Posted in Interviuri, Oameni deosebiti

Raluca Gherga: Am învățat că dacă avem destulă răbdare, putere de acceptare și creativitate, ne suntem suficienți nouă înșine și mai ales copiilor noștri

Pe Raluca o cunosc de mulți ani de pe când organiza tot felul de evenimente frumoase cu Farmacia 3 și Clubul Mămicilor Farmacia 3 inițiat în 2012. Are 2 fetițe, una la școală in clasa a IV-a si una in grupa mare la grădiniță. Am invitat-o să alăture proiectului și săne povestească despre perioada aceasta și cum s-au reorganizat.

  • Cum ți s-a părut decizia de închidere a școlilor și mutarea cursurilor în online până în septembrie și cum le-ai explicat fetelor întreaga situație?

Mie, personal, închiderea școlilor și grădinitelor în luna martie mi s-a părut o decizie bună în contextul în care ne aflam. Chiar dacă grupul de vârstă peste 65 ani părea a fi cel mai afectat de către noul virus, oricum copiii sunt cei care respectă mai puțin strict regulile de igienă și ar fi putut ajuta la împărtășierea mai rapidă a virusului (asa numiții “spreaders” în literatura de specialitate). În lumina ultimelor evoluții ale pandemiei, se pare totuși că și copiii pot fi afectați, chiar dacă virusul se manifestă diferit decât la adulți (în SUA au fost raportate cazuri de afecțiuni grave cauzate de covid-19 și chiar deces, la copiii sub 5 ani); așa că mi se pare cea mai bună decizie, deoarece până la urmă sănătatea și siguranța copiilor noștri sunt cele mai importante.

Mai greu a fost la inceput să le explic fetelor de ce o perioadă bună de timp (nici eu nu știam cât!) vom sta acasă și nu vor mai merge la școală și la grădiniță – cel mai mult le lipsesc prietenii, colegii și doamnele învățătoare/ educatoare, și nici noi la serviciu întrucât vom lucra de acasă – partea asta le-a placut cel mai mult, deși sincer eu nu aș putea spune același lucru. 😀 Pentru mine, a fost o adevarată provocare să mă adaptez la a lucra de acasă, și în primă fază, ca și durată chiar am lucrat mai mult decât înainte, adica mai dezorganizat și fără a avea un orar fix… În timp ne-am obișnuit cu toții, cu serviciul, cu școala online, cu activitățile de la grădiniță pe care le așteptăm cu drag, cu gimnastică pe zoom, și până la urmă, chiar daca nu este totul perfect, cred ca este o aternativa viabilă, preferabilă oricând celei în care nu s-ar fi continuat deloc procesul de educație. Da, pentru noi, părinții, este mult mai solicitant, dar cred că perioada această a fost un real test de parenting pentru majoritatea dintre noi părinții, și ne-a făcut mai creativi și mai flexibili, capabili să facem față provocărilor statului acasă cu copii. 🙂

  • Ce ai învățat din această experiență? Ce ai redescoperit?

În această perioadă, am redescoperit tihna și o viață pe care am scos-o de pe “fast forward” și am lăsat-o să curgă normal, aș spune eu, dar în niciun caz nu am pus-o pe pauză. De la început ne-am mutat la bunici împreună cu fetele, pentru a fi la casă, la curte și a putea profita de mișcarea în aer liber, fapt care a contat enorm pentru noi toți. Asa că am (re)învățat să trăim mai aproape de natură, să ne bucurăm de fiecare fir de floare, de fiecare plăntuță răsărită, de soare, de ploaie, de fiecare pasăre care trecea în zbor să ne salute și de toate celelalte animale sau insecte care înainte ne făceau pe unii dintre noi să țipăm. 🙂

Dar, cel mai important e că am petrecut mult mai mult timp de calitate cu familia, cu cei dragi: am jucat jocuri împreună, am făcut diverse activități creative, am lucrat în grădină, am făcut mișcare, am citit, am făcut teme, dar ne-am uitat și la desene animate sau filme pentru copii. Am învățat că dacă avem destulă răbdare, putere de acceptare și creativitate, ne suntem suficienți nouă înșine și mai ales copiilor nostri, pe care de iubit îi iubeam și înainte, doar că nu le-o demonstrăm întotdeauna prin fapte apreciate și de ei ca atare!

  • Cum s-au schimbat lucrurile la Farmacia 3, care este trendul vânzărilor în această perioadă?

Colegii mei din unitățile Farmacia 3 au fost tot timpul pe baricade, “în prima linie” de la bun început și pănă în prezent, cu produse și recomandări de calitate, așa cum au facut-o …de când ne știm. Și pentru aceasta merită tot respectul și recunoștință noastră, a pacienților, la fel ca și medicii și toți ceilalți profesioniști din domeniul sănătății, adevărații eroi ai momentului!. Nu am închis nicio farmacie, chiar dacă vremurile sunt grele și aproape peste tot am modificat programul de lucru al farmaciilor în conformitate cu legislația în vigoare în perioada de urgență. Pentru siguranta pacienților și a personalului Farmacia 3, respectăm normele de igienă impuse privind dezinfectarea suprafețelor de lucru, purtarea de măști și mănuși, păstrarea distanței de siguranță. Pandemia cu care ne confruntăm este fără precedent și a generat o situație foarte dificilă pentru toată lumea, atât din punct de vedere al sănătății și siguranței personale, cât și din punct de vedere economic.  Sperăm că treptat, situația să se schimbe și lucrurile să revină la normal din aceste puncte de vedere.

  •  Ce îți lipsește din viața normala și care va fi primul lucru pe care îl vei face după ce revenim la o normalitate aproape de normalitate?

Cel mai mult din viața “normală”, îmi lipsesc părinții mei și bunica de 90 ani și posibilitatea de a-i strânge tare tare în brațe. I-am mai văzut în această perioadă, pe WhatsApp sau când le-am dus periodic alimente și medicamente, dar întotdeauna, pentru siguranța lor, am păstrat distanța. De asemenea, îmi lipsesc mult prietenii cu care doar ne-am auzit de 2 luni de zile încoace… Nu știu să spun acum care va fi primul lucru pe care îl voi face după “relaxare”, dar pot să spun că sunt sigură că nu voi mai reveni niciodată la “normalitatea” de dinainte.

  • Câteva gânduri pentru cititori /prieteni/orădeni 😊

Normalitatea la care aș vrea să revin nu este cea de dinainte. Nu îmi doresc din nou o viață agitată, stresantă și mereu pe fugă. Mi-aș dori să pot păstra în mine toate părțile bune redescoperite în această perioadă: liniștea și calmul interior, apropierea și respectul mai mare față de natură, prețuirea celor dragi demonstrată prin fapte și nu prin cuvinte, aprecierea bucuriei venite din lucruri mărunte și reorganizarea priorităților individuale. În același timp, îmi doresc să putem ieși din nou pe străzile frumosului nostru oraș, în parcuri și locuri de joacă, să ne putem întâlni din nou cu prietenii pe terase, pe pietonală sau oriunde ne dorim și să putem zâmbi și râde împreuna, bucurându-ne de viață într-un mod responsabil!

Mulțumesc Alina pentru oportunitatea de a da glas câtorva gânduri din această perioadă deosebită!

Posted in Interviuri, Oameni deosebiti

Timea Podina: “Experiențele te călesc, te învață că trebuie să cauți soluții ca să treci de obstacole.”

Pe Timea o cunosc din facultate, de pe când era jurnalistă. Anii au trecut, și multe s-au schimbat și pentru ea. Timi este mămică de 2 băieți de școală și de asemenea, deține Papetăria Ioșia, mai mult decât o simplă papetărie, un loc unde te simți ca acasă. Mereu ești primit cu căldură, și chiar și în această perioadă, Timi ne-a pregătit mereu comenzi cu tot felul de lucruri frumoase: cărți de colorat, puzzleuri, jocuri diverse pentru ca timpul în carantină să treacă mai ușor, dar chiar și înainte…

Despre perioada aceasta și cum s-au reorganizat… să vedem ce ne spune despre ea.

  • Cum ți s-a părut decizia de închidere a școlilor și mutarea cursurilor în online până în septembrie și cum le-ai explicat băieților întreaga situație?

În primă fază a fost o veste șocantă, dupa care am zis: mai bine acasă sănătoși, decât acasă bolnavi.  Am noroc că băieții se adaptatează ușor când vine vorba de schimbări (chiar și majore) și au înțeles că vom continua altfel. Școala online le place foarte mult, fiind amândoi atrași de tehnologie, iar acum o pot folosi util. Cel mare a avut emoții la primele ore, în schimb cel mic n-are nicio reținere și se simte tare în largul lui.

  • Ce ai învățat din această experiență? Ce ai redescoperit ?

Experiențele te călesc, te învață că trebuie să cauți soluții ca să treci de obstacole. A trebuit să ne reorganizam total și să facem să fie bine atât pentru noi, cât și pentru cei din jurul nostru. Aceste schimbari te fac să îți revizuiești ordinea priorităților: copii, casă, bussines.

  • Cum v-ați reinventat ca business ? Ce lucruri noi găsim pe la voi ? 

Business-ul e pasiunea mea, și mă implic foarte mult pentru că îmi place ceea ce fac. Cred că aș putea să scriu pagini întregi legat de acest subiect J. Primul gând a fost: Trebuie să găsesc soluții și să merg mai departe în maximă siguranță!  Astfel că a trebuit sa închid ușa …… și să deschid geamul J  LA PROPRIU. Spațiul unde suntem ne-a oferit această posibilitate și am profitat de ea. Virusul ne-a surprins într-un moment în care pregăteam noi strategii, dar pentru care nu găseam timp. Prin urmare, am primit TIMP să lucram la pagina de Facebook, să livrăm la domiciliu, să ne promovăm în mediul online. Suntem conștienți că urmează o schimbare majoră și trebuie să ne pregătim pentru a întampina cu bine aceste schimbări.

  • Ce îți lipsește din viața normal și care va fi primul lucru pe care îl vei face după ce revenim la o normalitate aproape de normalitate?

Viața normal pe care am avut-o numai așa nu se poate numi, adică eu nu am văzut-o așa. Veșnica agitație, alegatul de colo-colo, programul mult prea încărcat și multe altele. Acum vom realiza că altele ne sunt prioritățile. Cu toate acestea, mi-i dor de rudele mele, de familia mea. A trecut Paștele și nu i-am putut vizita, a trecut Paștele morților și nu am putut merge la cimitir la părinții mei. Mi-i dor de aceste obiceiuri L. Ce voi face prima dată? Voi recupera aceste vizite J și îi voi mulțumi lui Dumnezeu că ne-a păzit de cel rău.

  • Câteva gânduri pentru cititori /prieteni/orădeni 😊

Fiți optimiști și încrezători că totul va fi bine. Cautați soluții și le veți găsi. Uitați-vă mai mult la partea bună a lucrurilor, am primit mai mult TIMP pentru copii, pentru noi.

Posted in Cugetari

Autoizolare cu final optimist

Au trecut 8 săptămâni de carantină, în care fiecare din noi am încercat să respectăm în limita posibilităților, cerințele impuse de autorități. Ne apropiem de finalul perioadei de stare de urgență. [foto: internet]

A fost o perioadă … interesantă, și în același timp provocatoare, dar pe alocuri și monotonă, în care am am putut să fac foarte mult, pentru că zilele și nopțile au fost parcă mai lungi decât de obicei.

Am învățat poate să mă organizez și mai bine:

  • să îmi îndeplinesc task-urile de la firmă
  • să o pregătesc pe Raisa pentru întâlnirile de la grădiniță, frumoase și educative
  • să învăț să fac tot felul de preparate noi (langoși, pizza de la A la Z, biscuiți de casă, cheesecake, pate din ficăței de pui etc…)
  • să am grijă de căsuță, să îmi amenejez balconul și să am o mini florărie, cu niște flori de care sunt tare mândră
  • să mai scriu măcar o dată pe săptămână pe blog și să am onoarea și de a citi interviurile unor oameni foarte frumoși din Oradea
  • să îmi petrec mai mult timp cu ai mei
  • să ieșim câte un pic la aer curat, cu declarația pe proprie răspundere după noi
  • și multe altele.

Săptămână această 5 doamne deosebite au acceptat să ne vorbească despre această perioadă și cum au reușit să treacă mai bine de ea:

  1. Codruța Vancea, mi-a fost o dragă doamnă profesoară, în prezent scrie poezii și se ocupă de firma sa de IT:
    • “Aș vrea să continuăm să facem bine. Să ne pese. Cred ca sună simplu, dar să ne intereseze să fim bine, din toate punctele de vedere”
  2. Alina Morar, o prietenă dragă mie, lucrează la DGASPC, și pasionată de bucătărit:
    • “Trebuie să învățăm că nimic nu e întâmplător în viață și că trebuie să apreciem mai mult ceea ce avem”
  3. Loredana Kokes, mămică pasionată de călătorii, deține o agenție de turism:
    • “Turiștii adevărați rămân tot turiști, vor călători în continuare pentru ei călătoria rămânând un lucru esențial în viața lor.”
  4. Andreea Ionescu, the Wedding Planner, și-a descoperit pasiuni noi:
    • “Căutați frumusețea și bucuria în tot ceea ce vă înconjoară. Încercați să vă cunoașteți mai bine, găsiți-vă menirea și faceți lucruri care să vă aducă bucurie.”
  5. Carina Florin, de profesie psiholog, și pedagog la o școală cu copii cu nevoi speciale, o foarte dragă prietenă de-a mea:
    • “Știu că fiecare dintre noi are, mai mult sau mai puțin conștient, un dar pentru care există în această lume.”

Le mulțumesc și pe această cale că au acceptat și s-au alăturat celorlați 5 oameni frumoși care ne-au încântat cu o săptămână în urmă. Și lista continuă și săptămână viitoare cu alți oameni cu povești delicate și impresionante.

Mă bucur că am reușit să trecem peste această perioadă, cu multe încercări, pare că soarele răsăre și la propriu și la figurat și “totul va fi bine” 🙂

Posted in Interviuri, Oameni deosebiti

Carina Florin: “Știu că fiecare dintre noi are, mai mult sau mai puțin conștient, un dar pentru care există în această lume.”

Pe Carina o știu parcă de o viață. Este prietenă dragă sufletului meu, acea prietenă cu care chiar dacă nu te vezi în fiecare zi, o porți mereu în suflet. Mi-a fost mereu alături cu încurajare, cu susținere, am lucrat și împreună în Toastmasters, și mă bucur mereu când aud de ea. De profesie psiholog, e educator la o școală cu copii cu nevoi speciale, e și o artistă, chiar dacă nu recunoaște. Carina a fost mereu puternică, indiferent de situație.

  • Luni, 27 aprilie, la nivel național, s-a decis ca sistemul școlar să se închidă fizic, și să continue doar la nivel online. Cum ți se pare decizia de a muta tot învățământul în online până cel puțin în luna septembrie la repornirea unui nou an școlar?

Cred că depinde de situația particulară a fiecărei școli și, mai mult decât atât, a fiecărei familii. Pentru copiii cu nevoi speciale cred ca e foarte importantă relația cu profesorii din școală, mai precis existența  contactului fizic cu educatorii ei. Sunt conștientă că situația de acum ne cere să ne adaptăm, iar învățământul online e soluția mai bună decât nimic, dar are și dezavantaje evidente mai ales în ceea ce privește relația interumană, motivația pentru a face sarcini școlare și existența feedbackului.

  • Ce îți lipseste din viața normală?

Cred că îmi lipsesc opțiunile, alegerile între o activitate sau alta. Recomandarea de a sta mai mult în casă ne obligă să ne limităm nu doar întâlnirile cu alte persoane ci și dorința de a relaționa pentru că e posibil ca uneori să simțim că nu avem despre ce să povestim. Îmi lipsește sentimentul de normalitate în opoziție cu frica indusă de tot ce asculți sau citești în mediul online.

  • Care va fi primul lucru pe care il vei face după ce revenim la o normalitate aproape de normalitate?

Voi ieși să mă plimb cât mai mult, să privesc natura altfel decât din spatele geamurilor.  A trecut un anotimp, cel mai frumos dintre toate, nu am reușit să mă bucur de căldura soarelui , de aerul curat, de mișcare.

  • Pentru cei mai mulți dintre noi, perioada aceasta ne reactivează pasiunile mai vechi și ni le repune în mișcare. Scriam zilele trecute la mine pe blog că o “viață fără pasiuni este una searbădă”. Am văzut niște creații foarte frumoase la tine. Te rog sa ne povestești povestea lor 😊 și de unde acestă pasiune.

Pasiunea pentru artă, pictură mai ales o am de la mama. Ea știa să picteze și ne-a cultivat această pasiune, mie și sorei mele, de când eram copii. Acum 3 ani am descoperit cărțile de colorat și lumea creioanelor și culorilor. Am început timid să colorez ”profesionist”, fără să am nici o pregătire , urmărind tutoriale pe internet și fiind membră a unui grup de coloriste din toată țara, sau descoperind singură un stil personal. Au trecut anii și pot să spun că lumea coloriștilor este așa de frumosă și are atât de multe opțiuni încât oricine se poate regăsi. Învâț încă despre arta creioanelor, am câteva cărți preferate și încă experimentez.

  • Câteva gânduri pentru cititori /prieteni/orădeni 😊

Știu că fiecare dintre noi are, mai mult saumai puțin conștient, un dar pentru care există în această lume. În singurătate el apare mai evident, așa că vă îndemn să îl îmbrățișați și să vă redescoperiți. Iar dacă aveți pasiuni, investiți în ele, merită!

 

Posted in Interviuri, Oameni deosebiti

Andreea Ionescu: “Căutați  frumusețea și bucuria în tot ceea ce vă înconjoară. Încercați să vă cunoașteți mai bine, găsiți-vă menirea și faceți lucruri care să vă aducă bucurie.”

Pe Andreea o cunosc de tare mulți ani, a lucrat în diverse domenii, până și-a găsit exact ceea ce îi place cu adevărat: să organizeze nunți. Andreea Ionescu sau The Wedding Planner trece printr-o perioadă de liniște, dar și de redescoperire, alături de familie, și în special de băiețelul ei, Andrei.

  • Ce ai învățat / redescoperit în această perioadă?

Am redescoperit liniștea. Sunt o persoana extrem de activă, implicată în cel putin 3 proiecte și 5 activități concomitent J. Eram într-un ‘’rollercoaster’’ de ceva vreme pe care probabil nu l-aș fi oprit niciodată. Cred că-mi place adrenalina J Câteodată avem nevoie de o pauză, pe care nu știm să ne-o acordăm singuri. A venit această pandemie si a spus stop!

Am petrecut mult mai mult timp cu Andrei, fiul meu. Am făcut o grămadă de activități împreună. Ne-am certat, ne-am împăcat și în final ne-am declarat cei mai buni prieteni 🙂

  • Ce îți lipsește din viața normală?

Sunt un om pentru care socializarea reprezinta 80% din tot ceea ce sunt. Iubesc oamenii, mă simt bine în mijlocul lor. Îmi plac îmbrățișările, discuțiile, interacțiunea în general. M-a lovit destul de rău distanțarea socială, din punct de vedere afectiv. Nu mă regasesc deloc în video call-uri, sunt mai mult un om al mesajelor, sms-urilor, când vorbim de interacțiune prin intermediul tehnologiei. Mi-e dor de oameni. Mi-e dor de oamenii faini din viața mea.

  • Care va fi primul lucru pe care îl vei face dupa ce revenim la o normalitate aproape de normalitate?

Aștept cu drag întâlnirile cu prietenii apropiați, cu familia, întâlnirile copilului meu cu prietenii lui. Aștept cu nerăbdare acel moment în care îmi voi putea îmbrățișa prietenii atunci când ne vom întâlni.

Știi ce mi se pare complet aiurea? Știi peste ce nu știu cum să trec?   Momentele acelea care au devenit extrem de bizare, atunci când întâlnesc un prieten la cumpărături, spre exemplu. Nici nu știm cum să ne comportăm unii cu alții atunci când ne întâlnim. Ne fâstâcim, ne uităm ochi în ochi, încercăm o oarecare interacțiune ce esuează lamentabil …zâmbim(probabil) sub mască și plecăm mai departe.

  • Ce ne pregătește Andreea Ionescu – The wedding planner, în următoarea perioadă?

În primul rând mă pregătesc temeinic pentru atunci când va fi să înceapă sezonul de nunți. Îi aștept cu nerăbdare și promit evenimente spectaculoase.

Voi continua cursurile online, pentru aceia care doresc să învețe tainele acestei meserii de Wedding Planner. Am început să urmez și eu cursuri de marketing/social media, pentru a aduce un plus de valoare cursurilor pe care le susțin.

Am creat o nouă comunitate online beWEDD.VIP, pentru colegii mei furnizori, din domeniul Wedding. Este un grup de suport, de ajutor reciproc. Atât eu, cât și colegii venim cu sfaturi, ne punem la dispoziție unii altora cursuri, informații, cunoștințe dobândite de-a lungul timpului, care ne ajută să trecem mai ușor peste această perioadă sau poate ne dau un imbold în direcția reinventării, re-organizării activității.

Săptămânal sau la două săptamâni, organizez împreună cu Cristina Ioana Todoran și Cristina Mang, colegele mele de grup, webinarii online pentru miresele din grupul de Facebook “Mirese cu Stil”. Suntem în permanentă legatură cu ele și încercăm să le ajutăm să treacă mai ușor peste această perioadă.

  • Câteva gânduri pentru cititori/fani/prieteni 😊

N-am să vă spun să aveți răbdare. Am să vă spun să trăiți fiecare zi cu zâmbetul pe buze. Căutați  frumusețea și bucuria în tot ceea ce vă înconjoară. Încercați să vă cunoașteți mai bine, găsiți-vă menirea și faceți lucruri care să vă aducă bucurie.

 

 

Posted in Interviuri, Oameni deosebiti

Loredana Kokes: “Turiștii adevărați rămân tot turiști, vor călători în continuare pentru ei călătoria rămânând un lucru esențial în viața lor.”

Pe Loredana o cunosc din 2008 de când mi-a organizat prima mea excursie la Praga. De atunci, am apelat de foarte multe ori la ea și mereu m-a ajutat. Are o agenție de turism numită SmartHolidays by Loredana.

Loredana este și mămică și în această perioadă le lipsesc și lor, foarte mult călătoriile. Este unul din cei mai faini oameni pe care îi poate avea o agenție de turism în Oradea. Pentru ei, la fel ca pentru toată industria de turism, este o perioadă de încercare.

  • Ce ai învățat / redescoperit în această perioadă?

Dragă Alina, în ultima lună și jumătate am aflat cât de efemere sunt lucrurile pe acest Pământ, am aflat cât de mici suntem deși distrugem mult, și mai mult, am învățat că trebuie să fii cu capul bine pe umeri, să fii optimist și să crezi în tine.

  • Ce îți lipsește din viața normală?

Multeee… în primul rând mersul la munte, la pădure, mi-e dor de turele cu bicicleta și activitățile sportive afarăăă (că m-am săturat de parchet). Apoi întâlnirile cu cei dragi, cu familia, cu prietenii… Mi-e dor de întâlnirile tete-a-tete cu clienții și de poveștile lor din călătorii, de zâmbetele lor, mi-e dor să fac oamenii fericiți, să le ofer vacanțe memorabile și nu să le dau vești proaste în legătură cu vacanțele la care sperau de atâta timp.

  • Care va fi primul lucru pe care îl vei face după ce revenim la o normalitate …. aproape de normalitate?

Voi merge cu fetița mea (3 ani) la o tură luuungă cu bicicleta 🙂

  • Cum vezi turismul în acest an, care va fi direcția clienților români ? Cum se vor schimba destinațiile cândva favorite ?

Turiștii adevărați rămân tot turiști, vor călători în continuare pentru ei călătoria rămânând un lucru esențial în viața lor. E adevărat că probabil își vor schimba destinațiile. Unii vor prefera să fie mai aproape de casă, să meargă în destinațiile turistice din țară, alții vor merge peste hotare, dar în destinații mai ”sigure” precum Grecia sau Croația. În această vară multe depind de cum se organizează țările de destinație și de câtă siguranță oferă turiștilor.

  • Câteva gânduri pentru cititori/fani/prieteni

Aveți grijă de voi și, deocamdată stați acasă pentru a putea călători mai târziu.

Posted in Interviuri, Oameni deosebiti

Alina Morar: “Trebuie să învățăm că nimic nu e întâmplător în viață și că trebuie să apreciem mai mult ceea ce avem”

Alina este o prietenă foarte dragă mie, și ne-am cunoscut acum mulți ani la cursul de dans. Lucrează la DGASPC, pasionată de bucătărit, și de asemenea este mama unei frumoase fetițe de 6 ani, pe numele său Carolina. A realizat că în această perioadă timpul petrecut alături de familia ei este foarte important, dar și că planurile ce le avea pentru acest an i s-au schimbat complet.

  • Ce ai învățat / redescoperit în această perioadă?

În toată această perioadă, am învățat ce prețios e timpul petrecut cu cei dragi (familie, prieteni, cunoștințe, colegi etc) și să uit de expresia “nu am timp”. Am învățat să îmi fac puțin timp si pentru mine…sa citesc, sa ma uit la filme. Am petrecut mai mult timp cu fetița mea Carolina, care are aproape 6 ani (am gătit împreună, i-am citit povești, am desenat, pictat și colorat, ne-am jucat și am făcut multe activități împreună). Am redescoperit ce frumos e să ai familia alături de tine în perioada aceasta.

  • Ce îți lipsește din viața normală?

Îmi e dor să mă duc la teatru cu soțul meu, să mă plimb în parc cu familia  mea, să merg la cumpărături liniștita și fără stres, să mă întâlnesc cu prietenele….îmi lipsește libertatea de mișcare. Anul acesta mă visam pe malul mării în Italia și la munte în România….cred că voi rămâne doar cu muntele anul acesta și cu gândul la mare.

  • Care va fi primul lucru pe care il vei face dupa ce revenim la o normalitate aproape de normalitate?

Dacă va fi vreme bună, vom face toți trei o plimbare lungă în parc. Dacă va ploua, cred că vom merge să aruncăm o privire prin magazine și să aleg împreună cu Carolina, un cadou drăguț pentru soțul meu…în 27 mai, împlinește 2x5x2x2 ani 😊

  • Ce ne veți pregăti în următoarea perioadă (ca instituție)- DGASPC?

Vom încerca să le oferim în continuare siguranță beneficiarilor din centrele noastre, precum și tuturor oamenilor care beneficiază de serviciile instituției noastre. Eu mi-aș dori ca în cadrul instituției noastre, să se poata utiliza mai mult sistemul online de comunicare cu oamenii care au nevoie de noi.

  • Câteva ganduri pentru cititori/prieteni/orădeni😊

Tuturor le doresc să fie sănatoși, să treaca cu bine peste acest impas și să poată să își îmbrățișeze cât mai curând persoanele dragi. Trebuie să învățăm că nimic nu e întâmplător în viață și că trebuie să apreciem mai mult ceea ce avem. Trăiți-vă clipa de azi și fiți cât mai puțin încrezători în ziua de mâine!

Posted in Interviuri, Oameni deosebiti

Codruța Vancea: “Aș vrea să continuăm să facem bine. Să ne pese. Cred ca sună simplu, dar să ne intereseze să fim bine, din toate punctele de vedere”

Doamna Codruța Vancea a fost profesoara mea în facultate. După ce am terminat facultatea, am păstrat legătura și mă bucur că la un moment dat ne-am reintesectat pentru pasiuni comune: cărțile. În 2018, a lansat primul volum de poezii “Rafale de primăvară” și de atunci a mai pregătit și altele poezii foarte frumoase. Am fost onorată căci s-a alăturat proiectului meu și mi-a pus niște lucruri deosebite.

  • Ce ați învățat din această experiență? Ce ați redescoperit ?

Nu știu dacă îmi doream o astfel de experiență, mai degrabă nu, nu-mi doream.  Dar dacă e să spun despre a învăța ceva nou, gândul mă duce la activitatea pe care o faci cu cei dragi pentru casă și  în casă.  La grija pentru natură în mod special, la bucuria de a asculta, doar de a asculta  simplu,  cântecul păsărilor  într-o dimineață.

Poate într-o oarecare măsură, am redescoperit atenția orientată  către cei care sunt în aceste zile, mai triști și mai singuri, chiar dacă  știm cu certitudine că  ei au fost nedrepți și indiferenți cu noi,  o bună parte din viața lor.  Cred că am învățat să iert mai ușor nedreptatea ,  să o accept ca un dat,  departe însă de a trăi într-o lume a naivității și fără să văd această lume pestriță colorată numai în roz.

Apoi am redescoperit noblețea oamenilor. Este un lucru minunat pentru care viața, oricât de tristă este, rămâne frumoasă. Mi-am regăsit prieteni dragi, ale căror calități umane au rămas neatinse de trecerea anilor și care în aceste momente de criză, dau dovadă de aceeași omenie, bunătate, onestitate și curaj. Am învățat că nu m-am înșelat nicio secundă în privința lor și mă simt deosebit de norocoasă că acești oameni există în viața mea. Vreau să fie sănătoși și să-i revăd cu multă bucurie și sănătate!

  • Ce vă lipsește din viața normală?

Îmi lipsesc drumurile lungi în primăvară, prin atât de multe locuri frumoase ale orașului meu. Îmi lipsesc toți oamenii pe care i-aș fi îmbrățișat dacă aș fi avut prilejul, din drag, din dor  și din recunoștință pentru ceea ce fac. Îmi lipsesc după-amiezele lungi la câte un ceai,  cu povești  îndrăgite cu prietene bune despre o  carte citită sau un spectacol văzut.

Îmi lipsesc concertele în aer liber, îmi lipsesc sălile de spectacole, sălile de teatru, sălile de operă,  unde vibram cu toții  la emoția transmisă de actori sau interpreți atât de frumos.  Îmi lipsesc mult acestea. Îmi lipsesc călătoriile de primăvară și vacanțele de vară în locuri unde îmi visam să ajung si nu știu dacă voi mai ajunge vreodată.

Și categoric  îmi lipsește enorm reuninunea cu familia mea, cu fata mea și cu ginerele meu. Fiica mea, fiind medic la Cluj ,  a decis să nu vină deloc acum acasă  din dorința ca noi să fim astfel protejați. E  greu să nu-i văd atât de mult timp…nu-mi dau seama cum o să ne vedem…cum o să îi vizităm și noi…

  • Care va fi primul lucru pe care îl veți face după ce revenim la o normalitate aproape de normalitate?

Nu știu. Probabil voi încerca să mă adaptez. Să pot trăi în această nouă normalitate, adaptată maximum posibil.

  • Ce ne mai pregătiți? Înțeleg că de curând v-au mai fost publicate poezii în Revista Familia.

Da, am avut această bucurie de a avea publicate poezii în luna martie 2020 în Revista Familia și de asemenea în Revista Literadura din Buzău. Pentru mine a fost ca o ploaie de primăvară, scurtă, proaspată și parfumată. Într-o lume care se pregătea fără să știe,  să fie tot mai incertă și mai disperată.  Sigur că am încercat să fac din poeziile mele,  momente de bucurie pentru cei care iubesc poezia. Nu știu dacă am reușit asta, dar eu sper. Pentru că de multe ori putem evada din spaimele unei vieți afectate de boală, moarte și bulversată de statistici  terifiante de victime, în ceva ce ne mângâie lin sufletul și ne  limpezește mintea. Eu cred că asta face poezia.

Sunt matematician de profesie și matematica pentru mine a fost un loc mirific în care descoperi soluții neașteptate la probleme grele, uneori provocatoare și greu de rezolvat. Matematica îți tine mintea în cea mai bună formă prin raționalitatea ei. Însă poezia se apropie de matematică într-un spatiu poate abstract, liric. Dar în acel spațiu e o îmbinare a poeziei cu matematică aproape perfecta. Și nu o spun eu, o spun cei care sunt mult mai în măsură să o spună, prin ceea au creat și au studiat într-o viața de om.

Eu voi scrie în continuare poezie, sper însă să fie poezie bună. Voi scrie în continuare pentru oameni, pentru clipele în care ei vor dori să se aplece asupra poeziei mele sau a prozei mele, poate regăsindu-se acolo sau doar odihnindu-și mintea în paginile scrise de mine, de oboseala cotidiană. Dacă va veni momentul voi publica într-un nou volum de versuri, ultimele mele poezii. Fiecare lucru la momentul potrivit, însă.

  • Câteva gânduri pentru cititori /prieteni/orădeni 😊

Ce să spun eu oamenilor astăzi… Să fie încrezători, să aibă răbdare să înțeleagă că astfel sunt vremurile și să ne respectăm unii pe alții, pentru binele nostru și pentru sănătatea noastră. Mi s-a părut că în Oradea s-a făcut mult bine pentru oameni. Aș vrea să continuăm să facem bine. Să ne pese. Cred ca sună simplu, dar să ne intereseze să fim bine, din toate punctele de vedere.

Și în final, câteva poezii:

Din curiozitate

Scriu din curiozitate

Scriu fără să știu

Când sunt ucise  visele

Poate în zori

Poate spre seară

Poate când moartea se lasă la câte-o casă

Fără coasă

 

Mă cred Alice în Țara Minunilor

Șoc șah cu câte-un nebun

Mă las cucerită de Rege

Apoi devin un pion

Foarte negru

Căzut în dizgrație

De către toți ceilalți pioni albi

Venerați de Regină  pe tabla de joc

Pentru că sunt albi și au noroc

 

Mă întorc apoi la pagina goală

Unde cerneala pare  făcută din șiraguri de smoală

Să scriu desre tot ce încă e viu

Teamă

nu știu dacă v-am spus cât îmi e de teamă
nu pentru că nu aș mai putea respira
aerul primăverii
vreodată
nu pentru că nu aș mai simți ploaia
peste tâmplele mele
și peste umerii mei
mi-e teamă de orice fel de singurătate
singurătatea în care pleci
singurătatea în care rămâi
mi-e teamă că nu mai pot dărui dragoste
celor dragi
mi-e teamă că nu mai pot să le șterg lacrimile
sau să le ofer o cană de ceai cald
mi-e teamă că nu-i pot strânge în brațe
înainte de culcare
mi-e teamă să îmi pierd
dragostea
fără să știu când am încetat să trăiesc

Vagabondul

sunt un mic vagabond al lumii moderne
plecând de pe un țărm cu stânci
și golfuri sălbatice
pe alt țărm pregătit să fie aglomerat
de alți vagabonzi planetari
îmi car cu mine toate bogățiile cu care m-a fericit
viața
n-am prea multe: două căni de lut cu urmele degetelor mele
o basma
un talisman de argint în formă de stea
o pernă mică
o scrisorică de la părintele meu
o carte veche cu file îngălbenite
un ceas deșteptător oprit
și-un briceag cu un toiag
nu las nimic la voia întâmplării
mi-e teamă de hoții de inimi
sunt cei care mi-au spart câteva vise
cioburile le-am împlântat la rădăcina unui copac
bătrân și uscat
la malul mării

sunt un mic vagabond al lumii moderne
lumea adeseori
nici
nu mă vede

Posted in Cugetari

12 ani și mii de gânduri

În această lună, blogul meu împlinește 12 ani de existență. Au trecut anii, au rămas gândurile.

Atunci, în 2008, când am l-am creat, aveam gândul acela că aici va fi în sfârșit locul unde voi putea scrie oricât și oricând, fără limitări, fără opriri. Am început pe aunci când să ai blog era un lucru inedit și deosebit.

Am scris despre oameni, am făcut interviuri cu formații, cu personalități locale, dar cel mai mult ce am făcut a fost să îmi împărtășesc gândurile vizavi de aspectele vieții sau de momentele prin care treceam.

Au fost ani în care am scris necontenit, dar au fost și ani cu hopuri, când poate timpul meu a fost alocat spre alte direcții. Dar a venit un moment în viața noastră, a tuturor, când ne-am oprit, și ne-am reorientat, când a trebuit să facem altfel lucrurile decât oricum le făceam până acum.

Au trecut 7 săptămâni de carantinare, nu aș zice deloc că au trecut “pe nesimțite”, chiar din contră, pentru prima dată după foarte mulți ani, timpul a trecut mai lent, mai înțelept, lăsându-ne pe noi să tragem concluziile de rigoare.

La 12 ani, am încercat să îmi reînviu blogul după o lungă perioadă de stagnare. Să scriu despre tot ce am simțit și am învățat în această perioadă. Iar mai apoi, să rog oameni faini să mi se alăture, să ne împărtășească și ei simțirile lor din perioada coronavirusului.

Prima săptămână de interviuri, ni i-a adus în față pe:

  • Adrian Andor – el deține o cofetărie dragă mie, Cookie Monkey – Sweets and More, și în mod cert perioada aceasta a fost o provocare pentru ei și au venit cu noi idei de a face altfel lucrurile.
    • “Noi, ca popor, avem darul de a fi adaptabili și de a găsi soluții creative atunci când e nevoie.”
  • Laura Pașcalău – șefa mămicilor din Oradea, având un grup de peste 12.000 de mămici și viitoare mămici: Sunt mămică, ce să fac?, le-a ajutat cu multe sfaturi (desigur și pe mine), și pentru care perioada aceasta este una de provocări alături de fiicele ei, ne-a povestit și despre activitățile lor împreună.
    • “Să nu mai fim atât de negativiști, să încercăm să ajutăm dacă putem, iar dacă nu, să încercăm să nu facem rău”
  • Adela Lazăr – actriță a Teatrului Regina Maria, artistă, mămică și un om plin de optimism, ne vorbește despre viața din carantină, izolați la câțiva kilometri de Oradea, unde își retrăiesc viața la țară, alături de soțul ei, Sebi, și fetița ei, Anabela și fac tot felul de activități … colorate 🙂
    • “Am avut și noi momente dificile până ne-am adaptat, am mai plâns pe la colțuri, recunosc, suntem oameni normali, ideea e cum faci să treacă momentele astea și să îți păstrezi speranța”
  • Ionuț Breb – vicepreședinte al primului club Toastmasters din lume, Smedley Toastmasters, ne vorbește despre viața profesională și viața personală la un singur loc, dar și despre viitorul comunicării și al leadershipului.
    • “Cred că generației mele i-a fost facută cadou această perioadă, pentru a putea dezvolta un gram de empatie pentru înaintașii noștri.”
  • Crina Matei – profesor de biologie, dar și o mare pasionată de bucătărit, deținătoarea unui grup de peste 25.000 de pasionați de bucătărie, mămică, dar și iubitoare de natură, ne vorbește despre dorul de natură și de copiii de la școală.
    • “După această perioadă, ar trebui să învățăm sa trăim cu mai multă responsabilitate, respect si iubire”

Ei sunt primii mei invitați, mă bucur tare mult că mi-au făcut onoarea de a ne scrie gândurile lor, și le mulțumesc și pe această cale. Prima săptămână de interviuri o închei cu mult optimism, și abia îi aștept pe următorii invitați ! 🙂

La 12 ani de blog, sunt bucuroasă că îl pot celebra într-un mod special cu oameni frumoși și plini de optimism. La Mulți Ani blogule!

Posted in Interviuri, Oameni deosebiti

Crina Matei: “După această perioadă, ar trebui să învățăm sa trăim cu mai multă responsabilitate, respect si iubire”

Crina Matei este o prietenă foarte dragă mie. De profesie biolog, ea este profesoară și predă biologia în școli. Însă, ce admir foarte mult la ea este pasiunea pentru bucătărit și munca ce o depune pentru această pasiune. Are un blog plin cu rețete făcute de ea: https://savoaredecrin.ro/ și de asemenea un grup de bucătărit cu pest 25.000 de oameni: Să bucătărim pentru noi și copiii noștri. Este de asemenea mamă, iar în perioada de carantinare, are grijă și de băiețelul ei de 6 ani, Maxi și încearcă să îi găsească tot felul de preocupări.

  • Ce ai învățat / redescoperit în această perioadă?

Ce am învățat în ultima perioadă? Am învățat să îmi fie dor de natură (acum că nu avem acces să mergem în mijlocul naturii, îmi e atât de dor și îmi dau seama cât de importantă este pentru noi).

  • Ce își lipseste din viata normala?

Îmi lipsește o plimbare în parc, îmi lipsește să stau pe iarbă și să îi simt mirosul, îmi lipsește gălăgia copiilor mei de la scoală, îmi lipsește cafeaua băută la o terasă în bătaia razelor soarelui, îmi lipsesc întâlnirile cu prietenele mele, îmi lipsește bucuria copilului meu când se juca cu alți copii.

  • Care va fi primul lucru pe care îl vei face după ce revenim la o normalitate aproape de normalitate?

E greu să zic care o să fie primul lucru. Probabil voi merge la pădure, la munte sau pe malul unei ape, să mă încarc cu energie.

  • Cum îți vei susține orele în următoarea perioadă, dar și ce bunătăți mai pregătești?

Orele le susțin online cu elevii mei, în fiecare zi. Bucătăria e pasiunea mea și am multe în plan: eclere, croissante, etc. Ideile îmi vin pe moment, de regulă.

  • Cateva ganduri pentru cititori /prieteni/orădeni 

După această perioadă, ar trebui să învățăm sa trăim cu mai multă responsabilitate, respect si iubire. Să fim responsabili în tot ceea ce facem, să respectăm oamenii, dar mai ales mediul înconjurător și sa iubim tot ce ne place, tot ce merita sa fie iubit.