Posted in Cugetari

Altfel și cu totul altfel îmi imaginam viața după atâtea stări

Adevărul e că, mi-am imaginat cu totul și cu totul altfel viața după starea de urgență sau după cea de alertă. Sunt fix 3 luni de când s-au închis grădinițile, și mai sunt tot atâtea până se vor redeschide. Cred că niciodată – în cei 36 de ani pe care îi implinesc în 2 săptămâni – nu am mai avut atâtea luni departe de sistemul de educație, darmite cei care acum trec prin așa ceva. Cu precădere, cei care sunt prin anii terminali, au parte de niște finaluri de an cam … triste. Iar părinții sunt deja la capătul puterilor, nu ni s-a oferit nicio variantă pentru săptămânile ce vin până la redeschiderea unui nou an școlar, și dacă nu ai niciun backup … ești cam pierdut.

Altfel mi-am imaginat tot anul ăsta, așa cum cu toții visam la cu totul și cu totul alte planuri. Aveam multe de făcut, multe de pregătit, avem atâtea speranțe … ori acum nu mai știu sau am curajul să îmi planific nici ziua de mâine. Parcă totul în jur plutește în nesiguranță. Nimeni nu știe cât mai ține, cum va fi, cum va mai fi, ba ar mai fi o stare de alertă, ba nu ar mai fi. Cred că și ei, la rândul lor sunt bulversați, dar asta nu face decât să amplifice deja starea aceasta și intrăm într-un continuu cerc vicios.

Cândva, ieșeam de ziua până seara, acum sunt zile când nu mai simt nevoia, sunt zile când te gândești și te întrebi ce va mai fi mâine. Poate înainte, nu trăiai pentru azi, ci trăiai mereu pentru mâine și viitor, dar poate că acum am învățat și asta: carpe diem!

Cu totul îmi închipuiam și oamenii, care după ce au trecut printr-o astfel de perioadă, să mai fi înțeles sau să mai fi învățat câte ceva. Cu totul altfel mi-am închipuit viața după izolare. Dar poate că aveam eu așteptări nerealiste.

Suntem pionii unor experimente care se vor face după această perioadă, ori cred că rezultatele nu sunt tocmai cele mai fericite. Lipsa unui loc de muncă, ori supra-oboseala cauzată de orele suplimentare în combinație cu viața acasă, lipsa unor resurse financiare sau alte probleme cu care s-au confruntat oamenii în această perioadă pot duce la … situații precum cele din SUA, ori alte probleme diverse.

Poate că toate învățămintele acumulate în această perioadă ne-au ajutat pe termen scurt și parcă încet le uităm pentru a ne întoarce la ceea ce numeam ‘normalitatea’ de dinainte de pandemie. Ne bucurăm de fiecare relaxare anunțață, o exploatăm la maxim din prima zi, iar a doua zi poate nu mai este atât de importantă și o așteptăm pe următoarea ca pe o surpriză sau un bonus, pe care cândva le aveam gratuit. Dar poate că așa am putea aprecia mai mult ce avem, și nu am lua totul ‘for granted’.

Cred că am văzut ziua de 15 mai – ziua ‘eliberării – ca o zi mare, cu multe așteptări, dar cred că nu mi-am imaginat cum va fi de fapt. La fel cum nu mi-am imaginat că va fi 1 iunie sau cum va fi probabil, 15 iunie, dăți la care s-au mai ridicat restricții.

Am început să trăim într-o bulă a noastră, distanțați social, privați de multe din drepturile noastre, să învățăm să trăim departe de cei dragi, și să visăm cu ochii deschiși la zile de ridicări de restricții, la zile când ne vom întoarce la locul de muncă, la colegi, la revederile cu prietenii, la concerte și evenimente, la nunți, botezuri și alte ‘cumetrii’. Toate astea care cândva erau doar la o palmă distanță. Acum sunt doar, fie amintiri frumoase, fie dorințe pentru … mai târziu.

 

 

 

 

Posted in Cugetari, pandemie

Ne vom întoarce la o nouă normalitate, poate mai bună, mai curată

Prima săptămână din viața din stare de alertă a trecut și ea. Mă întreba ieri un coleg dacă mai știu de câte săptămâni suntem remote. Ne-am dat seama că sunt deja 10. Am ajuns să mă bucur din plin să îmi revăd colegii pe stradă, zâmbitori, optimiști și încrezători. Iar azi a fost una din acele zile 🙂

Azi a fost și prima plimbare lungă prin orașul meu, Oradea. S-a dovedit a fi una plină de aer curat, de oameni cu zâmbetul pe buze, care păreau mai optimiști ca niciodată. Dar, totul se întâmplă într-un oraș în care totul este închis … sau, din loc în loc, câte un magazin are porțile deschise, dar cu toate mențiunile legate de curățenie stipulate la intrare. În rest, fie totul este în șantier, fie totul închis. Urâtă criză, urâtă de tot, ce a lovit peste tot și în toate domeniile…

Optimism din pandemie

Lucrurile par însă să se aranjeze încet, primele promisiuni pentru redeschiderea lor pe 1 iunie par să vină… Și pentru că încet-încet, ne apropiem de o nouă normalitate, închei și seria interviurilor dedicate vieții pe timp de pandemie, cu mulțumiri multe și celor 3 doamne din această săptămână:

  • Ioana Mădălina Ștefănică:
    • “Indiferent de direcția în care vâltoarea vieții te duce, Călăuza Unică este iubirea”
  • Diana Preda:
    • “Propun să prețuim fiecare clipă, fiecare persoană din viața noastră, fiecare moment frumos pentru că viata este al naibii de scurtă”…
  • Florentina Lăzău:
    • “A fost o perioadă grea pentru noi toți, în care cred că fiecare și-a șlefuit răbdarea, și-a pus la încercare optimismul și credința și și-a dezvoltat creativitatea”

Ele se alătură astfel celorlalți invitați ai mei, așadar nu mai puțin de 18 oameni frumoși s-au alăturat proiectului meu de a afla cum e viața în pandemie și de a transmite gândurile lor optimiste celor dragi, prietenilor și cititorilor. Și le mulțumesc încă o dată, pe această cale.

Pentru mine, gândurile lor și tot ce a însemnat pozitivismul cum că “TOTUL VA FI BINE” mi-au dat putere și încredere, atunci când simțeam uneori că … nu mai puteam. Și știam că e firesc să fie așa, la fel de firesc cum va fi și de acum încolo, pentru că tot mai multe provocări vor apărea și cu tot mai multe situații imprevizibile ne vom confrunta.

Deși îl consider un an ratat, mediocru și dificil, sunt optimistă că lucrurile se vor îndrepta, că ne vom întoarce la o nouă normalitate, poate mai bună, mai curată.

 

Posted in Cugetari

Prima zi din noua libertate

Prima zi din noua libertate mi-am început-o cu Revelionul relaxării de la Radio ZU, pe care l-am ascultat până spre 2 dimineață. Muzica aceea care te binedispune și care îți da încredere și optimism. Dimineață, mă așteptam să fie un boom de mașini, cei de la Digi24 Oradea făceau înregistrare și nu păreau mirați de ceea ce se întâmplă. Mai târziu însă lucrurile s-au schimbat.

libertatePe final de program, am ieșit la plimbare și observ ceva ce era și în starea de urgență: cozi afară la Lidl și la Penny. Noi ne îndreptam spre zona Prima Shops și Lotus Retail Park. Plin de mașini și de oameni. Orașul nostru, nu demult pustiit, era din nou animat. Magazine diverse, toate deschise, multă multă lume peste tot. Unele magazine chiar arhipline, pesemne ne era tare dor de shopping…

Am plecat cu inima puțin strânsă pe de o parte, dar și bucuroasă pe de altă parte, pentru că trebuie repornit totul, nu putem continua să blocăm totul. Și cumva asta trebuie să înțelegem că nu toți avem șansa de a lucra de acasă, sunt prea puțini care au parte de acest privilegiu, și că nu putem exista unii fără alții … Va trebui să conviețuim cu acest virus, cum conviețuim cu mulți alții despre care puține știm …

Prima zi de ‘libertate’ s-a încheiat cu o ieșire binemeritată în parc și cu revederea cu colegi foarte dragi ai Raisei. Sper din tot sufletul meu să fie doar începutul libertății, care să nu ne mai fie știrbită.

Concluzia de până acum este că mi-am închipuit cu totul diferit prima zi. Dar ….am observat în continuare șoferi grăbiți și înjurând pietonul ce traversează regulamentar, oameni grăbiți și înjurând că nu sunt lăsați să intre în magazin, ori după o astfel de perioadă te-ai aștepta ca măcar un pic lucrurile să se mai schimbe …. Dar, cum ziceam, e doar începutul. Poate va fi cu adevărat o nouă normalitate, așa cum o văd și oamenii faini care mi-au scris în această săptămână:

  • Timea Podina:
    • Experiențele te călesc, te învață că trebuie să cauți soluții ca să treci de obstacole.”
  • Raluca Gherga:
    • Am învățat că dacă avem destulă răbdare, putere de acceptare și creativitate, ne suntem suficienți nouă înșine și mai ales copiilor noștri
  • Eliza Vaș:
    • În perioade din acestea dificile, ne gândim și mai mult la învățăturile pe care le-am primit de acasă și încercăm să le aplicăm în interacțiunea cu ceilalți.
  • Cristina Pușcaș:
    • Aștept să ne vedem la muzeu, pentru început, apoi, mai încolo la Teatru și Filarmonică. E bine să apreciem ce avem și să ne gândim că am scăpat ușor în acest „WWIII”.
  • Remus Toderici:
    • În fiecare zi sunt multe lucruri pe care nu le putem controla și putem să ne adaptăm sau să renunțăm atunci când ni se pare că lucrurile sunt împotriva noastră

Le mulțumesc și lor mult mult, până acum sunt 15 orădeni frumoși care au acceptat să se alăture proiectului meu și continuăm și săptămâna viitoare. Să trecem cu bine peste toate!

Liberté, égalité, fraternité.

 

Posted in Cugetari

Și simt miros de libertate

România iese astăzi la ora 0.00 din starea de urgență. După 2 luni, în care am fost opriți, am fost restricționați să ieșim din case, am fost puși să facem tot felul de declarații pentru orice ieșire, iată că a sosit momentul … libertatea revine încet, economia se repornește, oamenii ies din nou afară și se întorc probabil … la o nouă viață.

Libertatea de mâine

RadioZU a anunțat pentru astă seară: “<<Revelionul Relaxării>> bate la ușă. Ne dorim să rămâi în #StareaDeBine până când începe cea mai tare petrecere on air din România, așa că lăsăm aici un nou episod de #MuzicaAia💃🏼🕺🏻 Mihai Morar Daniel Buzdugan EMMA

Doamne, parcă nu îmi vine să cred ce vremuri am avut să trăim. Să o citez pe Cristina Liana Pușcaș, invitata mea de pe blog de azi, care frumos mi-a mai zis: “Frumos proiectul și să păstrezi toate răspunsurile, poate peste ani cineva le va documenta.”

Poate peste ani când se va învăța la istorie despre aceste vremuri, când poate copiii sau nepoții noștri vor vrea să afle adevărul despre ce a fost cu adevărat această perioadă, să caute mai mult, să sape ma adânc și să descopere cine știe ce adevăruri despre care poate noi nu vom știi niciodată …

Concluziile celor 2 luni

Mă gândeam și azi că parcă aceste 2 luni nu au fost atât de groaznice pe cum credeam că vor fi. Din contră, a fost o perioadă – așa cum deja am tot spus – în care am învățat tot felul de lucruri de una singură, fie pentru acasă, fie pentru job. Am fost privilegiați să avem așa un loc de muncă fain și flexibil și înțelegător. Am fost privilegiați că am rămas sănătoși alături de ai noștri.

Personal, după 2 luni din vremea coronavirusului, pot trage niște concluzii:

  • Nu tot ce spune media este și adevărat = Nu tot ce zboară se mănâncă
    • Mai demult, acum peste 12 ani, am participat la Școala Națională de Jurnalism, loc unde i-am cunoscut și ne-au vorbit jurnaliști precum Dan Diaconescu, Lucian Mândruță, Cristian Tudor Popescu, Cornel Nistorescu sau Mihai Tatulici. Pe atunci, Diaconescu prevedea că în scurt timp toate televiziunile vor deveni scandaloase, vânătoare de telespectatori și audiență. Nu îmi venea să cred, însă iată că timpul a dovedit că avea dreptate. M-am simțit îndobitocită în această perioadă, asaltată de tot felul de știri, de care am fost privată până la această pandemie. Da, recunosc, nu mai citeam presa – decât poate cea locală – iar la TV mă uitam foarte rar pentru că nu simțeam că învăț nimic nou. Însă acum am fost nevoită. Și simțeam tot mai mult cum mă cuprinde frica și  incertitudinea! Trăisem tare bine fără atâtea știri, îmi dădeam seama … dar pe de altă parte știam și că am nevoie de informații să văd ce ne mai așteaptă. Acum nu mai eram niște spectatori la dezastrele lumii, eram chiar noi, martori a tot ce se întâmplă.
  • Am avut șansa de a vorbi cu mulți oameni faini
    • Să le cer părerea despre ce au simțit și au învățat în această perioadă, cum văd lucrurile, ce vor face după ridicarea restricțiilor și altele. Și am fost foarte plăcut surprinsă să aflu că fiecare vede lucrurile în mod foarte asemănător. Nu mai există vechea normalitate, în care eram într-o grabă continuă, ci vine noua normalitate, în care sperăm că am devenit mai înțelepti, că am descoperit adevăratele valori, că vom prețui diferit libertatea
  • Am avut șansa de a învăța lucruri noi
    • Despre multe am vorbit deja în postările mele din această perioadă. Zilnic am învățat câte ceva. Ori în ziua de azi dacă ai acces la informații, la videouri, dacă știi să cauți ce ai nevoie, poți face orice.
  • Am avut timp mai mult pentru mine și ai mei
    • Nu am trăit în continua agitație din vechea normalitate, ci am luat totul mai calm, mai liniștit. Am stat mai mult cu ai mei și am făcut multe împreună.

A fost o perioadă, pe care la început am considerat-o grea. De fapt, era ceva nou. Și ca orice lucru nou, trebuie să ne obișnuim cu el. Azi, însă, am înțeles că aceasta va fi noua normalitate. Mai mult timp de calitate cu familia, mai mult timp pentru aprofundare de cunoștințe, mai mult timp pentru acasă, mai mult timp pentru reflecție.

Bob Sinclair (video mai jos) este unul din cei mai tari DJ-i ai lumii și cel care m-a binedispus de atâtea ori în această perioadă. De origine franceză, a intrat live pe Facebook timp de 54 de zile cât a fost starea de urgență în Franța, mixând timp de o oră. Iar la finalul stării de urgență, a postat un video ca o concluzie a ce a fost această perioadă.

Cam așa trebuie privită, ca o perioadă pe care în mod sigur nu o vom uita curând. Mulțumesc Doamne că ne-ai dat putere și sănătate să mergem mai departe, Doamne ajută în continuare! 🙂

Și simt miros de libertate … au mai rămas doar 5 ore.

Play
Posted in Cugetari

Autoizolare cu final optimist

Au trecut 8 săptămâni de carantină, în care fiecare din noi am încercat să respectăm în limita posibilităților, cerințele impuse de autorități. Ne apropiem de finalul perioadei de stare de urgență. [foto: internet]

A fost o perioadă … interesantă, și în același timp provocatoare, dar pe alocuri și monotonă, în care am am putut să fac foarte mult, pentru că zilele și nopțile au fost parcă mai lungi decât de obicei.

Am învățat poate să mă organizez și mai bine:

  • să îmi îndeplinesc task-urile de la firmă
  • să o pregătesc pe Raisa pentru întâlnirile de la grădiniță, frumoase și educative
  • să învăț să fac tot felul de preparate noi (langoși, pizza de la A la Z, biscuiți de casă, cheesecake, pate din ficăței de pui etc…)
  • să am grijă de căsuță, să îmi amenejez balconul și să am o mini florărie, cu niște flori de care sunt tare mândră
  • să mai scriu măcar o dată pe săptămână pe blog și să am onoarea și de a citi interviurile unor oameni foarte frumoși din Oradea
  • să îmi petrec mai mult timp cu ai mei
  • să ieșim câte un pic la aer curat, cu declarația pe proprie răspundere după noi
  • și multe altele.

Săptămână această 5 doamne deosebite au acceptat să ne vorbească despre această perioadă și cum au reușit să treacă mai bine de ea:

  1. Codruța Vancea, mi-a fost o dragă doamnă profesoară, în prezent scrie poezii și se ocupă de firma sa de IT:
    • “Aș vrea să continuăm să facem bine. Să ne pese. Cred ca sună simplu, dar să ne intereseze să fim bine, din toate punctele de vedere”
  2. Alina Morar, o prietenă dragă mie, lucrează la DGASPC, și pasionată de bucătărit:
    • “Trebuie să învățăm că nimic nu e întâmplător în viață și că trebuie să apreciem mai mult ceea ce avem”
  3. Loredana Kokes, mămică pasionată de călătorii, deține o agenție de turism:
    • “Turiștii adevărați rămân tot turiști, vor călători în continuare pentru ei călătoria rămânând un lucru esențial în viața lor.”
  4. Andreea Ionescu, the Wedding Planner, și-a descoperit pasiuni noi:
    • “Căutați frumusețea și bucuria în tot ceea ce vă înconjoară. Încercați să vă cunoașteți mai bine, găsiți-vă menirea și faceți lucruri care să vă aducă bucurie.”
  5. Carina Florin, de profesie psiholog, și pedagog la o școală cu copii cu nevoi speciale, o foarte dragă prietenă de-a mea:
    • “Știu că fiecare dintre noi are, mai mult sau mai puțin conștient, un dar pentru care există în această lume.”

Le mulțumesc și pe această cale că au acceptat și s-au alăturat celorlați 5 oameni frumoși care ne-au încântat cu o săptămână în urmă. Și lista continuă și săptămână viitoare cu alți oameni cu povești delicate și impresionante.

Mă bucur că am reușit să trecem peste această perioadă, cu multe încercări, pare că soarele răsăre și la propriu și la figurat și “totul va fi bine” 🙂

Posted in Cugetari

12 ani și mii de gânduri

În această lună, blogul meu împlinește 12 ani de existență. Au trecut anii, au rămas gândurile.

Atunci, în 2008, când am l-am creat, aveam gândul acela că aici va fi în sfârșit locul unde voi putea scrie oricât și oricând, fără limitări, fără opriri. Am început pe aunci când să ai blog era un lucru inedit și deosebit.

Am scris despre oameni, am făcut interviuri cu formații, cu personalități locale, dar cel mai mult ce am făcut a fost să îmi împărtășesc gândurile vizavi de aspectele vieții sau de momentele prin care treceam.

Au fost ani în care am scris necontenit, dar au fost și ani cu hopuri, când poate timpul meu a fost alocat spre alte direcții. Dar a venit un moment în viața noastră, a tuturor, când ne-am oprit, și ne-am reorientat, când a trebuit să facem altfel lucrurile decât oricum le făceam până acum.

Au trecut 7 săptămâni de carantinare, nu aș zice deloc că au trecut “pe nesimțite”, chiar din contră, pentru prima dată după foarte mulți ani, timpul a trecut mai lent, mai înțelept, lăsându-ne pe noi să tragem concluziile de rigoare.

La 12 ani, am încercat să îmi reînviu blogul după o lungă perioadă de stagnare. Să scriu despre tot ce am simțit și am învățat în această perioadă. Iar mai apoi, să rog oameni faini să mi se alăture, să ne împărtășească și ei simțirile lor din perioada coronavirusului.

Prima săptămână de interviuri, ni i-a adus în față pe:

  • Adrian Andor – el deține o cofetărie dragă mie, Cookie Monkey – Sweets and More, și în mod cert perioada aceasta a fost o provocare pentru ei și au venit cu noi idei de a face altfel lucrurile.
    • “Noi, ca popor, avem darul de a fi adaptabili și de a găsi soluții creative atunci când e nevoie.”
  • Laura Pașcalău – șefa mămicilor din Oradea, având un grup de peste 12.000 de mămici și viitoare mămici: Sunt mămică, ce să fac?, le-a ajutat cu multe sfaturi (desigur și pe mine), și pentru care perioada aceasta este una de provocări alături de fiicele ei, ne-a povestit și despre activitățile lor împreună.
    • “Să nu mai fim atât de negativiști, să încercăm să ajutăm dacă putem, iar dacă nu, să încercăm să nu facem rău”
  • Adela Lazăr – actriță a Teatrului Regina Maria, artistă, mămică și un om plin de optimism, ne vorbește despre viața din carantină, izolați la câțiva kilometri de Oradea, unde își retrăiesc viața la țară, alături de soțul ei, Sebi, și fetița ei, Anabela și fac tot felul de activități … colorate 🙂
    • “Am avut și noi momente dificile până ne-am adaptat, am mai plâns pe la colțuri, recunosc, suntem oameni normali, ideea e cum faci să treacă momentele astea și să îți păstrezi speranța”
  • Ionuț Breb – vicepreședinte al primului club Toastmasters din lume, Smedley Toastmasters, ne vorbește despre viața profesională și viața personală la un singur loc, dar și despre viitorul comunicării și al leadershipului.
    • “Cred că generației mele i-a fost facută cadou această perioadă, pentru a putea dezvolta un gram de empatie pentru înaintașii noștri.”
  • Crina Matei – profesor de biologie, dar și o mare pasionată de bucătărit, deținătoarea unui grup de peste 25.000 de pasionați de bucătărie, mămică, dar și iubitoare de natură, ne vorbește despre dorul de natură și de copiii de la școală.
    • “După această perioadă, ar trebui să învățăm sa trăim cu mai multă responsabilitate, respect si iubire”

Ei sunt primii mei invitați, mă bucur tare mult că mi-au făcut onoarea de a ne scrie gândurile lor, și le mulțumesc și pe această cale. Prima săptămână de interviuri o închei cu mult optimism, și abia îi aștept pe următorii invitați ! 🙂

La 12 ani de blog, sunt bucuroasă că îl pot celebra într-un mod special cu oameni frumoși și plini de optimism. La Mulți Ani blogule!

Posted in Cugetari

Pasiunile din vremea pandemiei

Au trecut 6 săptămâni de carantină. Nu au trecut deloc repede. Altădată, timpul trecea mult mai repede, atunci  – în altă viață – azi era luni și parcă imediat era weekend. Acum parcă timpul stă în loc.

În această perioadă, pot să zic că am fost privilegiată dintr-un punct de vedere, am și avut de lucru, dar și pentru că mi-am reactivat câteva pasiuni care mi-au ținut mintea ocupată cât mai mult posibil. Am redescoperit 10 pasiuni pe care le cultiv periodic, mai ales în această perioadă

  1. tortBucătăritul -> în cealaltă viață, găteam doar strictul necesar, când eram acasă, de cele mai multe ori comandam la firmă. Acum lucrurile au luat o cu totul altă întorsătura. Chiar dacă o dată pe săptămână susținem câte un restaurant local, în restul zilelor trebuie să gătim și să descopăr lucruri noi. Zilele trecute am pregătit un cheesecake de Nutella și mascarpone ca premiu pentru un concrus organizat intern în firmă.
  2. Blogul meu -> pe care mult timp l-am neglijat din lipsă de timp. Acum chiar reușesc să îmi repun gândurile în mișcare și să reactivez un proiect mai vechi al meu. Am început deja de miercuri cu un guest post, venit tocmai din Italia, din ce a fost epicentrul pandemiei – despre Solitudinea colectivă. Și urmează și alte – sper – multe surprize.
  3. accAccesoriile -> am creat diverse accesorii pentru mine, pentru Raisa, pentru prietenii ei, diverse culori, mărimi sau forme.  Am lucrat cu mărgele fie minuscule, fie mai mari. Mă bucur că am cui să le fac, și să îmi umplu timpul cu folos.
  4. Cititul -> recunosc că mai mult în online sau cărți de povești pentru copii. Dar e mereu o delectare.
  5. Cântatul -> periodic facem câte o seară de karaoke cu Raisa. E un moment bun împreună, ne distrăm și uităm de toate.
  6. Dansul. Diminețile ascultăm Radio Zu, iar în jurul orei 15.00 live-ul lui Bob Sinclair timp de o oră, și spre seară diverse party songs de pe youtube și nu numai.
  7. toastPublic speakingul, căci mi-era dor de el. Iar miercurea, de la 19.30 mă revăd peZoom cu membrii Oradea Toastmasters, ascult discursuri faine, și câteodată intru și eu la improvizate.
  8. Puzzle-urile și rebusurile – sunt nelipsite din activitățile noastre. Îți pun fain mintea la contribuție. Uneori facem și concurs cine termină mai repede câte un puzzle. Iar rebusurile sunt perfecte pentru momente de delectare.
  9. Desenul – poate una din cele mai relaxante pasiuni, care dă frâu imaginației și detaliului.
  10. Și nu în ultimul rând, un pic de balcondesign de interior. Mi-a plăcut cred dintotdeauna, dar mereu găseam motiv că nu am timp să fac prin casă. Urmărind pe Internet mai multe fotografii despre amenjarea balcoanelor, am reușit să fac și eu micul nostru colț de rai. Pentru noi, e frumos, aerat, și o bucurie pentru Raisa. Iar florile mele de balcon fac și ele foarte bine 🙂 M-am bucurat tare mult de rezultat, de aerul curat la noi acasă.

Cred că atât timp cât avem pasiuni, care poate în unele momente sunt doar pasiuni și sunt doar admirate, ne pot ține mintea ocupată în astfel de perioade sumbre la nivel mondial, dar chiar și la nivel personal.

E important să ne găsim mereu câte o preocupare, pe care să o dezvoltăm și pe care să o avem pentru că ele ne pot ajuta să trecem peste toate mai departe, și de ce nu … în unele cazuri să devină un business adevărat. Și să citez o vorbă:

Fără pasiuni, viața e searbădă.

Nimic mai adevărat. Dacă ne găsim ceva ce ne place, cu siguranță altfel trece timpul, altfel trec și gândurile. Și vom trece și peste asta!

Posted in Cugetari

Scrisoare deschisă lui Invisible Guest

Dragă Invisible Guest,

covidDa, mă adresez ție, Covidule. Nu, filmului cu același nume (Invisible Guest = Musafirul Nepoftit). Ar trebui să te simți, pentru că doar despre tine vorbește o țară, un continent, o lume întreagă.

sursă foto: internet

Ai devenit mai celebru decât oricare altă personalitate, într-un timp atât de scurt. Ai îmbolnăvit milioane de oameni, și pe unii mai grav … ai blocat economii, ai ținut captivi atât de mulți oameni în casele lor. Unele frumoase, luxoase, cu piscine, cu spații de relaxare, alții poate doar într-o cămăruța de bloc… Chiar și așa, diferențele masive la nivel material s-au resimțit la fel de puternic ca și înainte. Poate nu au fost chiar atât de vizibile însă.

Dar pentru tine,  toate astea nu au contat, și nu ai făcut diferențe, ai luat bogați sau săraci, români sau americani, chinezi ori germani, italieni ori japonezi, nații din toată lumea, femei sau bărbați, tineri sau vârstnici, copii sau adulți. Pentru tine, toate acestea nu contează. Tu te-ai răspândit de la est la vest, de la nord la sud, de pe un continent pe altul. Nu te-ai abătut din loc și ti-ai văzut de drumul tău. Poate, alene, urmăreai ce efecte au drumurile tale necontenite.

Ai oprit lumea în loc

Atâta cât ai putut tu. Probabil cineva, care ți-a dat drumul din “cușca” ta a știut exact care va fi scopul tău final. Noi încă nu îl știm. Doar încercăm să îl întuim. Avem deja câteva piste, iar mie îmi vin în minte câteva deja de la prima strigare:

  • marile puteri ale lumii își rezolvă niște conflicte mai vechi
  • marile puteri ale lumii vor să echilibreze dominația asupra unor țări/continente
  • cineva are de câștigat din toată povestea asta. Aici pot fi: marile lanțuri de magazine, dar și micile magazine de cartier, marile lanțuri de bricolaje, diverse industrii, diverse profesii etc
  • cineva are de pierdut din toată povestea asta. Economii la pâmânt, industrii diverse care abia ies la liman …

Din toate acestea, oamenii pierd cel mai mult. Indiferent în ce industrie profesiază, cu toții sunt afectați. Iar izolarea contribuie și mai mult la starea aceasta. Distanțarea socială poate fi chiar mai periculoasă decât virusul în sine.

Însă natura nu ai reușit să o oprești în loc. Anotimpurile își văd de mersul lor, totul reînvie la viață, iar orașele se dezvoltă în continuare.

Primăvara și-a intrat în drepturi, iar Oradea se dezvoltă armonios

M-am trezit azi – după 6 săptămâni în care am mers cel mult 1 km dus-întors la câteva zile -, să fiu nevoită să merg la Leroy Merlin căci vechiul uscător de rufe mi s-a rupt în multe bucăți fără nicio șansă de a fi reparat – și să iau altul nou.

Eram surprinsă de tot ce vedeam în 3 km. Orașul se dezvoltă, liniile de tramvai se prelungesc, Sala Sporturilor se întrevede puternic, se construiește în continuare, centura se prelungește, parcurile prind viață. Nu îmi venea să cred. Primăvără, tu aduci multă speranță! Cu toate acestea, orașul era pustiu … centrul frumos era acum pustiit…

M-am întors însă plină de optimism, de încredere. Vom depăși și această perioadă. Și vor veni și altele. Mereu va fi ceva, mereu vor fi hopuri și mereu vor veni altele, și vom știi mereu că după orice furtună, întodeauna iese soarele și chiar și curcubeul.

Într-un final, tu, Covidule vei coabita cu noi, cum noi vom învăța să coabităm cu tine. Te vom învinge în final. Vei fi obosit de toate ravagiile făcute, și vei dori chiar tu să pleci din lumea noastră. Du-te te rog de unde ai venit, și niciodată, dar chiar niciodată, să nu mai calci printre noi. Drum bun spre stele!

Posted in Cugetari

Hristos a Înviat!

După 8 ani, complet diferit 

În fiecare an de Paște – de 8 ani încoace de când suntem un cuplu – așa cum de altfel făceam la fiecare mare sărbătoare, aveam tradiția ca în ajun să îi vizităm pe părinții mei, iar în prima și a doua zi să mergem să petrecem alături de socrii mei. Anul acesta este complet diferit, rămânem acasă. entru prima dată în aceaști ani, am luat micul dejun de Paște împreună, acasă. Am ciocnit ouă în familie, și nu am renunțat la preparatele culinare clasice sărbătorii, și ne-am continuat viața așa cum suntem obișnuiți deja de peste 5 săptămâni.

Ori scriu. Așa cum se întâmplă pe blogul meu de mai bine de 10 ani. Mulți ani i-am acordat maximă atenție, apoi au venit perioade diverse când din lipsa timpului nu am mai apucat să scriu, și făceam asta o dată la câteva luni.

Perioada asta însă, mi-a reamintit că aici e locul meu unde îmi exprim cel mai bine gândurile și ideile, și este un mod foarte bun de a depăși această perioadă. Mă simt și mai inspirată.

9 ani de Qubiz

Tot azi, în prima zi de Paște, se împlinesc 9 ani (wow, aproape un deceniu!) de când mi-am început viața în Qubiz. 9 ani foarte plini, în care m-am dezvoltat foarte mult profesional, dar și personal, am început să văd lucrurile cu alți ochi. Îi sunt recunoscătoare pentru toți acești ani, pentru faptul că, chiar și în acestă perioadă dificilă, a avut deschiderea față de noi și ne-am continuat munca de acasă. Suntem o familie mare, azi la 9 ani, de 10 ori mai mulți decât atunci când am veniti în firmă, dar ce mă bucur este că am reușit să păstram mereu “căldura locului”.

5 săptămâni de izolare

Sunt deja peste 5 săptămâni de izolare, în care poate cu toții am conștientizat o mulțime de lucruri. Aseară, pe balcon, ascultam liniștea. Mă minunăm că în cea mai importantă seară creștinească din an, era liniște deplină, și undeva în zare se auzeau clopetele ce anunțau Învierea Domnului.

Mă uit și acum pe geam și văd un oraș pustiu. Oradea, care este considerată în ultimii ani o perlă a României, este azi pustiită. Din când în când, dar foarte rar, un om își limbă câinele, un taxi trece grăbit. Parcă trăim într-un oraș abandonat. Dar asta e cel mai bun lucru ce oamenii îl pot face în aceste Sărbători, pentru că atunci când pandemia va trece, să ne putem bucura din nou, unii de alții.

Până atunci, să ne bucurăm unii de alții și să cântăm: Hristos a Înviat! (poză preluată de pe internet)

 

Posted in Cugetari, Uncategorized

Sărbători de Paște Binecuvântate!

Printre pregătirile de bucate în ziua de AJun a Paștelui, la mijlocul zilei azi, au venit voluntarii Bisericii noastre care au împărțit Paște. Emoționată de moment, mi-au dat lacrimile, care au izbucnit tot mai tare … ce vremuri, ce situații .. nu mi-am văzut familia de nici nu mai știu câte săptămâni, ce trist e câteodată totul în lume. Mi-e dor și doare.

Apoi, m-am ridicat din nou, și mi-am continuat treaba, resemnată de situație și conștientă că altora le este și mai greu.

Am pregătit ouă de diverse culori, pe care le-am pictat și accesorizat și diverse preparate specifice Paștelui. Știm că Paștele în acest An este cel mai diferit de până acum și trebuie sărbătorit ca atare.

Sărbători de Paște Binecuvântate! Multă sănătate tuturor! Doamne ajută, Hristos a Înviat!

Hristos a înviat din morți / Cu moartea pe moarte călcând / Și celor din morminte / Viață dăruindu-le…