Uncategorized

Împreună pentru Andreas Dominic

Posted on

Azi dimineață m-am trezit cu un gând. Pe lângă activitățile sociale pe care le demarăm an de an cu Qubiz, simt că trebuie să fac ceva și la nivel individual. Așa că am hotărât să pregătesc un mic proiecțel personal în care îmi pun mari speranțe.

Așadar, pentru că ne apropiem de perioada Sărbătorilor, începând de azi și până în data de 22 decembrie, voi demara acest gând care doresc să îl transform în realitate. Iar alături de mine o am pe micuțul meu ajutor, iubita mea, Raisa.

Astfel ca, incepand de azi, 50% din orice produs cumparat de pe pagina mea (https://www.facebook.com/AligsAccesories/) va fi directionat spre fondul asociatiei Andreas Dominic. 

PS: pot crea in principiu multe creatii, puteti vedea la mine pe pagina; pe langa cele deja existente.

Cititi mai multe despre el aici: http://andreas-dominic.org/despre-mine/

Am incredere ca impreuna vom putea sa il ajutam si noi. Are nevoie de noi!

Sarbatori Frumoase tuturor 🙂

 

Advertisements

La teatru cu mititica

Posted on Updated on

Îmi dau seama că a trecut mai bine de un an de când am postat ultima dată. Dar, atunci când eşti mămică, timpul curge altfel, priorităţile sunt diferite, activităţile sunt altfel decât pe vremea de dinainte 🙂

Acum ne jucăm, mergem la teatru, facem multe lucruri împreună. M-am întors la lucru de câteva luni bune, dar partea cealaltă a zilei îi este dedicată. Aşa că urmărim tot ce se întâmplă prin oraş pentru vârsta ei, astfel că ultima ieşire a fost la teatrul pentru copii, un festival pentru pitici. Ne-au surprins şi cei de la Digi24 împreună.

http://www.digi24.ro/embed/regional/digi24-oradea/la-oradea-a-avut-loc-mini-fest-zilele-teatrului-pentru-cei-mici-660080?video=0&width=570&height=320

“Grija” pentru ceilalți… sau cum mai bine nu

Posted on Updated on

De ceva vreme incoace, pe tot mai multa lume o interesează viitorul copilului meu. Ceea ce nu e tocmai de lăsat deoparte. Până la un punct însă. Căci totul are o limită până la urmă.

Aud mereu intrebari “Și cât stai in concediu? Dar cu cine o lași? Dar vai, deja te întorci la 1 an? Vai nu aș vrea sa fiu in locul tau”. Dar vai si iar vai. Multumim de grijile voastre. Ele vin tocmai in momentele in care nu avem nevoie de ele.

Ei bine da, timpul trece si tace. Au trecut deja aproape 9 luni de când avem o minune. Habar nu am când au trecut. De mult timp tot caut timp să mai povestesc și aici câte ceva si iată că am reușit gratie smartphone unului, singurul care mă mai tine conectată la tehnologie (cel putin pentru moment). Si cum deja s-au adunat prea multe de zis, pregătesc aici răspunsurile pentru curioși.

Adevărul este că suntem o nație de curioși si de “să moară capra vecinului “. suntem mereu preocupati de ceilalti, dar de cele mai multe ori când nu ni se cere sau cand fix nu au nevoie.

De-a lungul vieții, ne întâlnim cu tot felul de oameni interesați de diverse etape din viața noastră. Și incep întrebările “Și ce te faci când vei fi mare?”, “La ce scoala ești? “, “Unde dai la liceu?. Apoi vin cele mai faine “La ce facultate ești? . după ce termini sau in timpul ei “Si prieten, iubit, logodnic? “, “Vai dar nu au?” sau dacă ai “Și când vă casatoriti? că trece vremea. .. “. Apoi, ai diplomă si te intreaba “Dar unde lucrezi? si câștigi bine?.” “si unde stai?”, ” singur, cu familia, cu iubitul etc”. In sfârșit, termin facultatea, mă angajez, mai fac un master, mă plimb prin lume si iar mă întâlnesc cu interesatii. “Dar nu te călătorești? Ai X ani”. Apoi mă logodesc, după un timp. Si sigur că “Dar vai când faceți nunta? ne chemi? “. Ii anunti apoi de data nunții și te trezesti că nu mai pot veni. Viata merge mai departe. “Și când vine copilul?”. Apare și fetița. Ești intr-o perioadă de acomodare cu ea, abia ieșită din spital, ea plânge, tu plângi că nu știi ce să ii faci si iar apar curiosii “și când vine al doilea? “. Tu nici nu știi cum sa te reculegi și alții iti vor “binele”. pe la 3 luni deja lucrurile incep sa se așeze, fetiță are deja un program de somn, masă si activităti si e vremea să iti depui actele pentru indemnizația de maternitate si să iti alegi perioada cât vei sta acasa cu copilul. 1 an sau 2 ani. o groaza de drumuri pe la tot felul de instituții de stat, plimbi copilul cu tine, că dacă nu ai cu cine il lăsa, nu o să il lași singur acasă. Si te tot plimbi vreo saptamana sa iti faci actele. Am ales 1 an din multe motive, si nu trebuie sa dau explicații nimănui. In acest timp, ne-au ajutat părinții mei asa cum au putut ei (având in vedere că ei lucrează amândoi), și socrii care nu stau in Oradea și bunica mea de 84 de ani. Cu alte cuvinte, eu și Luci stăm 90% din timp cu ea. Desigur, alternativ noi doi. Deci nu suntem din acea categorie cu ajutor permanent din toate partile. Ne bucurăm când il primim, dar ne-am obisnuit noi 3, citind, căutând, intreband. Și până acuma ne-am descurcat. Și nu, nu sunt in concediu de creștere al copilului, sunt in primul an de creștere al copilului. Pentru că dacă cineva isi închipuie ca acesta este concediu, atunci nu știe ce inseamna sa ai copil 😊. Tot timpul ai treabă de făcut. Nu conteaza că e luni sau duminică. Si timpul de lucru e minim 12 ore pe zi.

Da, mă apropiu de finalul acestei perioade frumoase și pline de provocări. Nu mă tem să mă intorc la lucru, pentru că după o perioadă atât de plină, cred că pot face fată și provocărilor de la servici. Mai ales că mă așteaptă colegi super, atmosfera plăcută de lucru și un job frumos. Nu imi fac griji nici in privința micutei, căci rămâne pe mâini bune. E un copil vesel si sociabil. Imi fac griji insa de cei ce isi fac “griji”. Că parcă sunt tot mai multi 😊.

Nu e cazul sa vă faceți griji, cât timp nu le-ati avut atunci când chiar aș fi avut nevoie. Fiecare cu ale lui. Fiecare etapă cu bunele și relele ei. Mai bine ati fi alta când e nevoie sau vi se cere, nu când nu e cazul.

E scrisoarea mea pentru cei curioși. Sau poate pentru mamele care rămân acasă 2 ani cu copilul lor si imi spun “vai nu as vrea sa fiu in locul tau… “.Bravo că puteti. Bravo ca ati ales astfel. Fiecare face exact cum consideră mai bine.

Nu judecati, nu sariti cu grija…

Cupa Feeling Dance 2015

Posted on Updated on

[am publicat acest comunicat de presă, pentru că sunt bucuroasă pentru colegul meu, Iuliu, de la Qubiz, şi de Violeta, o dragă prietenă, care au ocupat un frumos loc în concurs, felicitări!]

Odată cu cea de-a treia ediție a Cupei Feeling Dance, pe 23 mai, Oradea şi-a reconfirmat statutul de centru important al dansului românesc. Organizat sub egida Federaţiei Române de Dans Sportiv şi a Direcţiei Judeţene pentru Sport şi Tineret Bihor, concursul de amploare a însumat 650 de participanți înscriși la nu mai puțin de 38 de categorii competiționale. Pe durata întregii zile, sportivi din peste 15 județe au evoluat cu măiestrie și grație în pași de dansuri sportive, latino-caraibiene (Sasla și Bachata) și dansuri de societate. De remarcat este şi faptul că aproape un sfert din sportivii  înscrişi în concurs provin de la clubul Feeling Dance, fiind pregătiţi de echipa de instructori: Jurcuţ Raluca, Csaszar Renata, Vass Sonia, Vanca Virgil, Condrat Diana şi Nica Olga.

seara-de-dans-29266Concurenții au evoluat sub atenta jurizare a celor 27 de arbitrii afiliați centrelor de renume din lumea dansului, coordonaţi de vicepreşedintele F.R.D.S, Cristian Parnescu – preşedinte al juriului.

Dând curs unei inițiative inspirate, gala competițională a debutat la orele 19.00, cu un moment special, care a făcut deliciul spectatorilor: o coregrafie sincron, executată la unison de aproape 350 de copii din cadrul grădinițelor și școlilor cu care Feeling Dance colaborează (G.P.P. nr. 20, 24, 30, 41, 54, 56 și Școala GimnazialăDimitrie CantemirOradea), având sprijinul doamnelor directoare: Șulea Andrada, Popa Viorica, Ruge Ioana, Negrean Nicoleta, Curtui Eleonora și Lukacs Daniela Maria.

Alături de gazdele din Era Park, care au pus la dispoziție un spațiu generos pentru desfășurarea competiției aplaudată de un public numeros, toți finaliştii au fost premiaţi cu diplome, cupe sau medalii din partea organizatorilor. Partenerii oficiali, European Food și Aqua President au oferit tuturor concurentilor înscrişi în competiție pachete cu bunătăți și, respectiv, tichete gratuite pentru accesul în aqua park.

Fiind un eveniment sportiv cu acces gratuit publicului, Cupa Feeling Dance reunește în fiecare an peste 2000 de iubitori și susținători ai dansului, devenind astfel un concurs de referinţă, apreciat de participanţi pentru calitatea, amploarea şi buna organizare. Mulţumim pe aceasta cale tutror voluntarilor de la grupele de adulţi, precum şi tuturor părinţilor de la clubul Feeling Dance care s-au implicat în această reuşită.

Rezultate Feeling Dance: Acestea sunt doar rezultate ale concurenţilor calificaţi în finale la competiţiile naţionale! NU sunt cuprinse aici rezultatele la competiţiile decicate doar sportivilor Feeling Dance si nici cele ale sportivilor care nu s-au calificat in finalele naţionale!

Locul 1, Clasa E Standard 16-34 ani: Tobor Attila – Jurcut Raluca Cristina, Feeling Dance (Oradea)

Locul 2, Categoria Basic Latino 16-34 ani : Tobor Attila – Jurcut Raluca Cristina, Feeling Dance (Oradea)

Locul 1, Clasa D Standard 16-34 ani: Stefanescu Mihai – Csaszar Renata, Feeling Dance (Oradea)

Locul 4, Categoria Basic Standard 16-34 ani: Stefanescu Mihai – Csaszar Renata, Feeling Dance (Oradea)

Locul 3, clasa E Latino 16-34 ani: Ile Norbert Zsolt – Varga Monica Diana, Feeling Dance (Oradea)

Locul 6, Clasa D Latino 16-34 ani : Ile Norbert Zsolt – Moldovan Rebeca Ioana,Feeling Dance (Oradea)

Locul 1, Hobby 12-13 ani:  Popa Alexandru Mihai – Dunca Bianca Florina, Feeling Dance (Oradea)

Locul 3, Hobby 12-13 ani:  Cervinschi Vlad  – Darabont Veronika, Feeling Dance (Oradea)

Locul 5, Hobby 12-13 ani:  Guba Aron Mate – Lucaci Alexandra,Feeling Dance (Oradea)

Locul 2, Categoria Precompetitional 10-11 ani :Tica Mihai – Luput Sofia Alexandra, Feeling Dance (Oradea)

Locul 3, Fete Solo 12-15 ani: Latcau Iulia, Feeling Dance (Oradea)

Locul 7, Fete Solo 12-15 ani: Naghi Iulia, Feeling Dance (Oradea)

Locul 4, Categoria Adulti  Dansuri Standard: Silaghi Sergiu – Kocsis Krisztina, Feeling Dance (Oradea)

Locul 5, Categoria Adulti  Dansuri Standard: Piturca Cristian – Marian Oana, Feeling Dance (Oradea)

Locul 6, Categoria Adulti  Dansuri Standard: Soos Marius – Marcut Alexandra, Feeling Dance (Oradea)

Locul 4, Categoria Adulti  Dansuri Latino: Silaghi Sergiu – Kocsis Krisztina, Feeling Dance (Oradea)

Locul 2, Categoria Adulti  Disco – Fox: Silaghi Sergiu – Kocsis Krisztina, Feeling Dance (Oradea)

Locul 3, Categoria Adulti  Disco – Fox: Piturca Cristian – Marian Oana, Feeling Dance (Oradea)

Locul 4, Categoria Adulti  Disco – Fox: Brinzas Costin – Bredowszki Violeta, Feeling Dance (Oradea)

Locul 5, Categoria Adulti  Disco – Fox: Kiraly Gyula – Marcut Alexandra, Feeling Dance (Oradea)

Locul 6, Categoria Adulti  Disco – Fox: Baba Tudor – Elek Anamaria, Feeling Dance (Oradea)

 Locul 2, Categoria Adulti Salsa: Illes Iuliu – Bredowszki Violeta, Feeling Dance (Oradea)

Locul 3, Categoria Adulti  Salsa: Silaghi Sergiu – Kocsis Krisztina, Feeling Dance (Oradea)

Locul 4, Categoria Adulti  Salsa: Soos Marius – Marcut Alexandra, Feeling Dance (Oradea)

Locul 6, Categoria Adulti  Salsa: Baba Tudor – Elek Anamaria, Feeling Dance (Oradea)

Locul 3, Categoria Adulti Bachata: Silaghi Sergiu – Kocsis Krisztina, Feeling Dance (Oradea)

Locul 4, Categoria Adulti Bachata: Illes Iuliu – Bredowszki Violeta, Feeling Dance (Oradea)

Locul 5, Categoria Adulti Bachata: Kiraly Gyula – Marcut Alexandra, Feeling Dance (Oradea)

O minune, mai multe minuni

Posted on Updated on

Au trecut 7 luni de când am spus Da. Parcă a fost acum mult timp în urmă… S-au întâmplat atât de multe lucruri însemnate într-un timp atât de scurt încât nici nu ştiu să mi le mai amintesc pe toate. A urmat apoi nunta de vis. Nunta propriu-zisă, alături de frumoasa cununie religioasă la Biserica cu Lună din Oradea, iar apoi petrecerea la Restaurant Emerald. Au fost alături de noi peste 230 de prieteni dragi, rude, oameni foarte apropiaţi nouă, cărora le mulţumim şi pe această cale.

Totul a trecut atât de repede, încât, aproape brusc ne-am trezit în avionul care ne ducea spre Luna de Miere în Insula Iubirii, Cipru. Iar timpul zboară în continuare la fel de tare, mai că ne apropie de Magia Sărbătorilor de Crăciun. Aştept cu mare drag această perioadă din an. Va fi una plină atât pe plan profesional, cât şi plan personal. Adevărul este că anul acesta mi-a adus minuni, dar la anul îmi va aduce o minune…

Despre dorinţa de a fi mereu pe primul loc

Posted on

Excuses-are-useless.-Results-are-priceless.Music gets the best of you … spune un cântec, un proverb. De când mă ştiu am îndrăgit muzica. Eram un mare fan al muzicii şi a tot ce ţine de ea. Concursuri naţionale Mamaia, Cerbul de Aur sau chiar internaţionale San Remo, Eurovision … Aşteptam cu mare entuziam fiecare ediţie, an de an. Şi parcă erau tot mai de calitate cu fiecare an. Unele s-au stins pe parcurs, altele au devenit tot mai controversate.

A urmat apoi o pauză de câţiva ani, în care am decis să nu le mai urmăresc. Fie pentru partea politică a lor, fie pentru uneori, proasta prestaţie a artiştilor. Însă, de asemenea, a revenit vremea când mi s-a făcut dor să le revăd, şi am reînceput să intru în circuitul lor. Ba mai mult, chiar să vorbesc despre participarea României la Eurovision de-a lungul timpului, enumerând pe ani, artişti cu titlul piesei, ţara în care ne-au reprezentat, locul pe care l-au ocupat, şi chiar şi de la cine am primit maximul de puncte – şi toate acestea le-am spus din memorie, şi engleză în proiectul 7 la Oradea Toastmasters. Şi asta de foarte curând. Dovadă că încă am rămas o fană a acestui concurs, cu toate neajunsurile lui.

Aseară, am sperat că Paula şi Ovi să facă o figură cel puţin la fel de frumoasă ca în 2010 – la Oslo în Norvergia, când s-au clasat pe locul al 3-lea, pentru prima dată un astfel de loc pentru ţara noastră la Eurovision -, însă probabil mi-am setat prea sus aşteptările sau, poate, din contră, fiind vorba despre un fel de joc politic, să ne dăm seama că nu avem atât de mulţi susţinători prin alte ţări cum poate am crezut. Însă, chiar şi locul 12 din 26 de participanţi, este totuşi un loc bun. Mă pot mulţumim cu el. Pe de altă parte, în mintea au zburat tot felul de gânduri. Oare cât de mult trebuie să munceşti, câte nopţi nedormite, câte sfaturi ai nevoie pentru a ajunge pe locul 1, în orice competiţie?

Îmi amintesc despre mine că mi-am dorit şi îmi doresc să fiu printre primii şi uneori chiar prima, în orice întreprind. Şi mă ambiţionez şi mai tare când în jurul meu am oameni cu aceleaşi aspiraţii. Mă bucur la fel de mult că Lucian, soţul meu, are şi el astfel de vise. De a fi cel mai bun în domeniul lui. Şi ne ambiţionăm unul pe altul. Şi ne dăm putere unul altuia pentru a deveni tot mai buni în ceea ce facem.

Mai îmi amintesc despre mine că am câştigat de prea puţine ori la diverse jocuri, competiţii (tip loto sau altele unde norocul era foarte important), însă le-am câştigat pe acelea unde am învăţat, am muncit, am depus efort pentru a obţine acel punctaj sau premiu. În mod cert nu fac parte din acea categorie de oameni cu noroc pur şi simplu, ci mai degrabă din acea categorie de oameni care îşi creează norocul prin prisma voinţei, ambiţiei sau perseverenţei. Prin greşelile învăţate din trecute, prin experienţele dobândite sau prin eşecurile care nu au fost altceva decât un imbold pentru a merge mai departe şi a fi tot mai bună.

Aşa că nu încerc să judec faptul că România a obţinut “doar” locul 12, ci îl consider doar ca un imbold care să ne facă să devenim mai buni, să ne ambiţioneze ca la anul să încercam poate altceva, alţi artişti, ceva nou.

Pentru că de multe ori avem tendinţa să facem acelaşi lucru la nesfârşit însă ne dorim să obţinem rezultatul diferit. GREŞIT! Cât timp nu vom schimba ceva, nu vom obţine altceva. Deci, schimbarea este importantă de cele mai multe ori. Uneori, crucială. Atunci când îţi dai seama că orice faci nu duce spre rezultatul dorit. Aşa că, în ceea ce mă priveşte, mă voi strădui mai mult, prin schimbarea tacticii de a obţine ceva mai bun, mult mai bun.

Practic am tot timpul din lume să fac acest lucru. Să vedem rezultatele deci!

Povestea noastră

Posted on

Povestea noastră a început acum vreo 5 ani. Mai întâi doar 2 prieteni, uneori care se tachinau, alteori se ignorau. Însă timpul a trecut şi pretenia noastră a început să prindă contur. Şi sentimente.

A trecut un an de când stăm împreună. Şi nu degeaba se spune că până nu te muţi cu cineva nu ştii cum va fi. Şi aşa şi e. Cu bune, cu rele, am hotărât că e important să facem un alt pas în viaţa noastră.

Aşa se face că ieri, 25 aprilie, am decis să spunem un mare DA în faţa viceprimarului Ovidiu Mureşan, cel care ne-a oficiat căsătoria, în Sala Mare a Primăriei Oradea. A fost doar un prim pas spre ce va urma … Am decis că nunta religioasă şi petrecerea să fie la finalul lui septembrie.

Aşadar, ieri ar fi trebuit să fie o zi minunată pentru mine şi pentru Lucian. Însă se întâmplă câteodată în viaţă să nu ştim ce va urma … Printr-o ciudăţenie, la petrecerea de după, tata a avut un accident şi de aseară am tot umblat pe la urgenţe şi doctori. Chestia este că va trebui şi operat. Şi atunci câteodată, te întrebi, care este scopul pentru care ieri s-a întâmplat ce s-a întâmlat?

În mod cert, voi afla mai târziu. Totuşi pot bănui, aşa cum am scris şi într-o postare mai veche a mea, este că uneori facem prea multe lucruri într-un timp prea scurt, iar Dumnezeu ne dă adesea semne că ar fi bine să ne mai şi odihnim … Şi nu vrem să ascultăm. Până când ne dă câte un semn mai mare şi atunci suntem nevoiţi să ne oprim …

Eu cred că nimic nu e întâmplător în viaţa noastră. Şi pentru orice există un preţ. Pentru a fi fericit, trebuie să depui efort. Pentru a menţine starea de fericire la fel …

Prima zi dintr-un nou capitol al vieţii mele mă regăseşte meditând. Sperând şi dorind să reapară soarele pe strada noastră.