară când sunt aici.
Dar viaţa nu este aşa. Timpul trece. Ne maturizăm şi vedem altfel lucrurile. Începem să dăm înţeles lucrurilor sau întâmplărilor din viaţa noastră, oamenilor pe care i-am cunoscut, care au fost sau cu noroc, mai sunt parte din viaţa noastră. Atunci când plec de acasă, de la casa mea de odinioară, mă întâlnesc din nou cu grijile zilnice, cu problemele de fiecare zi, cu gândul spre viitor şi ceea ce ne rezervă el.
Aşa că uneori, prefer să mă întorc la copilul din mine, la cele mai frumoase momente alături de dragii mei părinţi, la liniştea de acasă. Pentru că nicăieri nu este ca acasă. Chiar dacă, de cele mai multe ori, acasă este acolo unde îţi este şi inima.
