Florentina este prietena mea de ani și ani de zile. Am călătorit mult împreună și așteptăm cu drag revederea. De profesie jurist și membru în echipa de conducere a Oradea Toastmasters, ea este mai degrabă “călătorului îi șade bine cu drumul”, astfel că această perioadă a fost o adevărată provocare pentru ea.
- Ce ai învățat din această experiență? Ce ai redescoperit ?
Am redescoperit timpul și odihna, relaxarea… timpul petrecut în casă, răgazul de a lenevi. Pentru prima dată după foarte mult timp, îmi petrec timpul acasă. Înainte, aproape în fiecare zi liberă hoinăream, mă plimbam, mergeam în oraș, la shopping sau în excursii și rareori alocam timp odihnei. Cu această ocazie mi-am dat seama cât de adaptabili suntem, pentru că înainte nu m-aș fi crezut capabilă să rezist atât de mult timp în casă.
De asemenea, rearanjând lucruri și reflectând, am realizat că adesea facem cumpărături impulsive (haine, accesorii, lucrușoare drăguțe, mâncăruri etc.) și, de fapt, avem cu adevărat nevoie de atât de puține…
- Ce îți lipsește din viața normală?
Îmi lipsesc multe: libertatea de mișcare, călătoriile, întâlnirile cu persoane dragi, îmbrățișările, cutreieratul magazinelor, prăjiturile de cofetărie.
Îmi este dor și de ședințele Toastmasters și de colegii de acolo, ședințe care acum se desfășoară online pe platforma zoom.
- Cum era viața înainte? și te rog să ne enumeri toate țările în care ai fost, și poate și niște cuvinte despre fiecare experiență.
Viața mea de dinainte era o viață trăită în ritm alert; mereu pe fugă, cu multe activități, visând la destinații noi și planificând excursii… uneori, când mă gândesc la 
asta, par atât de îndepărtate acele vremuri. Călătoriile sunt marea mea pasiune și speram ca anul acesta să ating pragul de 50 de țări vizitate dar, așa, trebuie să rămân la 49… deocamdată. Am vizitat aproape toată țara, Europa, Israel, Iordania, Maroc, Brazilia, Argentina și Uruguay. Am călătorit cu agenții de turism, cu prieteni, cu părinții sau chiar pe cont propriu, am dormit în hoteluri de 4 stele dar și în hosteluri, am explorat orașe, dar și natură, am cutreierat muzee și parcuri, în Iordania am mers cu jeepurile și cu cămila în deșert, în Sankt Petersburg m-am bucurat de nopțile albe și de ridicarea podurilor peste Neva (un adevărat spectacol de muzică și lumini, care atrage mii de turiști), m-am acoperit din cap până în picioare în moschei, am făcut autostopul pe o insulă grecească, am pus piciorul în 5 țări într-o singură zi, m-am cocoțat în toate turnurile posibile pentru a vedea orașe de sus, am călcat pe urmele lui Gaudi prin Barcelona, în căutarea minunățiilor de construcții proiectate de el, mi-am pus la încercare răbdarea negociind prin bazarurile turcești și marocane, am cutreierat toate cotloanele așa-numitei „perle albastre” din Maroc (orașul Chefchaouen), 
m-am rătăcit (la propriu) în labirintul străduțelor din Genova, am zburat cu balonul în Cappadocia, am pozat fiecare plăcuță de azulejos văzută în Portugalia (ador faianțele lor colorate), am admirat natura și stilul de viață atât de diferite din țările nordice, am savurat specialități locale interesante (tapioca, empanadas, pastel de nata, churchkhela, gaufres, hamburger de elan etc.), așa că pot spune că am experimentat de toate.
Una peste alta, am adunat zeci de mii de poze și amintiri, munți de magneți de frigider și am atât de
multe povești de împărtășit despre toate, încât poate nu ar fi o idee rea să-mi reactivez blogul și să mă reapuc de scris :)))
- Care va fi primul lucru pe care îl vei face după ce revenim la o normalitate aproape de normalitate?
Aș vrea să spun că primul lucru va fi să călătoresc. Îmi este atât de dor să descopăr locuri noi, să explorez străduțe și peisaje, să fac poze și să vorbesc 
limbi străine… dar adevărul este că voi aștepta o perioadă mai îndelungată până să am curajul de a mă aventura în spații aglomerate.
Realist vorbind, cred că primul lucru va fi să ies într-o plimbare lungă, să mă văd cu persoane dragi și să atac vitrina colorată a unei cofetării. 🙂
- Câteva gânduri pentru cititori /prieteni/orădeni
A fost o perioadă grea pentru noi toți, în care cred că fiecare și-a șlefuit răbdarea, și-a pus la încercare optimismul și credința și și-a dezvoltat creativitatea. Am dovedit că suntem adaptabili și cred că am învățat să apreciem mai mult sănătatea și toate lucrurile de care aveam parte înainte și pe care le consideram bine meritate.
Poate această pandemie, cu toate implicațiile ei, este un semnal de alarmă, un semn că trebuia să ne oprim și să ne reevaluăm prioritățile, atitudinea și modul de viață.
Categoric, este o experiență marcantă pentru toți, din care avem oportunitatea de a deveni mai buni, mai încrezători și mai recunoscători.
Eu consider ca fiecare experiență, fiecare persoană care intra la un moment dat în viața noastră, vine cu un anumit scop, de a ne învață ceva. Întrebarea e, dacă si pricepem asta, din prima. Știi cum e cu cele trei tipologii, unii învață din greșelile altora (aceia sunt cei mai deștepți), alții din propriile greșeli, iar cei din a treia categorie, nu învață niciodată. Așadar, omenirea face parte din această ultimă categorie…din păcate. Cu educația primită de acasă și cu felul meu mult prea empatic (cu care cică ai doar de pierdut în viata,dar asta e doar o chestiune susținută de cei superficiali, consider eu😉), pandemia asta nu m-a surprins cu absolut nimic nou. Mai devreme sau mai târziu, urma să vină ceva, ca să pună capăt acestui joc al omului “de-a Dumnezeu “…întindem elasticul, dar până unde? Și totul pentru bani…totul se reduce la afurisita aia de bucată de hârtie…BANI ȘI PUTERE. Omul a avut șansa de a trăi intr-un mediu atât de frumos, unde există munte, mare, muzică, artă, iubire…și ce a știut să facă? Să distrugă tot…și asta se întâmplă de la cel mai mic nivel la cel mai înalt…valori morale zero, căsnicii bazate pe interes, relații interumane aproape inexistente, ură, invidie, răutate…în cazul în care nu ai observat, caracterul omului devine tot mai infect si mai josnic, pe zi ce trece… Așadar, această experiență, mi-a demonstrat încă o dată, că suntem pe cont propriu și că trebuie sa ne păzim cu sfințenie propriul glob de sticlă, în care se află familia noastră, prietenii nostri adevărați și oamenii dragi sufletului nostru… lucrurile materiale nu au avut niciodată valoare în ochii mei, și nici nu vor avea. Eu încă cred în dragoste adevărată, prietenii, în bunătate…
datorez TOTUL), tati, Opa, familia mea, prietenii, magazinul, voi (clientele mele prietene, asa cum îmi place sa va numesc😍) toate aceste persoane și lucruri, îmi umpleau zilele de fericire, satisfacție, râsete si voie bună …eram o femeie împlinită. Să fii mămică de Vanessa, să ai un job pe care-l adori, să ai o mamă-bff care si-ar da si sufletul pentru tine, să te poți bucura de lucruri mărunte, sunt clar indicii pentru o viata fericită. ❤ Știi Alina, pe mine nu m-au crescut deloc religios, și totuși în fiecare seară înainte de culcare, Îi mulțumesc pentru tot ce am…si in puținele cazuri când Îi cer ceva, nu este vorba de mine…din repertoriul vast al mamei mele având în vedere educația mea, iti menționez doar câteva:”să te mulțumești întotdeauna cu ce ai”( asta nu înseamnă să te plafonezi si să nu muncești mai departe),” nu promite ceva, dacă nu ești sigură ca poți ajuta”, “cuvântul să fie cuvânt “,”nu fă rău la nimeni, chiar dacă primești rău ” si “dacă ai început ceva, te rog să duci pana la capăt “… în acest moment, încă iti sincer că nu știu cum să duc la capăt ceea ce am început, dar sunt sigură că mă voi “lumina” în zilele următoare…😊
Încă nu știu, Alina…crede-mă ca în aceste 2 luni, nu am făcut absolut nimic. Adica nu mi-a stat gândul deloc la bani, la afacere…In prima lună, am crezut ca voi schimba lumea și ca ne vom unii cu toții forțele, ca să trecem împreună peste.In afară de nervi, și autodistrugere, nu m-am ales cu nimic benefic din perioada aia.bA doua lună am stat…am început sa ascult muzică, să citesc, să urmăresc chestii pozitive, am pierdut oameni dragi, am încercat să consolez oameni pe care ii iubesc…am încercat să mă regăsesc, pentru că m-am pierdut undeva pe drum, și crede-mă: FĂRĂ SĂ ÎMI DAU SEAMA! Și nu e bine deloc… dar instinctul îmi șoptește lucruri bune de câteva zile încoace, iar eu sunt persoana care acționează din impuls si dacă am încredere în ceva, atunci acela este instinctul ❤ Atât știu că urmează să mă reinventez ca mămică de Vanessa, ca fiică, ca Dia de la Vintage Vanessa Sophie 😉 Mă cunoști deja și tu destul de bine,încât să-ți dai seama că la mine totul vine din suflet în acel moment, și nu este nimic premeditat…așa că oricare ar fi alegerea mea, sunt sigură că va fi una bună!
tot, le citim zilnic, le știm da ca sfat mai departe, dar nu știm să le punem în aplicare, din păcate…ni se pare că totul ni se cuvine, dar nu e chiar așa …propun să prețuim fiecare clipă, fiecare persoană din viața noastră, fiecare moment frumos pentru că viata este al naibii de scurtă…😘
Pe Ioana o știu de la radio, dar și de pe portalul și grupul de evenimente, știri și informații pozitive Evenimente Oradea. Despre perioada aceasta a citit foarte mult și am invitat-o să ne povestească despre ce a citit, cum s-a schimbat lumea pentru ea. Din această perioadă de 9 săptâmăni de carantinare, te rog sa ne impartasesti câteva idei:
Pentru mine a fost o perioadă normală. Știam de ceva vreme că lumea avea nevoie de o frână de mână pentru a se opri din heirupul în care se afla și din care, în mod voluntar, nu avea de gând să se oprească. Și iată că venise. Era momentul de respiro pe care îl simțisem de multă vreme și l-am acceptat întru totul.
În ceea ce mă privește, în afară de lecțiile și oportunitățile frumoase pe care le-am primit, nu simt că s-a schimbat în vreun anume sens viața mea. Nu am simțit că îmi lipsește ceva și nici nu am simțit că ceea ce este în afară reprezintă o piedică pentru mine. Dimpotrivă, am petrecut o perioadă în care am simțit și mai multă permisiune de a face ceea ce contează pentru mine. E foarte importantă prisma din care vezi totul. E ca și cu Karma personală: nu contează ce îți face celălalt, contează cum reacționezi tu la asta. Job-ul e job, au fost momente în viață când am putut merge să văd un film, când nu, perioade în care mergeam des la teatru, ca o bună perioadă să nu-l mai frecventez, implicit cu ieșitul în oraș, ori întâlnirile cu ceilalți. Viața e formată din urcușuri și coborâșuri, dacă e liniară vei concluziona că e anostă și mai ai puțin până la o depresie. Adaptarea e cuvântul cheie, alături de abilitatea de a te detașa. De muncă, de oameni, de oportunități, inclusiv de bani și tabieturi.
Remus este Președintele Clubului de oratorie și leadership Oradea Toastmasters, dar este de asemenea om de bază al cotidianului local Crișana.
lucruri de făcut online, am încercat să profit de cât mai multe dintre acestea, de la webinarii și cursuri online, la spectacole de teatru, în timp ce continuam să îmi desfășor activitatea obișnuită.
Cu siguranță ieșirile cu prietenii, cu toate că ținem legătura pe rețelele de socializare sau vorbim la telefon, îmi este tare dor să ne vedem si să stăm la povești, să savurăm o pizza sau o prăjitură. Nici nu mai țin minte când am făcut asta ultima oară și abia aștept să ne vedem din nou.
Am spus mereu că singurul lucru care nu se schimbă este faptul că lucrurile se schimbă mereu. La Toastmasters venim să învățăm și mă bucur că, încă din prima săptămână, ne-am adaptat și am trecut la ședințele online. Acestea, ca de altfel și ședințe obișnuite ale Toastmasters, sunt deschise tuturor celor care doresc să participe pentru a învăța lucruri noi. Chiar dacă emoțiile nu sunt aceleași când stai în fața camerei video comparativ cu ședințele în care vorbești în fața unui public, cu siguranță avem multe de învățat și din ședințele online, mai ales că online-ul, și includ aici filmulețele pe care le share-uim atât de mult pe social media, este deja parte din viața noastră.
de vedere. Am reușit să văd online spectacole care nu se mai joacă și pe care nu aș fi putut să le văd altfel. Aproape că nu îmi vine să ies din casă la cât de multe spectacole sunt de văzut zilnic. De asemenea, îmi place să călătoresc și să cunosc oameni și locuri noi, iar faptul că toate ședințele Toastmasters s-au mutat online, mi-a dat posibilitatea să vizitez virtual mai multe cluburi, atât din țară cât și din străinătate și să cunosc mulți oameni faini.
Pe Cristina o știu de la lansările de carte ale domnului Ștefan Lazăr.
Științele Comunicării, muzeograf suspendat, implicată în diverse activități culturale. Din această perioadă de 8 săptâmâni de carantinare, te rog sa ne împartășești câteva idei:
Se mai uită la spectacolele Teatrului Regina Maria. Acest program al actorilor de a ne „susține” emoțional mi s-a părut cea mai bună idee. Am văzut aproape toate spectacolele online programate de Teatrul Regina Maria și am observat că s-au bucurat de mare succes, chiar și în rândul bucureștenilor. Am văzut comentarii pe FB ale unor cunoscuți din București visavi de spectacolele actorilor orădeni. Și eu le mulțumesc, din nou, pentru tot efortul lor. Sunteți minunați! 
Eliza este prietena mea de ani și ani de zile. A făcut parte din AIESEC Oradea, Toastmasters Oradea și Let’s Do It, Bihor!, apoi la terminarea studiilor de master s-a mutat la București pentru a lucra în domeniul afacerilor europene, pentru o instituție publică. O știm mereu veselă, optimistă și mereu implicată trup și suflet în ceea ce face.
deoarece dorul de casă este cel mai greu de stăvilit, mai ales în asemenea momente.
Nu cred că vom mai avea parte de normalitatea cu care am fost obișnuiți până la pandemie. Cred că se vor schimba diverse lucruri în modul în care ne desfășurăm activitățile și ar fi normal să fie așa, tocmai pentru a arăta că avem lecții pe care le-am învățat în această perioadă și pe care le putem aplica în etapa de tranziție, astfel încât că fim mai eficienți, să protejăm mai bine mediul, să încurajăm inovarea, să dezvoltăm sistemele de sănătate și educație ș.a.
Mie, personal, închiderea școlilor și grădinitelor în luna martie mi s-a părut o decizie bună în contextul în care ne aflam. Chiar dacă grupul de vârstă peste 65 ani părea a fi cel mai afectat de către noul virus, oricum copiii sunt cei care respectă mai puțin strict regulile de igienă și ar fi putut ajuta la împărtășierea mai rapidă a virusului (asa numiții “spreaders” în literatura de specialitate). În lumina ultimelor evoluții ale pandemiei, se pare totuși că și copiii pot fi afectați, chiar dacă virusul se manifestă diferit decât la adulți (în SUA au fost raportate cazuri de afecțiuni grave cauzate de covid-19 și chiar deces, la copiii sub 5 ani); așa că mi se pare cea mai bună decizie, deoarece până la urmă sănătatea și siguranța copiilor noștri sunt cele mai importante.
În această perioadă, am redescoperit tihna și o viață pe care am scos-o de pe “fast forward” și am lăsat-o să curgă normal, aș spune eu, dar în niciun caz nu am pus-o pe pauză. De la început ne-am mutat la bunici împreună cu fetele, pentru a fi la casă, la curte și a putea profita de mișcarea în aer liber, fapt care a contat enorm pentru noi toți. Asa că am (re)învățat să trăim mai aproape de natură, să ne bucurăm de fiecare fir de floare, de fiecare plăntuță răsărită, de soare, de ploaie, de fiecare pasăre care trecea în zbor să ne salute și de toate celelalte animale sau insecte care înainte ne făceau pe unii dintre noi să țipăm. 🙂
Cel mai mult din viața “normală”, îmi lipsesc părinții mei și bunica de 90 ani și posibilitatea de a-i strânge tare tare în brațe. I-am mai văzut în această perioadă, pe WhatsApp sau când le-am dus periodic alimente și medicamente, dar întotdeauna, pentru siguranța lor, am păstrat distanța. De asemenea, îmi lipsesc mult prietenii cu care doar ne-am auzit de 2 luni de zile încoace… Nu știu să spun acum care va fi primul lucru pe care îl voi face după “relaxare”, dar pot să spun că sunt sigură că nu voi mai reveni niciodată la “normalitatea” de dinainte.
Pe Timea o cunosc din facultate, de pe când era jurnalistă. Anii au trecut, și multe s-au schimbat și pentru ea. Timi este mămică de 2 băieți de școală și de asemenea, deține 
noroc că băieții se adaptatează ușor când vine vorba de schimbări (chiar și majore) și au înțeles că vom continua altfel. Școala online le place foarte mult, fiind amândoi atrași de tehnologie, iar acum o pot folosi util. Cel mare a avut emoții la primele ore, în schimb cel mic n-are nicio reținere și se simte tare în largul lui.
Business-ul e pasiunea mea, și mă implic foarte mult pentru că îmi place ceea ce fac. Cred că aș putea să scriu pagini întregi legat de acest subiect J. Primul gând a fost: Trebuie să găsesc soluții și să merg mai departe în maximă siguranță! Astfel că a trebuit sa închid ușa …… și să deschid geamul J LA PROPRIU. Spațiul unde suntem ne-a oferit această posibilitate și am profitat de ea. Virusul ne-a surprins într-un moment în care pregăteam noi strategii, dar pentru care nu găseam timp. Prin urmare, am primit TIMP să lucram la pagina de Facebook, să livrăm la domiciliu, să ne promovăm în mediul online. Suntem conștienți că urmează o schimbare majoră și trebuie să ne pregătim pentru a întampina cu bine aceste schimbări.
agitație, alegatul de colo-colo, programul mult prea încărcat și multe altele. Acum vom realiza că altele ne sunt prioritățile. Cu toate acestea, mi-i dor de rudele mele, de familia mea. A trecut Paștele și nu i-am putut vizita, a trecut Paștele morților și nu am putut merge la cimitir la părinții mei. Mi-i dor de aceste obiceiuri L. Ce voi face prima dată? Voi recupera aceste vizite J și îi voi mulțumi lui Dumnezeu că ne-a păzit de cel rău.
Pe Carina o știu parcă de o viață. Este prietenă dragă sufletului meu, acea prietenă cu care chiar dacă nu te vezi în fiecare zi, o porți mereu în suflet. Mi-a fost mereu alături cu încurajare, cu susținere, am lucrat și împreună în Toastmasters, și mă bucur mereu când aud de ea. De profesie psiholog, e educator la o școală cu copii cu nevoi speciale, e și o artistă, chiar dacă nu recunoaște. Carina a fost mereu puternică, indiferent de situație.
Voi ieși să mă plimb cât mai mult, să privesc natura altfel decât din spatele geamurilor. A trecut un anotimp, cel mai frumos dintre toate, nu am reușit să mă bucur de căldura soarelui , de aerul curat, de mișcare.
ădeni 😊
, mai mult sau
mai puțin conștient, un dar pentru care există în această lume. În singurătate el apare mai evident, așa că vă îndemn să îl îmbrățișați și să vă redescoperiți. Iar dacă aveți pasiuni, investiți în ele, merită!
Pe Andreea o cunosc de tare mulți ani, a lucrat în diverse domenii, până și-a găsit exact ceea ce îi place cu adevărat: să organizeze nunți. Andreea Ionescu sau The Wedding Planner trece printr-o perioadă de liniște, dar și de redescoperire, alături de familie, și în special de băiețelul ei, Andrei.
Am petrecut mult mai mult timp cu Andrei, fiul meu. Am făcut o grămadă de activități împreună. Ne-am certat, ne-am împăcat și în final ne-am declarat cei mai buni prieteni 🙂
Aștept cu drag întâlnirile cu prietenii apropiați, cu familia, întâlnirile copilului meu cu prietenii lui. Aștept cu nerăbdare acel moment în care îmi voi putea îmbrățișa prietenii atunci când ne vom întâlni.
EFEMERIDE 