Poezii

Invitatii la lansari de carte: “Potpuriuri” si “Rafale de primavara”

Posted on Updated on

Revin încet la vechile pasiuni … După aproape 4 ani de când nu am mai vorbit în public, revin la acest obicei drag mie. Dar doar temporar, și doar pentru scurt timp.

Prima mea reîntâlnire va avea loc miercuri, 16 mai. Detalii mai jos:

“Miercuri, 16 mai 2018, ora 18.00, vă invităm la lansarea cărții ”Potpuriuri”, autor Ștefan Lazăr. Evenimentul se va desfășura în Corpul I, Cetatea Oradea, etaj 1Volumul, apărut în condiții grafice excepționale la Editura Arca, cuprinde peste 1.000 de aforisme, reflecții și cugetări, ale autorului, scrise în ultimii doi ani.
Este cel de-al patrulea volum al lui Ștefan Lazăr, după ”Gânduri” (2009), ”Similitudini” (2013) și ”Circumvoluțiuni” (2016).
Vor lua cuvântul: scriitorul Mircea Bradu și Alina Gâdoiu.
Moderatorul evenimentului: Cristina Liana Pușcaș.”
Cea de-a doua va avea loc luni, 4 iunie 2018, de la ora 17.00, la Librăria Cărturești (din Lotus Oradea), unde voi avea ocazia de a fi alături de doamna mea profesoară Codruța Vancea, în lansarea unui volum de poezii frumoase și plăcute la lecturare. Este vorba despre “Rafale de primăvară“.Revin cu un later edit, ulterior.

Așadar, evenimente frumoase sunt în Oradea, important este să le știm prețui și bucura de ele.

Vă așteptăm cu drag 🙂

Advertisements

Când sunt cu tine

Posted on

Când sunt cu tine

De-i soare ori vânt

Când sunt cu tine

Nimic nu-i mai scump.

Când sunt cu tine,

Parcă şi Raiul coborât-a pe Pământ,

Când sunt cu tine

Mă tem că timpu-i prea scurt.

Când sunt cu tine

Totul e atât de plăcut

Când sunt cu tine

Simt c-am uitat de trecut.

Când sunt cu tine

Mi-este atât de bine,

Când sunt cu tine

Totul pluteşte cu mine.

Când sunt cu tine

Ce poate fi mai bine?

O zi fără tine

Posted on

O zi fără tine

E o zi fără soare

O zi fără tine

E frig şi ploaie

Într-o zi fără tine

Nu mă simt deloc bine

Într-o zi fără tine

E vânt şi răcoare

De dor

Posted on

Cuvintele sunt prea puţine

Să-ţi spună despre dorul meu faţă de tine 

Dar ştiu ca nu mai e atât de mult 

Şi vom fi iar ca mai demult!

Dacă tu nu ai fi

Posted on Updated on

Dacă nu ai fi,

Dacă nu mi-ai zâmbi,

De n-ai exista,

Nimic nu ar fi,

Nici noapte, nici zi,

Nici soare, nici vânt,

Nimic nu ar fi fără tine să ştii

Iar viaţa mea ar fi din nou gri

Dacă tu nu ai fi.

Din Bonţida

Posted on

Sunt membru al Reţelei Literare şi în decursul acestei zile, am primit un mail ce conţinea următoarea poezie, care cică mi-ar fi dedicată …

Aş vrea să-ţi spun ce mult eu te iubesc
Dar valuri negre-mi umplu seara gura
Aş vrea să-ţi spun tu zână din poveşti
Că ochi-ţi negri-s văluriţi ca mura…

Aş vrea să-ţi spun de câte ori te văd
Că numai tu din valuri mă poţi scoate
Şi tare mult aş vrea să îmi zâmbeşti
Şi un sărut pe buze să-mi dai…poate…

Şi-aş vrea să îţi mai spun ce dragă-mi eşti
Când vălul părului tău flutură în vânt
Şi simt că din femeile ce sunt pe lume
Doar singura mi-eşti dragă pe pământ…

Acestea toate-aş vrea să ţi le spun
Dar simt că valurile negre mă opresc
Iar când te uiţi, de loc nu mă priveşti
Şi nu am cum să-ţi spun cât te iubesc…

Sunt valuri negre cele ce ascund
Un zâmbet cald în colţul gurii tale
Şi tare rău îmi pare că iubesc
Doar vis de dor, ce mi-a ieşit în cale…

De-ai vrea măcar să vezi cum mă înec
Aceste valuri ce strivesc iubiri
Şi prin străfundul gândurilor tale
Să-ţi fiu doar praf de amintiri…

Dar nu mă vezi şi voi pieri în valuri
Iar seara s-a sfârşi ca-ntotdeauna
Când valuri negre îmi îneacă dorul
Iar tu…iubita mea…vei fi doar una…

Sandu Cătinean – din Bonţida

Moare câte puţin …

Posted on Updated on

de Pablo Neruda

„Moare câte puţin cine se transformă în sclavul obişnuinţei,
urmând în fiecare zi aceleaşi traiectorii;
cine nu-şi schimbă existenţa;
cine nu riscă să construiască ceva nou;
cine nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte.

Moare câte puţin cine-şi face din televiziune un guru.

Moare câte puţin cine evită pasiunea,
cine preferă negrul pe alb şi punctele pe “i” în locul unui vârtej de emoţii,
acele emoţii care învaţă ochii să strălucească,
oftatul să surâdă şi care eliberează sentimentele inimii.

Moare câte puţin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său;
cine nu riscă certul pentru incert pentru a-şi îndeplini un vis;
cine nu-şi permite măcar o dată în viaţă să nu asculte sfaturile “responsabile”.

Moare câte puţin cine nu călătoreşte;
cine nu citeşte;
cine nu ascultă muzică;
cine nu caută harul din el însuşi.

Moare câte puţin cine-şi distruge dragostea; cine nu se lasă ajutat.

Moare câte puţin cine-şi petrece zilele plângându-şi de milă şi detestând ploaia care nu mai încetează.

Moare câte puţin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început;
cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs
şi cine nu răspunde chiar dacă cunoaşte întrebarea.

Evităm moartea câte puţin, amintindu-ne întotdeauna că “a fi viu” cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.

Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă.

Totul depinde de cum o trăim…

Dacă va fi să te înfierbânţi, înfierbântă-te la soare.
Dacă va fi să înşeli, înşeală-ţi stomacul.
Dacă va fi să plângi, plânge de bucurie.
Dacă va fi să minţi, minte în privinţa vârstei tale.
Dacă va fi să furi, fură o sărutare.
Dacă va fi să pierzi, pierde-ţi frica.
Dacă va fi să simţi foame, simte foame de iubire.
Dacă va fi să doreşti să fii fericit, doreşte-ţi în fiecare zi…”