Pare adesea hilară vorba cum că “Ai grijă de ceea ce îţi doreşti pentru că s-ar putea să ţi se întâmple”, însă în realitate nu este doar o vorbă-n vânt, ci un imens adevăr. De multe ori se întâmplă să ne dorim mai multe sau mai puţine lucruri-fapte-întâmplări, unele ni le dorim atât de mult încât rămânem atât de dezamăgiţi atunci când nu le primim, crezând le vremea aceea că erau tot ceea ce aveam nevoie şi mai de preţ. Însă cu trecerea timpului, realizăm că nu ne erau deloc importante, şi tot altceva devine şi mai important. Şi ni-l dorim. Şi uneori reuşim, alteori … nu.
Am ales să vorbesc ca preambul al postării mele despre dorinţe, despre faptul că unele se îndeplinesc, iar altele se pierd şi asta pentru că sunt sigură că fiecăruia dintre noi i s-a întâmplat acest lucru, mai devreme sau mai târziu. Şi eu, la rândul meu, am avut fel şi fel de dorinţe, care mai de care. Am plâns când nu au devenit realitate, am exaltat atunci când au prins contur. Am înţeles apoi mai târziu că, chiar şi acelea care nu deveniseră realitate erau pentru că în fapt nu mi-erau sortite să fie. Însă întotdeauna Cineva Acolo Sus ne vede şi are grijă de noi şi de ceea ce este cu adevărat bine pentru noi.
A sosit şi vremea în care un mai vechi vis al meu este pe punctul în a se transformă în realitate, într-o fiinţă mică, care din moment în moment, cu mare încredere în Dumnezeu, va apărea în viaţa noastră. Am lăsat în urmă 4 ani de Qubiz – adevărat că doar temporar – încercând să îi marchez cu toate bucuriile pe care mi le-au adus devenind azi femeia ce sunt. Poate mai bună, mai înţeleaptă. A fost ciudat să mă desprind de colegii mei – de fapt doar de o parte dintre ei – pentru că mi-ar fi fost tare greu să merg la fiecare în parte. Greu nu fizic, ci emoţional vorbind. Am plecat rămând însă aproape cu inima de ei (sau cu norocul tehnologiei cu Skype-ul alături de ei), si mă îndrept spre noul meu job.
Cu drag pot spune că sunt tare bucuroasă că am reuşit să parcurg toate modulele Şcolii Mamei din cadrul 
Maternităţii din Oradea, şi că azi la final de curs, am dobândit şi diploma de “Mamă responsabilă”, alături de mult cunoştinţe acumulate, câteva atenţii din partea sponsorilor, dar şi premii frumoase. Recomand cu mare încredere acest curs mai ales pentru viitoarele mămici, graţie lor am aflat lucruri pe care poate la o căutare adâncă pe internet să le fi găsit. Aici însă, doctori şi moaşe te ajută să înţelegi mai bine ce înseamnă naşterea, alăptarea, creşterea bebeluşului la domiciliu şi alte informaţii deosebit de importante. Apoi, mai ai şansa de a cunoaşte alte mămici cu care poţi împărtăşi sau îţi împărtăşesc experienţele prin care trec. A fost o serie de 2 luni de informaţii extrem de utile ce merită neapărat aflate, cu atât mai mult cu cât cursul este GRATUIT. Aşadar, un curs care s-a încheiat azi într-un cadru festiv, de gală aş spune. Am plecat emoţionată …
În fapt o serie de emoţii şi gânduri te cuprind atunci când treci prin cele 9 luni. Te gândeşti mereu cum vei duce totul la bun sfârşit, cum te vei simţi, cum te vei purta, cum vei dormi, cum va arăta el sau ea, cum vei îngriji copilul … şi alte şi alte întrebări.
Aşa se zice că ne vom descurca. Că ne vom da seama, că totul va fi natural şi cu atât mai mult cu cât în cadrul acestor cursuri, la multe din aceste întrebări ai găsit, cel puţin, un răspuns.
Am încredere că va fi bine, că întotdeauna găsim puterea şi optimismul de a duce la capăt dorinţa noastră arzătoare. Pentru că atunci când îţi doreşti ceva din tot sufletul şi lupţi pentru acest lucru, întreg Universul conspiră ca tu să ai parte de acel lucru.
Per aspera ad astra … Spre stele, atingându-ţi idealul ! 🙂
EFEMERIDE 