Posted in Cugetari

Hristos a Înviat!

După 8 ani, complet diferit 

În fiecare an de Paște – de 8 ani încoace de când suntem un cuplu – așa cum de altfel făceam la fiecare mare sărbătoare, aveam tradiția ca în ajun să îi vizităm pe părinții mei, iar în prima și a doua zi să mergem să petrecem alături de socrii mei. Anul acesta este complet diferit, rămânem acasă. entru prima dată în aceaști ani, am luat micul dejun de Paște împreună, acasă. Am ciocnit ouă în familie, și nu am renunțat la preparatele culinare clasice sărbătorii, și ne-am continuat viața așa cum suntem obișnuiți deja de peste 5 săptămâni.

Ori scriu. Așa cum se întâmplă pe blogul meu de mai bine de 10 ani. Mulți ani i-am acordat maximă atenție, apoi au venit perioade diverse când din lipsa timpului nu am mai apucat să scriu, și făceam asta o dată la câteva luni.

Perioada asta însă, mi-a reamintit că aici e locul meu unde îmi exprim cel mai bine gândurile și ideile, și este un mod foarte bun de a depăși această perioadă. Mă simt și mai inspirată.

9 ani de Qubiz

Tot azi, în prima zi de Paște, se împlinesc 9 ani (wow, aproape un deceniu!) de când mi-am început viața în Qubiz. 9 ani foarte plini, în care m-am dezvoltat foarte mult profesional, dar și personal, am început să văd lucrurile cu alți ochi. Îi sunt recunoscătoare pentru toți acești ani, pentru faptul că, chiar și în acestă perioadă dificilă, a avut deschiderea față de noi și ne-am continuat munca de acasă. Suntem o familie mare, azi la 9 ani, de 10 ori mai mulți decât atunci când am veniti în firmă, dar ce mă bucur este că am reușit să păstram mereu “căldura locului”.

5 săptămâni de izolare

Sunt deja peste 5 săptămâni de izolare, în care poate cu toții am conștientizat o mulțime de lucruri. Aseară, pe balcon, ascultam liniștea. Mă minunăm că în cea mai importantă seară creștinească din an, era liniște deplină, și undeva în zare se auzeau clopetele ce anunțau Învierea Domnului.

Mă uit și acum pe geam și văd un oraș pustiu. Oradea, care este considerată în ultimii ani o perlă a României, este azi pustiită. Din când în când, dar foarte rar, un om își limbă câinele, un taxi trece grăbit. Parcă trăim într-un oraș abandonat. Dar asta e cel mai bun lucru ce oamenii îl pot face în aceste Sărbători, pentru că atunci când pandemia va trece, să ne putem bucura din nou, unii de alții.

Până atunci, să ne bucurăm unii de alții și să cântăm: Hristos a Înviat! (poză preluată de pe internet)

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s