Uncategorized

7 ani de bucurii și schimbări

Posted on

Am tot amânat această postare, uneori poate din lipsă de timp, alteori pentru că simțeam că ar mai fi ceva în plus de adăugat.

Iar azi a apărut imboldul. Azi am aflat că firma mea, Qubiz, a fost desemnată cel mai bun loc de muncă conform European Business Awards 2017/2018. Amănunte aici.  Ce veste minunată mai puteam primi fix în anul în care celebrăm cei 10 ani de la înființare?

EBA_National-Winner_Ribbon_Horizontal-PNG

În fiecare an, de 7 ani încoace, luna martie și apoi aprilie, îmi amintesc de un nou început al meu. Despre cum am ajuns în Qubiz. Despre tot ce am învățat în acest timp, despre provocările pe care le-am depășit și bucuria de după, despre oamenii pe care i-am cunoscut, dar și cei pe care i-am pierdut …

Am tot felul de amintiri. Și sunt atât de multe, într-un timp atât de scurt. Am mai scris deja de mai multe ori despre bucuria de a mai trece încă un an în Qubiz: în primul an, după 2 anidupă 4 ani si poate am mai scris si pe blogul Qubiz, poate și pentru că emoțiile sunt tot mai puternice cu fiecare an, și doar așa le pot împărtăși.

Sunt bucuroasă de cei 7 ani. Ani în care mi-am schimbat viața din toate punctele de vedere, în care am evoluat, în care am învățat să filtrez cele bune, de cele mai puțin bune. Ani în care am râs și am plâns. Ani în care am adunat oameni noi în viață, dar de care m-am despărțit apoi din diverse motive, sau chiar i-am pierdut definitiv.

Am învățat că orice lovitură este un pas în față, că orice nu ne doboară, ne face mai puternici, că putem zâmbi chiar dacă sufletul ne doare, că nu există NU POT, dacă îți dorești cu adevărat. Cred în tot ce am învățat în acești ani, în principiile și valorile firmei noastre, am învățat să mă bucur de fiecare zi de familia mea de acolo și cea de acasă.

Primii 7 ani au trecut cu bine. Oare următorii ce ne rezervă?

 

Advertisements

La stat, la privat, în viața de zi cu zi

Posted on Updated on

Înainte de a începe acest post, vreau să menționez că îmi doresc a fi unul optimist. Este un post cu speranță.

Prin prisma celor peste 10 ani de experiență în muncă, am lucrat cu tot felul de institutii publice și am cunoscut o mulțime de oameni. Am cunoscut functionari publici UMANI, am depășit bariera aceea de a fi fost mutată de la un ghișeu la altul și nu le-am mai considerat impedimente în a rezolva diverse situații. Le consideram deja firești. Dar cu ajutorul acelor funcționari umani, orice problema a mea și-a găsit o rezolvare într-un timp relativ scurt față de cel aproximat. Iar dacă văd această postare – și se știu ei- le mulțumesc mult și pe această cale.

Dar au fost dați când unele situații au fost mult mai dificil de gestionat și rezolvat.

Nu mai e o noutate faptul că lucrez la Qubiz. În curând se vor împlini 7 ani. Marcel, bossul nostru cel mare, ne-a insuflat multe principii, cu care am rezonat și pe care le-am preluat nu doar în viața profesionala, ci și în cea personala. Și nu doar că funcționează, dar te ajuta mult personal și în relațiile cu ceilalți.

Un principiu important a fost să fim prompți. Și ne-am adaptat. Și mi se pare foarte fain. La fel cum, dacă spre exemplu, primim un email, mi se pare cât se poate de firesc ca în maxim 2 zile sa raspundem. Sau cel puțin măcar un “Da, am primit, revin”, asta pana când găsim rezolvarea. Asta cât să îl liniștească pe cel care l-a trimis ca l-ai primit și știi de el. Nicidecum să îl lași în suspans…

Dar nu același lucru îl putem spune despre alte firme sau alte instituții. Și înțeleg cât de frustrant poate fi, mai ales atunci când solicitarea ta are nevoie de un răspuns prompt. Iar acum voi face referire la 2 cazuri foarte foarte recente trăite de mine.

1. Ieri ni s-a afișat întreținerea. Un lucru normal lună de lună. Suntem mereu bun platnici, nu am avut – Har Domnului – nicio problema pana acum. Însă ieri surpriza. Factura noastră era de cel puțin 2 ori mai mare ca de obicei. Era dimineata, urma să mergem la lucru, așa că am înghițit în sec și ne-am continuat drumul.

La finalul zilei de lucru, întorcăndu-mă acasă, ne-am amintit de bizara factura și să ne punem sa facem tot felul se calcule și să ne dăm seama că nu este decât o nedreaptă greșeală. Așa că am început sa dam diverse telefoane, pe la ISTA, Termoficare Oradea, emailuri cu lămuriri… Și am așteptat… Până azi. Când în lipsa unui răspuns, am sunat din nou la ISTA să cer o explicație. Răspunsul a foat ca au obligația de a-mi răspunde în maxim 30 de zile. A fost momentul când nu doar că eram suficient de supărata cu toate cele, când mi s-a aprins beculetul. Adica noi avem obligația de a plăti în xel mai scurt timp, dar ei nu pot răspunde intr-un timp la fel de scurt. Doamna de la telefon, “vizibil” marcata de vorbele mele, mi-o da pe colega la telefon. “Știi e doamna cu emailul…”, aud pe fundal.

Aha, deci! Știau exact despre ce vorbesc. O primesc pe colega, care dorește să mă linișteasca, spunându-mi ca de fapt fix azi voia să mă sune și să îmi răspundă. Ca au făcut deja solicitare către Termoficare, ca este o greșeală și în mod cert se va remedia doar să aștept câteva zile…

Spre seară, am mers și la Asociație. Domnul președinte era deja în temă, iar lupta cu Termoficare, care a umflat în mod voit facturile a câtorva blocuri, este în desfășurare. De mult tot spun eu “Demisia, Stanel!”.  O instituție cu oameni mai prost pregătiți nu des ți-e dat să vezi! Ieri când am cerut un preț exact al gigacaloriei, domnul de la Termoficare habar nu avea… Dar astea sunt detalii.

Am știut de mult timp ca această Termoficare este un jaf la drumul mare. Doar că încet-încet adevărul iese la iveală, iar cei vinovați vor fi desconspirati…

Acum, tot ce pot să fac este să aștept să se rezolve si factura să fie corectată. Dar experiență aceasta mi-a mai deschis niște ochi…

2. A doua întâmplare este cu Posta Romana. Una din instituțiile cu care lucrez mai rar. Dar ca de fiecare dată, este o experiență greoaie, o mentalitate învechită. Pentru un colet extern, pe persoană juridică, am făcut nu mai puțin de 7 drumuri pentru a-l obtine. 4 drumuri la posta si 3 la Vama. Pot să indur destul de multe, nu am o treabă cu a rezolva tot felul de drumuri, și mă bucur de fiecare dată când le pot rezolva, dar această situație am perceput-o ca fiind exagerata. Eu mă gândesc la alții, pentru care chiar poate fi o problemă să facă atâtea drumuri, sau poate nu știu ce presupune o vămuire; ei ce fac?

Sunt doar 2 din multe situații pe care le întâlnesc periodic în viața de zi cu zi. Percepția pe care o avem însă asupra acestor situații este cea care poate să schimbe un sistem. Un sistem învechit, cu oameni poate demotivati de ceea ce fac.

Nu sunt deloc de principiul “Doamne, în ce țară trăim…”. Mai degrabă sunt pentru a face și a schimba ceva în felul de a face lucrurile, de a gestiona situațiile oamenilor. Pentru că dacă ajuți, întotdeauna acest ajutor ți se va întoarce. Si ne vom transforma într-o lume mai bună.

Azi, o dată cu multele drumuri, ascultam la radio despre răul uman. Despre care se spune că poate fi cea mai crunta boala. Ca acest rău trebuie izolat și astfel să devenim o lume mai bună. La fel cred și eu.

Iar dacă tot vine primăvară, cu o floare și mai multe, se face primăvară.

Dacă încet, încet, schimbam felul de a face lucrurile, de a le rezolva în timp util, de a fi mai proactivi, acestea se vor îmbunătăți. La stat, la privat, în viața de zi cu zi.

 

 

 

Împreună pentru Andreas Dominic

Posted on

Azi dimineață m-am trezit cu un gând. Pe lângă activitățile sociale pe care le demarăm an de an cu Qubiz, simt că trebuie să fac ceva și la nivel individual. Așa că am hotărât să pregătesc un mic proiecțel personal în care îmi pun mari speranțe.

Așadar, pentru că ne apropiem de perioada Sărbătorilor, începând de azi și până în data de 22 decembrie, voi demara acest gând care doresc să îl transform în realitate. Iar alături de mine o am pe micuțul meu ajutor, iubita mea, Raisa.

Astfel ca, incepand de azi, 50% din orice produs cumparat de pe pagina mea (https://www.facebook.com/AligsAccesories/) va fi directionat spre fondul asociatiei Andreas Dominic. 

PS: pot crea in principiu multe creatii, puteti vedea la mine pe pagina; pe langa cele deja existente.

Cititi mai multe despre el aici: http://andreas-dominic.org/despre-mine/

Am incredere ca impreuna vom putea sa il ajutam si noi. Are nevoie de noi!

Sarbatori Frumoase tuturor 🙂

 

La teatru cu mititica

Posted on Updated on

Îmi dau seama că a trecut mai bine de un an de când am postat ultima dată. Dar, atunci când eşti mămică, timpul curge altfel, priorităţile sunt diferite, activităţile sunt altfel decât pe vremea de dinainte 🙂

Acum ne jucăm, mergem la teatru, facem multe lucruri împreună. M-am întors la lucru de câteva luni bune, dar partea cealaltă a zilei îi este dedicată. Aşa că urmărim tot ce se întâmplă prin oraş pentru vârsta ei, astfel că ultima ieşire a fost la teatrul pentru copii, un festival pentru pitici. Ne-au surprins şi cei de la Digi24 împreună.

http://www.digi24.ro/embed/regional/digi24-oradea/la-oradea-a-avut-loc-mini-fest-zilele-teatrului-pentru-cei-mici-660080?video=0&width=570&height=320

“Grija” pentru ceilalți… sau cum mai bine nu

Posted on Updated on

De ceva vreme incoace, pe tot mai multa lume o interesează viitorul copilului meu. Ceea ce nu e tocmai de lăsat deoparte. Până la un punct însă. Căci totul are o limită până la urmă.

Aud mereu intrebari “Și cât stai in concediu? Dar cu cine o lași? Dar vai, deja te întorci la 1 an? Vai nu aș vrea sa fiu in locul tau”. Dar vai si iar vai. Multumim de grijile voastre. Ele vin tocmai in momentele in care nu avem nevoie de ele.

Ei bine da, timpul trece si tace. Au trecut deja aproape 9 luni de când avem o minune. Habar nu am când au trecut. De mult timp tot caut timp să mai povestesc și aici câte ceva si iată că am reușit gratie smartphone unului, singurul care mă mai tine conectată la tehnologie (cel putin pentru moment). Si cum deja s-au adunat prea multe de zis, pregătesc aici răspunsurile pentru curioși.

Adevărul este că suntem o nație de curioși si de “să moară capra vecinului “. suntem mereu preocupati de ceilalti, dar de cele mai multe ori când nu ni se cere sau cand fix nu au nevoie.

De-a lungul vieții, ne întâlnim cu tot felul de oameni interesați de diverse etape din viața noastră. Și incep întrebările “Și ce te faci când vei fi mare?”, “La ce scoala ești? “, “Unde dai la liceu?. Apoi vin cele mai faine “La ce facultate ești? . după ce termini sau in timpul ei “Si prieten, iubit, logodnic? “, “Vai dar nu au?” sau dacă ai “Și când vă casatoriti? că trece vremea. .. “. Apoi, ai diplomă si te intreaba “Dar unde lucrezi? si câștigi bine?.” “si unde stai?”, ” singur, cu familia, cu iubitul etc”. In sfârșit, termin facultatea, mă angajez, mai fac un master, mă plimb prin lume si iar mă întâlnesc cu interesatii. “Dar nu te călătorești? Ai X ani”. Apoi mă logodesc, după un timp. Si sigur că “Dar vai când faceți nunta? ne chemi? “. Ii anunti apoi de data nunții și te trezesti că nu mai pot veni. Viata merge mai departe. “Și când vine copilul?”. Apare și fetița. Ești intr-o perioadă de acomodare cu ea, abia ieșită din spital, ea plânge, tu plângi că nu știi ce să ii faci si iar apar curiosii “și când vine al doilea? “. Tu nici nu știi cum sa te reculegi și alții iti vor “binele”. pe la 3 luni deja lucrurile incep sa se așeze, fetiță are deja un program de somn, masă si activităti si e vremea să iti depui actele pentru indemnizația de maternitate si să iti alegi perioada cât vei sta acasa cu copilul. 1 an sau 2 ani. o groaza de drumuri pe la tot felul de instituții de stat, plimbi copilul cu tine, că dacă nu ai cu cine il lăsa, nu o să il lași singur acasă. Si te tot plimbi vreo saptamana sa iti faci actele. Am ales 1 an din multe motive, si nu trebuie sa dau explicații nimănui. In acest timp, ne-au ajutat părinții mei asa cum au putut ei (având in vedere că ei lucrează amândoi), și socrii care nu stau in Oradea și bunica mea de 84 de ani. Cu alte cuvinte, eu și Luci stăm 90% din timp cu ea. Desigur, alternativ noi doi. Deci nu suntem din acea categorie cu ajutor permanent din toate partile. Ne bucurăm când il primim, dar ne-am obisnuit noi 3, citind, căutând, intreband. Și până acuma ne-am descurcat. Și nu, nu sunt in concediu de creștere al copilului, sunt in primul an de creștere al copilului. Pentru că dacă cineva isi închipuie ca acesta este concediu, atunci nu știe ce inseamna sa ai copil 😊. Tot timpul ai treabă de făcut. Nu conteaza că e luni sau duminică. Si timpul de lucru e minim 12 ore pe zi.

Da, mă apropiu de finalul acestei perioade frumoase și pline de provocări. Nu mă tem să mă intorc la lucru, pentru că după o perioadă atât de plină, cred că pot face fată și provocărilor de la servici. Mai ales că mă așteaptă colegi super, atmosfera plăcută de lucru și un job frumos. Nu imi fac griji nici in privința micutei, căci rămâne pe mâini bune. E un copil vesel si sociabil. Imi fac griji insa de cei ce isi fac “griji”. Că parcă sunt tot mai multi 😊.

Nu e cazul sa vă faceți griji, cât timp nu le-ati avut atunci când chiar aș fi avut nevoie. Fiecare cu ale lui. Fiecare etapă cu bunele și relele ei. Mai bine ati fi alta când e nevoie sau vi se cere, nu când nu e cazul.

E scrisoarea mea pentru cei curioși. Sau poate pentru mamele care rămân acasă 2 ani cu copilul lor si imi spun “vai nu as vrea sa fiu in locul tau… “.Bravo că puteti. Bravo ca ati ales astfel. Fiecare face exact cum consideră mai bine.

Nu judecati, nu sariti cu grija…

Cupa Feeling Dance 2015

Posted on Updated on

[am publicat acest comunicat de presă, pentru că sunt bucuroasă pentru colegul meu, Iuliu, de la Qubiz, şi de Violeta, o dragă prietenă, care au ocupat un frumos loc în concurs, felicitări!]

Odată cu cea de-a treia ediție a Cupei Feeling Dance, pe 23 mai, Oradea şi-a reconfirmat statutul de centru important al dansului românesc. Organizat sub egida Federaţiei Române de Dans Sportiv şi a Direcţiei Judeţene pentru Sport şi Tineret Bihor, concursul de amploare a însumat 650 de participanți înscriși la nu mai puțin de 38 de categorii competiționale. Pe durata întregii zile, sportivi din peste 15 județe au evoluat cu măiestrie și grație în pași de dansuri sportive, latino-caraibiene (Sasla și Bachata) și dansuri de societate. De remarcat este şi faptul că aproape un sfert din sportivii  înscrişi în concurs provin de la clubul Feeling Dance, fiind pregătiţi de echipa de instructori: Jurcuţ Raluca, Csaszar Renata, Vass Sonia, Vanca Virgil, Condrat Diana şi Nica Olga.

seara-de-dans-29266Concurenții au evoluat sub atenta jurizare a celor 27 de arbitrii afiliați centrelor de renume din lumea dansului, coordonaţi de vicepreşedintele F.R.D.S, Cristian Parnescu – preşedinte al juriului.

Dând curs unei inițiative inspirate, gala competițională a debutat la orele 19.00, cu un moment special, care a făcut deliciul spectatorilor: o coregrafie sincron, executată la unison de aproape 350 de copii din cadrul grădinițelor și școlilor cu care Feeling Dance colaborează (G.P.P. nr. 20, 24, 30, 41, 54, 56 și Școala GimnazialăDimitrie CantemirOradea), având sprijinul doamnelor directoare: Șulea Andrada, Popa Viorica, Ruge Ioana, Negrean Nicoleta, Curtui Eleonora și Lukacs Daniela Maria.

Alături de gazdele din Era Park, care au pus la dispoziție un spațiu generos pentru desfășurarea competiției aplaudată de un public numeros, toți finaliştii au fost premiaţi cu diplome, cupe sau medalii din partea organizatorilor. Partenerii oficiali, European Food și Aqua President au oferit tuturor concurentilor înscrişi în competiție pachete cu bunătăți și, respectiv, tichete gratuite pentru accesul în aqua park.

Fiind un eveniment sportiv cu acces gratuit publicului, Cupa Feeling Dance reunește în fiecare an peste 2000 de iubitori și susținători ai dansului, devenind astfel un concurs de referinţă, apreciat de participanţi pentru calitatea, amploarea şi buna organizare. Mulţumim pe aceasta cale tutror voluntarilor de la grupele de adulţi, precum şi tuturor părinţilor de la clubul Feeling Dance care s-au implicat în această reuşită.

Rezultate Feeling Dance: Acestea sunt doar rezultate ale concurenţilor calificaţi în finale la competiţiile naţionale! NU sunt cuprinse aici rezultatele la competiţiile decicate doar sportivilor Feeling Dance si nici cele ale sportivilor care nu s-au calificat in finalele naţionale!

Locul 1, Clasa E Standard 16-34 ani: Tobor Attila – Jurcut Raluca Cristina, Feeling Dance (Oradea)

Locul 2, Categoria Basic Latino 16-34 ani : Tobor Attila – Jurcut Raluca Cristina, Feeling Dance (Oradea)

Locul 1, Clasa D Standard 16-34 ani: Stefanescu Mihai – Csaszar Renata, Feeling Dance (Oradea)

Locul 4, Categoria Basic Standard 16-34 ani: Stefanescu Mihai – Csaszar Renata, Feeling Dance (Oradea)

Locul 3, clasa E Latino 16-34 ani: Ile Norbert Zsolt – Varga Monica Diana, Feeling Dance (Oradea)

Locul 6, Clasa D Latino 16-34 ani : Ile Norbert Zsolt – Moldovan Rebeca Ioana,Feeling Dance (Oradea)

Locul 1, Hobby 12-13 ani:  Popa Alexandru Mihai – Dunca Bianca Florina, Feeling Dance (Oradea)

Locul 3, Hobby 12-13 ani:  Cervinschi Vlad  – Darabont Veronika, Feeling Dance (Oradea)

Locul 5, Hobby 12-13 ani:  Guba Aron Mate – Lucaci Alexandra,Feeling Dance (Oradea)

Locul 2, Categoria Precompetitional 10-11 ani :Tica Mihai – Luput Sofia Alexandra, Feeling Dance (Oradea)

Locul 3, Fete Solo 12-15 ani: Latcau Iulia, Feeling Dance (Oradea)

Locul 7, Fete Solo 12-15 ani: Naghi Iulia, Feeling Dance (Oradea)

Locul 4, Categoria Adulti  Dansuri Standard: Silaghi Sergiu – Kocsis Krisztina, Feeling Dance (Oradea)

Locul 5, Categoria Adulti  Dansuri Standard: Piturca Cristian – Marian Oana, Feeling Dance (Oradea)

Locul 6, Categoria Adulti  Dansuri Standard: Soos Marius – Marcut Alexandra, Feeling Dance (Oradea)

Locul 4, Categoria Adulti  Dansuri Latino: Silaghi Sergiu – Kocsis Krisztina, Feeling Dance (Oradea)

Locul 2, Categoria Adulti  Disco – Fox: Silaghi Sergiu – Kocsis Krisztina, Feeling Dance (Oradea)

Locul 3, Categoria Adulti  Disco – Fox: Piturca Cristian – Marian Oana, Feeling Dance (Oradea)

Locul 4, Categoria Adulti  Disco – Fox: Brinzas Costin – Bredowszki Violeta, Feeling Dance (Oradea)

Locul 5, Categoria Adulti  Disco – Fox: Kiraly Gyula – Marcut Alexandra, Feeling Dance (Oradea)

Locul 6, Categoria Adulti  Disco – Fox: Baba Tudor – Elek Anamaria, Feeling Dance (Oradea)

 Locul 2, Categoria Adulti Salsa: Illes Iuliu – Bredowszki Violeta, Feeling Dance (Oradea)

Locul 3, Categoria Adulti  Salsa: Silaghi Sergiu – Kocsis Krisztina, Feeling Dance (Oradea)

Locul 4, Categoria Adulti  Salsa: Soos Marius – Marcut Alexandra, Feeling Dance (Oradea)

Locul 6, Categoria Adulti  Salsa: Baba Tudor – Elek Anamaria, Feeling Dance (Oradea)

Locul 3, Categoria Adulti Bachata: Silaghi Sergiu – Kocsis Krisztina, Feeling Dance (Oradea)

Locul 4, Categoria Adulti Bachata: Illes Iuliu – Bredowszki Violeta, Feeling Dance (Oradea)

Locul 5, Categoria Adulti Bachata: Kiraly Gyula – Marcut Alexandra, Feeling Dance (Oradea)

O minune, mai multe minuni

Posted on Updated on

Au trecut 7 luni de când am spus Da. Parcă a fost acum mult timp în urmă… S-au întâmplat atât de multe lucruri însemnate într-un timp atât de scurt încât nici nu ştiu să mi le mai amintesc pe toate. A urmat apoi nunta de vis. Nunta propriu-zisă, alături de frumoasa cununie religioasă la Biserica cu Lună din Oradea, iar apoi petrecerea la Restaurant Emerald. Au fost alături de noi peste 230 de prieteni dragi, rude, oameni foarte apropiaţi nouă, cărora le mulţumim şi pe această cale.

Totul a trecut atât de repede, încât, aproape brusc ne-am trezit în avionul care ne ducea spre Luna de Miere în Insula Iubirii, Cipru. Iar timpul zboară în continuare la fel de tare, mai că ne apropie de Magia Sărbătorilor de Crăciun. Aştept cu mare drag această perioadă din an. Va fi una plină atât pe plan profesional, cât şi plan personal. Adevărul este că anul acesta mi-a adus minuni, dar la anul îmi va aduce o minune…