Posted in Calatorii

Nu-s!

Nu ştiu dacă unii oamenii se plictisesc cu adevărat sau care este motivul pentru care azi am fost căutată de 14 ori după numele meu! HA HA. Oare de ce? Ce să mai spun? Am plecat de la 24FUN, definitiv şi irevocabil.

Şi pentru toţi “prietenii”, o melodie “frumoasă” (chiar de la Piteşti):

Urmează să plec la Sighişoara la festival, în acest week-end. Ce să mai spun? NU MĂ MAI CĂUTAŢI! LOL  :))

Posted in Calatorii

Aventuri în ţara mea

Ciudat titlu chiar şi pentru un post pe blog. Dar nu e ales la întâmplare, ci provine dintr-o acumulare de experienţe pe care le-am avut în ultimele trei zile. Spuneam într-un post mai vechi că în weekendul ce tocmai a trecut voi fi la Piteşti, la o nuntă a unei verişoare ale mele. Trebuie să remarc faptul că jumătate din familia mea provine sau chiar locuieşte acolo.

Totul a început de vineri seară cu ultimele pregătiri … Dis-de-dimineaţă, a doua zi, sâmbătă am pornit încet-încet spre Piteşti, cu celebra Coţofana (mi-a amintit de draga mea prietenă Ioana care acum studiază în Irlanda). La 9.30 am plecat din faţa Colegiului Naţional Emanuil Gojdu (m-a luat cu nostalgie: ”ani de liceu cu emoţii la română, scumpii ani de liceu …”) şi în jur de 10 şi un pic am ieşit din Oradea Mare. Nimic special până aici sau cel puţin nimic amuzant până la Râmnicu-Vâlcea, decât nişte oraşe frumoase şi curate, chiar uimitor de curate şi moderne, şi când spun asta mă refer la Alba-Iulia, Sibiu şi chiar şi Râmnicu-Vâlcea!

De la Râmnicu-Vâlcea am luat un alt microbuz spre Piteşti. Practic, am pornit la 10 din Oradea şi am ajuns în Piteşti undeva după ora 20. Pe lângă micile escapade (nu voi intra acum în foarte multe detalii) ne-am bucurat că suntem cu toţii bine, că suntem vii şi nevătămăţi (şi foarte obosiţi, dar asta chiar nu mai conta!)

Ne-au aşteptat cei dragi nouă şi ne-am simţit foarte bine întreaga seară. Am inspectat şi oraşul seara, am vizionat spectacolul oferit de artezienele din centru, acompaniate fiind de muzică clasică, ne-am amuzat la o terasă din Piteşti şi eram pregătiţi să întâmpinăm o nouă zi. Una specială …

Dimineaţa, m-a trezit o bubuitură. Era de fapt un fulger, care s-a auzit precum o explozie … La Piteşti, totul are o altă dimensiune. În Regat, totul se întâmplă diferit faţă de Ardeal.  În sfârşit, au urmat vizitele pe la Fortuna, în centru, la mall sau EuroMall sau Furomall, cum i se mai zice …

Ne-am întors exact pe când mireasa urma să fie luată de acasă. Nu ne venea să credem ochilor. Dintr-o dată, strada a fost acaparată de maşini de lux, de la X6 până la alte minuni ale tehnicii moderne din industria auto, şi din care au ieşit pe rând diverse personaje foarte diferite de lumea din care facem noi parte. Vorba aceea: „Ei cu ei, noi cu noi”. Nu mai înţelegeam ce ni se întâmplă sau pe ce altă lume ne aflăm. Nici obiceiurile lor, nici invitaţii de seamă nu ne puteau deschide ochii şi realiza care ne este rolul la această manifestare. Era peste puterea noastră de înţelegere. Au dansat şi cântat în mijloc de stradă, au format o horă demnă de un adevărat spectacol. Apoi, s-au îndreptat spre biserică.

Noi, verişorii, îmbrăcaţi foarte „adecvat” pentru o slujbă de biserică (a se înţelege tricouri cu tot felul de animăluţe, bulinuţe, chestii, figuri) am purces spre acest loc sfânt. Cum a decurs slujba … poate vor vorbi pozele de la sine.

3 crai de la Rasarit

După ce şi-au unit destinele în faţa lui Dumnezeu, s-au îndreptat spre petrecere. Noi, să ne schimbăm şi să ne adecvăm cu evenimentul, care avea să fie cu totul şi cu totul inedit. Un loc frumos, Capitol intitulat în Trivale situat, precum un palat, invitaţi peste 150, o formaţie celebră din Piteşti (familia Nistor) au fost doar câteva dintre ingredientele unei nunţi frumoase. Însă, printr-o reducere la absurd, la o simplă aruncare a unei bombiţe (Doamne Fereşte!), ar fi fost vai de interlopii din oraş, fiindcă cel puţin jumătate dintre invitaţi făceau parte dintr-o astfel de categorie … Ne-am şocat. Pentru prima dată aveam să văd în faţa ochilor cum curg banii ca din robinet … Să fie fără număr, fără număr! Pentru domnul Lupu de la Târgovişte, pentru ginerică şi ginerica, pentru socrul mare, pentru soacra mică!

Spre mijlocul serii, naşul s-a gândit că ar fi cu adevărat hazliu pentru invitaţi şi mai ales pentru miri să le facă cadou un spectacol de divertisment interpretat de super-amuzanţii membrii ai trupei Vacanţa Mică. Om fi noi poate prea seci, dar un show mai prost în viaţa mea nu am mai văzut! Nişte scheletroni încercau să ne facă să râdă, dar nu am reuşit nici măcar să schiţez un zâmbet! În fine … când, în sfârşit, bâlciul s-a sfârşit, au revenit cei de la Nisto Family să ne încânte. Din câte am înţeles, această trupă este foarte căutată prin Piteşti, iar pentru a-i chema la nunta trebuie să scoţi minim 2000 de euro din buzunar …

Familia Nistor

Nunta se apropia încet-încet de final,  iar escapada noastră la Piteşti avea să se încheie … Ce păcat! Şi nu, Andreiu, nu mi-am format o părere greşită despre nunţile din Piteşti şi oraşul propriu-zis, chiar mi-a plăcut mult!

Dimineaţa, am luat din nou autocarul să ne întoarcem spre casă. Nimic nu poate fi mai trist decât din dorinţa de a ajunge cât mai repede acasă, să se strice autocarul chiar la 50 de km de Vâlcea în Călimăneşti, localitate în care am stat circa o oră până când un alt autocar a venit să ne ia. Un mare stres avea să ne ia, fiindcă teoretic trebuia să ajungem la 18 în Cluj (nu există cursă directă Oradea-Piteşti şi retur) şi de acolo să luăm trenul. Cu multe peripeţii, am ajuns în oraşul de pe Someş la 19.10, la autogară, aflată la circa 10 minute de gară, de mers pe jos. Cine să te ducă pentru atâta drum? Şi totuşi a existat un taximetrist foarte amabil care a făcut asta! Am ajuns în acceleratul de Oradea şi la ora 23 am fost din nou acasă … Doamne, ocroteşte-i pe români!

Cam asta a fost: scurt, dar foarte frumos!

Posted in Calatorii

Here I go again on my own (III)

Până miercuri după-masă nu voi fi în Oradea. În seara asta plec la Constanţa şi ajung mâine acolo, după care pornesc spre Mamaia, la Hotel Iaki, unde am nişte treabă pentru firmă. Nu mă invidiaţi! Stau doar o zi, 16 ore cu trenul dus, 16 întors. Povestesc când mă întorc.

Posted in Calatorii, Relatari

Mobilitatea în cadrul programului SOCRATES/ERASMUS

[raport de activitate pentru Universitatea din Oradea, iunie 2007]

 

Mobilitatea în cadrul programului SOCRATES/ERASMUS s-a desfăşurat în perioada 01.03.2007 şi 31.05.2007 în Atena, Grecia, în cadrul Universităţii Naţionale Tehnice (NTUA).  

 

De-a lungul acestei perioade, am avut de realizat un proiect purtând numele „Ajax and the future of Ajax”. Ce înseamnă AJAX şi care va fi viitorul său, care sunt tehnologiile sale (HTML, JavaScript, DHTML si DOM), precum şi exemplificarea avantajelor şi dezavantajele acestei tehnici de programare web. De asemenea, am vorbit despre AJAX în combinaţie cu alte limbaje de programare, cum ar fi: .NET, PHP, JAVA, ColdFusion. Coordonatorii proiectului au fost profesorul Nikolas Mitrou şi asistentul său Nikolas Constantinou.

 

Totodata am participat la cursul gratuit de limba greacă, organizat pentru studenţii ERASMUS, în urma căruia am dobândit un certificat care specifică nivelul nostru de înţelegere, vorbire şi scriere: „false beginner”.

 

În ceea ce priveşte cazarea, am locuit într-o garsonieră, situata chiar în centru, la două străzi diferenţă de unul din cele mai mari bulevarde ateniene: Alexandras. Garsoniera era dotată cu baie, bucătărie, o cameră mobilată, dotată cu televizor şi Internet wireless.

 

Fiind in mijlocul oraşului, ne era foarte usor să ne deplasăm în orice direcţie, chiar dacă distanţele, de multe ori, erau prea mari. Pentru a ajunge la universitate, puteai lua fie autobuzul care te lasă chiar aproape de universitate, sau alegeai varianta metroului, doar că trebuie schimbat apoi cu un alt autobuz.

 

Studenţii pe baza legitimaţiei de student grec, au 50% reducere la mijloace de transport în comun şi 25% la cel feroviar. Costul unui abonament pe toate liniile (incluzând: autobuz, troleu, tramvai şi metrou) este de 19 euro.

 

La cantina, studenţii cu situaţie materială precară sau cei străini beneficiază de două mese gratuite/zi (prânzul şi cina), altfel plătesc 2 euro pe zi. Accesul la biblioteci şi la sălile de calculatoare se face pe baza legitimaţiei de student, a unui nume şi a unei parole de utilizator.

 

Colaborarea cu biroul SOCRATES din cadrul Universităţii Naţionale Tehnice din Atena a fost una foarte bună. Acelaşi lucru îl pot spune şi despre profesorii şi coordonatorii pe care i-am avut. Ne-au ajutat încă din primele zile. Ori de câte ori am avut nevoie ne-au înţeles şi au încercat să ne dea o mână de ajutor. Sunt nişte oameni deosebiţi şi dedicaţi muncii lor. Activitatea studenţească este una foarte dezvoltată, asociaţiile de studenţi organizează diverse manifestări, evenimente sau petreceri pentru studenţii străini şi nu numai. Totodată, orice student se poate bucura de o mulţime de facilităţi.