Posted in tata

PLF și prostia unui stat

De mult timp aștept să scriu această postare. Știam care va fi finalul narațiunii, sau cel puțin așa credeam că știu, însă din păcate nu era nici pe departe cel pe care îl intuiam.

A fost o dată ca niciodată …. 

La începutul acestui an, am făcut o excursie în Ungaria, la Berretyufalo. Era încă mijloc de pandemie, vârf de valul 5, când erau tot felul de restricții și formulare de localizare. Noi am mers scurt, pentru 3 ore de delectare, shopping și schimbat aer românesc cu cel de peste graniță. S-a întâmplat pe 3 ianuarie 2022. 7 zile mai târziu, primim prin poștă, atât eu, cât și soțul meu, o scrisoare de la Direcția de Sănătate Publică Bihor, prin care suntem înștiințați că avem de plătit câte 2.000 lei fiecare pentru că nu am completat formularul PLF la intrarea în țară. Din acel moment a început isteria … 

Am mers a doua zi la DSP să mă lămuresc cu ei, și înțelegeam că atât de multe scrisori primesc și sunt atât de ocupați, încât 5 funcționari publici au avut timp să stea cu mine și un coleg de-al meu (pățit și el ca mine) să ne explice că ei doar au aplicat legea și suntem liberi să mergem la Judecătorie pentru a face plângere. Zis și făcut. Pe 14 ianuarie am depus plângere la Tribunal și am așteptat …

Tot atunci am plătit 2.000 lei (jumătate din cuantumul fixat pentru că era în termen de 15 zile de la data notificării). 

Pentru prima dată la Judecătorie

Mi-am făcut dosar electronic la Judecătorie, unde aveam să primesc informații despre actele ce le-am depus și termenul de judecată. Urmăream zi de de zi … Pe 18 mai am fost invitați la proces, ne-am întâlnit cu judecătorul. Ne-am reprezentat singuri și ne-am expus punctul de vedere. Am urmărit cum se desfășoară un proces, cum vorbesc avocații și ne-a fost un picuț mai ușor.

Erau o corvoadă și pentru judecători aceste procese, aceste amenzi date aiurea, care mai apoi au fost anulate. Chiar cu câteva zile înainte de a ne prezentat la judecătorie, legea privind PLF fusese anulată, dar nu erau încă publicate metodologiile de recuperare a banilor, decât pentru aceia care câștigau în instanță. La data la care ne-am prezentat la proces ni-a fost amânată cauza, ca mai târziu, pe 31 mai să primim informarea că am câștigat procesul. Ni s-a transmis apoi că abia peste o lună se primește sentința definitivă și abia apoi putem începe demersurile pentru recuperarea banilor. Pe 26 iulie, am mers din nou la Judecătorie unde am făcut o cerere pentru a intra în posesia sentinței definitive, pe care de atfel am primit-o pe data de 28 iulie, fix de ziua TATĂLUI meu.

Am trimis apoi pe email actele spre Primăria Oradea, unde știam că se recuperează bănuții ca 2 zile mai târziu să aflu că trebuie să mă adresez ANAF. Așa că pe 2 august am mers la ANAF, fizic, să depun actele unde doamna de la ghișeu nu înțelegea de ce eu sunt supărată …. după atâtea luni de mers pe la instituții să-mi recuperez bănuții pentru o prostie a lor, în definitiv. Apoi, timp de 3 săptămâni sunam la ANAF să întreb care e statusul … Au fost luni de nervi și de drumuri. TOTAL AIUREA. Ca mai apoi, banii să îi recuperez pe 24 august, fix în ziua când tata și-a găsit odihna veșnică la cimitirul municipal.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s