Posted in Cugetari

Prima zi din noua libertate

Prima zi din noua libertate mi-am început-o cu Revelionul relaxării de la Radio ZU, pe care l-am ascultat până spre 2 dimineață. Muzica aceea care te binedispune și care îți da încredere și optimism. Dimineață, mă așteptam să fie un boom de mașini, cei de la Digi24 Oradea făceau înregistrare și nu păreau mirați de ceea ce se întâmplă. Mai târziu însă lucrurile s-au schimbat.

libertatePe final de program, am ieșit la plimbare și observ ceva ce era și în starea de urgență: cozi afară la Lidl și la Penny. Noi ne îndreptam spre zona Prima Shops și Lotus Retail Park. Plin de mașini și de oameni. Orașul nostru, nu demult pustiit, era din nou animat. Magazine diverse, toate deschise, multă multă lume peste tot. Unele magazine chiar arhipline, pesemne ne era tare dor de shopping…

Am plecat cu inima puțin strânsă pe de o parte, dar și bucuroasă pe de altă parte, pentru că trebuie repornit totul, nu putem continua să blocăm totul. Și cumva asta trebuie să înțelegem că nu toți avem șansa de a lucra de acasă, sunt prea puțini care au parte de acest privilegiu, și că nu putem exista unii fără alții … Va trebui să conviețuim cu acest virus, cum conviețuim cu mulți alții despre care puține știm …

Prima zi de ‘libertate’ s-a încheiat cu o ieșire binemeritată în parc și cu revederea cu colegi foarte dragi ai Raisei. Sper din tot sufletul meu să fie doar începutul libertății, care să nu ne mai fie știrbită.

Concluzia de până acum este că mi-am închipuit cu totul diferit prima zi. Dar ….am observat în continuare șoferi grăbiți și înjurând pietonul ce traversează regulamentar, oameni grăbiți și înjurând că nu sunt lăsați să intre în magazin, ori după o astfel de perioadă te-ai aștepta ca măcar un pic lucrurile să se mai schimbe …. Dar, cum ziceam, e doar începutul. Poate va fi cu adevărat o nouă normalitate, așa cum o văd și oamenii faini care mi-au scris în această săptămână:

  • Timea Podina:
    • Experiențele te călesc, te învață că trebuie să cauți soluții ca să treci de obstacole.”
  • Raluca Gherga:
    • Am învățat că dacă avem destulă răbdare, putere de acceptare și creativitate, ne suntem suficienți nouă înșine și mai ales copiilor noștri
  • Eliza Vaș:
    • În perioade din acestea dificile, ne gândim și mai mult la învățăturile pe care le-am primit de acasă și încercăm să le aplicăm în interacțiunea cu ceilalți.
  • Cristina Pușcaș:
    • Aștept să ne vedem la muzeu, pentru început, apoi, mai încolo la Teatru și Filarmonică. E bine să apreciem ce avem și să ne gândim că am scăpat ușor în acest „WWIII”.
  • Remus Toderici:
    • În fiecare zi sunt multe lucruri pe care nu le putem controla și putem să ne adaptăm sau să renunțăm atunci când ni se pare că lucrurile sunt împotriva noastră

Le mulțumesc și lor mult mult, până acum sunt 15 orădeni frumoși care au acceptat să se alăture proiectului meu și continuăm și săptămâna viitoare. Să trecem cu bine peste toate!

Liberté, égalité, fraternité.

 

Posted in Interviuri, Oameni deosebiti

Remus Toderici: “În fiecare zi sunt multe lucruri pe care nu le putem controla și putem să ne adaptăm sau să renunțăm atunci când ni se pare că lucrurile sunt împotriva noastră”

Remus este Președintele Clubului de oratorie și leadership Oradea Toastmasters, dar este de asemenea om de bază al cotidianului local Crișana.

Eu îl cunosc de mulți ani și mă bucur tare mult că astăzi conduce Oradea Toastmasters, cu entuziasm și cu implicarea membrilor. E un om foarte activ, dar datorită contextului actual, a reușit să își mute viața în online, chiar dacă recunoaște că îi lipsesc întânirile cu prietenii săi. Remus, au trecut aproape 9 săptămâni de carantinare, te rog să ne împărtășești câteva idei:

  • Ce ai învățat nou în această perioadă, ce ai redescoperit?

Cred că am învățat să fiu multitasking; nu am fost niciodată foarte bun să execut mai multe sarcini simultan și, cum în această perioadă au apărut atât de multe lucruri de făcut online, am încercat să profit de cât mai multe dintre acestea, de la webinarii și cursuri online, la spectacole de teatru, în timp ce continuam să îmi desfășor activitatea obișnuită.

  • Ce îți lipsește din viața de dinainte de pandemie? Acea viață despre care spuneam că este cea normală.

Cu siguranță ieșirile cu prietenii, cu toate că ținem legătura pe rețelele de socializare sau vorbim la telefon, îmi este tare dor să ne vedem si să stăm la povești, să savurăm o pizza sau o prăjitură. Nici nu mai țin minte când am făcut asta ultima oară și abia aștept să ne vedem din nou.

  • În ceea ce privește viața online, cum s-a produs trecerea de la întâlnirile fizice ale Toastmasters la cele online, care este impactul asupra oamenilor, asupra clubului și dezvoltării lor?

5Am spus mereu că singurul lucru care nu se schimbă este faptul că lucrurile se schimbă mereu. La Toastmasters venim să învățăm și mă bucur că, încă din prima săptămână, ne-am adaptat și am trecut la ședințele online. Acestea, ca de altfel și ședințe obișnuite ale Toastmasters, sunt deschise tuturor celor care doresc să participe pentru a învăța lucruri noi. Chiar dacă emoțiile nu sunt aceleași când stai în fața camerei video comparativ cu ședințele în care vorbești în fața unui public, cu siguranță avem multe de învățat și din ședințele online, mai ales că online-ul, și includ aici filmulețele pe care le share-uim atât de mult pe social media, este deja parte din viața noastră.

  • Care sunt activitățile / pasiunile tale care te fac să depășești mai ușor această perioadă?

Așa cum știi, îmi place teatrul, nu doar să fotografiez spectacolele de teatru ci să le savurez, iar aceasta perioadă a fost foarte bogată din acest punct de vedere. Am reușit să văd online spectacole care nu se mai joacă și pe care nu aș fi putut să le văd altfel. Aproape că nu îmi vine să ies din casă la cât de multe spectacole sunt de văzut zilnic. De asemenea, îmi place să călătoresc și să cunosc oameni și locuri noi, iar faptul că toate ședințele Toastmasters s-au mutat online, mi-a dat posibilitatea să vizitez virtual mai multe cluburi, atât din țară cât și din străinătate și să cunosc mulți oameni faini.

  • Câteva gânduri pentru cititori /prieteni/orădeni/membrii clubului 😊

În fiecare zi sunt multe lucruri pe care nu le putem controla și putem să ne adaptăm sau să renunțăm atunci când ni se pare că lucrurile sunt împotriva noastră. Cred că una dintre cele mai importante caracteristici ale noastre este adaptabilitatea și din păcate avem nevoie de stimuli externi pentru a afla cât de mult ne putem adapta și dezvolta în situații de criză. Perioada aceasta va trece și noi vom rămâne cu lucrurile pe care le-am învățat în acest timp.

Posted in Cugetari

Și simt miros de libertate

România iese astăzi la ora 0.00 din starea de urgență. După 2 luni, în care am fost opriți, am fost restricționați să ieșim din case, am fost puși să facem tot felul de declarații pentru orice ieșire, iată că a sosit momentul … libertatea revine încet, economia se repornește, oamenii ies din nou afară și se întorc probabil … la o nouă viață.

Libertatea de mâine

RadioZU a anunțat pentru astă seară: “<<Revelionul Relaxării>> bate la ușă. Ne dorim să rămâi în #StareaDeBine până când începe cea mai tare petrecere on air din România, așa că lăsăm aici un nou episod de #MuzicaAia💃🏼🕺🏻 Mihai Morar Daniel Buzdugan EMMA

Doamne, parcă nu îmi vine să cred ce vremuri am avut să trăim. Să o citez pe Cristina Liana Pușcaș, invitata mea de pe blog de azi, care frumos mi-a mai zis: “Frumos proiectul și să păstrezi toate răspunsurile, poate peste ani cineva le va documenta.”

Poate peste ani când se va învăța la istorie despre aceste vremuri, când poate copiii sau nepoții noștri vor vrea să afle adevărul despre ce a fost cu adevărat această perioadă, să caute mai mult, să sape ma adânc și să descopere cine știe ce adevăruri despre care poate noi nu vom știi niciodată …

Concluziile celor 2 luni

Mă gândeam și azi că parcă aceste 2 luni nu au fost atât de groaznice pe cum credeam că vor fi. Din contră, a fost o perioadă – așa cum deja am tot spus – în care am învățat tot felul de lucruri de una singură, fie pentru acasă, fie pentru job. Am fost privilegiați să avem așa un loc de muncă fain și flexibil și înțelegător. Am fost privilegiați că am rămas sănătoși alături de ai noștri.

Personal, după 2 luni din vremea coronavirusului, pot trage niște concluzii:

  • Nu tot ce spune media este și adevărat = Nu tot ce zboară se mănâncă
    • Mai demult, acum peste 12 ani, am participat la Școala Națională de Jurnalism, loc unde i-am cunoscut și ne-au vorbit jurnaliști precum Dan Diaconescu, Lucian Mândruță, Cristian Tudor Popescu, Cornel Nistorescu sau Mihai Tatulici. Pe atunci, Diaconescu prevedea că în scurt timp toate televiziunile vor deveni scandaloase, vânătoare de telespectatori și audiență. Nu îmi venea să cred, însă iată că timpul a dovedit că avea dreptate. M-am simțit îndobitocită în această perioadă, asaltată de tot felul de știri, de care am fost privată până la această pandemie. Da, recunosc, nu mai citeam presa – decât poate cea locală – iar la TV mă uitam foarte rar pentru că nu simțeam că învăț nimic nou. Însă acum am fost nevoită. Și simțeam tot mai mult cum mă cuprinde frica și  incertitudinea! Trăisem tare bine fără atâtea știri, îmi dădeam seama … dar pe de altă parte știam și că am nevoie de informații să văd ce ne mai așteaptă. Acum nu mai eram niște spectatori la dezastrele lumii, eram chiar noi, martori a tot ce se întâmplă.
  • Am avut șansa de a vorbi cu mulți oameni faini
    • Să le cer părerea despre ce au simțit și au învățat în această perioadă, cum văd lucrurile, ce vor face după ridicarea restricțiilor și altele. Și am fost foarte plăcut surprinsă să aflu că fiecare vede lucrurile în mod foarte asemănător. Nu mai există vechea normalitate, în care eram într-o grabă continuă, ci vine noua normalitate, în care sperăm că am devenit mai înțelepti, că am descoperit adevăratele valori, că vom prețui diferit libertatea
  • Am avut șansa de a învăța lucruri noi
    • Despre multe am vorbit deja în postările mele din această perioadă. Zilnic am învățat câte ceva. Ori în ziua de azi dacă ai acces la informații, la videouri, dacă știi să cauți ce ai nevoie, poți face orice.
  • Am avut timp mai mult pentru mine și ai mei
    • Nu am trăit în continua agitație din vechea normalitate, ci am luat totul mai calm, mai liniștit. Am stat mai mult cu ai mei și am făcut multe împreună.

A fost o perioadă, pe care la început am considerat-o grea. De fapt, era ceva nou. Și ca orice lucru nou, trebuie să ne obișnuim cu el. Azi, însă, am înțeles că aceasta va fi noua normalitate. Mai mult timp de calitate cu familia, mai mult timp pentru aprofundare de cunoștințe, mai mult timp pentru acasă, mai mult timp pentru reflecție.

Bob Sinclair (video mai jos) este unul din cei mai tari DJ-i ai lumii și cel care m-a binedispus de atâtea ori în această perioadă. De origine franceză, a intrat live pe Facebook timp de 54 de zile cât a fost starea de urgență în Franța, mixând timp de o oră. Iar la finalul stării de urgență, a postat un video ca o concluzie a ce a fost această perioadă.

Cam așa trebuie privită, ca o perioadă pe care în mod sigur nu o vom uita curând. Mulțumesc Doamne că ne-ai dat putere și sănătate să mergem mai departe, Doamne ajută în continuare! 🙂

Și simt miros de libertate … au mai rămas doar 5 ore.

Play
Posted in Interviuri, Oameni deosebiti

Cristina Pușcaș: Aștept să ne vedem la muzeu, pentru început, apoi, mai încolo la Teatru și Filarmonică. E bine să apreciem ce avem și să ne gândim că am scăpat ușor în acest „WWIII”.

Pe Cristina o știu de la lansările de carte ale domnului Ștefan Lazăr.

Este cercetător, doctor în Istorie, și lector universitar la Departamentul de Științe Politice și Științele Comunicării, muzeograf suspendat, implicată în diverse activități culturale. Din această perioadă de 8 săptâmâni de carantinare, te rog sa ne împartășești câteva idei:

  • Ce ai învățat din această experiență?  

Tehnologia a fost noua mea provocare. Am învățat să folosesc o serie de platforme online pentru predat: Discord, Zoom, Skype, Google MEET, Google HANGOUTS, Google CLASSROOM. Mi-a scăpat ceva? Cu siguranță… . Mai las și pentru viitoarea pandemie. Plus, plata online a tot ce înseamnă facturi. Aveam o teamă ancestrală legată de toate aceste platforme, parole multiple pe care trebuie să le rețin, obsesia de a-mi fi virusat calculatorul. Tehnofobie, de-a dreptul. Dar, a fost o provocare, o experiență de care m-am bucurat. Iar satisfacția că am învățat ceva nou, că am depășit un blocaj mintal, a fost imensă. Să fac sport în casă, pe post de gantere am folosit cutii de lapte de soia.

  • Ce ai redescoperit?

Soarele. Nu am mai stat la soare, de ani. Nu aveam timp, iar scurtele perioade de concediu mi le petreceam prin muzee, descoperind vestigii sau lucrând la vreun proiect, activități care mă fereau

de razele soarelui. Plus, teama de cancerul de piele. Acum, am avut câteva zile cu soare, mai puțin dogoritor și mai puține ultraviolete, și am decis să mă „alimentez” cu vitamina D, cu o carte, cafea și liniște.

  • Ce îți lipsește din viața normală?

Nu cred că îmi lipsește ceva anume, în mod flagrant. Am dorit să păstrez autoizolarea, să respect legile. Nu m-am „fofilat”. Eu sunt fraiera, ca mulți

alți români cinstiți. M-am adaptat noilor norme, fără să mă tot lamentez. Poate faptul că nu prea am apucat să văd primăvara, am ratat niște lalele, lăcrimioare și liliacul înflorit. Poate aceste lucruri mi-au lipsit. În alte primăveri, pe masa de birou tronau buchete de flori.

Acum … nici biroul nu l-am mai văzut din 13 martie. O zi fatidică! Când am plecat din Cetate, cu câteva dosare de Securitate de cercetat, nu mi-am

imaginat că despărțirea va fi atât de lungă, nu mi-am imaginat dimensiunea izolării. Dar, am „experiența” detenției politice a celor de care m-am ocupat în ultimii 10 ani. Foștii deținuți politici au stat închiși ani în temnițele Gulagului comunist, beciuri pline de mucegai, fără lumină, în spații de recluziune minuscule, fără aerisire, fără posibilitatea de a ieși, cu lunile, la o plimbare în curtea închisorii, fără posibilitatea de a se spăla, citi sau scrie decât pe pereți, comunica între ei. Corneliu Coposu a stat timp de 8 ani, la penitenciarul de la Râmnicu-Sărat, Închisoarea Tăcerii, într-o izolare totală, uitând să și vorbească. Aceste experiențe ale foștilor deținuți politic trebuiau să ne fie niște modele. Nu ne este permis să ne plângem ce grea e izolarea în frumusețea unui apartament cu apă caldă, lumină, frigider plin ochi, internet și TV. Nouă ce ne-a lipsit? Poate doar lipsa fizică a oamenilor dragi, dar … doar 8 săptămâni. Nu ani. Corneliu Coposu și soția sa, Arlette, s-au regăsit abia după 17 ani, ani în care fiecare a trecut prin negura detenției comuniste. Arlette Coposu a fost eliberată de la Penitenciarul Oradea, în aprilie 1964 – http://www.memoriarezistentei.ro/arlette-coposu-sotia-lui-cornel-coposu/. Au mai trăit împreună doar doi ani, în 1966, Arlette Coposu moare de cancer. Noi am avut internet, telefon, am putut vorbi zilnic, și chiar vedea online cu cei dragi. Am avut apă caldă în fiecare zi! Femeile închise la Securitatea din Oradea au putut să facă un duș doar după 6-7 luni de la arestare, cu apă rece, fără săpun, în 5 minute, fără a avea prosop sau haine de schimb. Deținuții politic primeau 180 gr. de pâine pe zi, adică o felie, supă de gogonele sau supă de morcovi deshidratați sau supă de cartofi stricați. Nouă ce ne-a lipsit? KFC?

Despre toate acestea am vorbit cu studenții la seminarul de „Drepturile omului”. Plus, despre războiul din Orientul Mijlociu, despre genocidul yazidiților, povestea Nadiei Murad și a Malalei, două câștigătoare a premiului Nobel pentru pace și care au militat pentru dreptul la educație. Comparativ, studenții au înțeles că trebuie să ne bucurăm de ceea ce avem, față de multor copii din zonele de război, Siria, Afganistan etc., lor nu le-a fost îngrădit dreptul la învățământ în aceste luni. Studenții mei au apreciat acest lucru.

  •  Cum era viața înainte ? Ce s-a schimbat între timp în viața ta?  

Viața mea înainte se desfășura, timp de 8 ore, între zidurile Cetății Oradea și, alte 2 ore, între zidurile clădirilor Armatei de pe Traian Blajovici, unde am seminare și cursuri cu studenții de la Jurnalism, Comunicare Relații Publice și Științe Politice. Cam 10 ore pe zi. În  weekend-uri, aveam alte proiecte de finalizat. Nu prea am apucat, în aceste 2 luni și jumătate din anul acesta, până a început pandemia, să mă dezmeticesc cu ce proiecte am de gând să fac. Pe 22 ianuarie am inaugurat expoziția „Discoteca anilor 70-80”, așa că am avut puțin timp să mă adun.

Pandemia aceasta m-a luat pe nepregătite mai ales în ce privește cursurile online. După prima lună de predat online am ajuns în surmenaj. Și după alte două luni … VREAU VACANȚĂ! Mai avem o luna. #REZIST! Prima oră a fost un șoc, am fost nevoită să mănânc o tabletă de ciocolată (eu nu sunt cu dulcele), ca să îmi revin, atât de extenuată am fost după primele 2 ore. Treptat, am început să ne adaptăm. Și eu, și studenții. Ei au fost cei care au ales o platformă de lucru, Discord, mai prietenoasă, când suntem cu nervii întinși la maximum, fiecare poate deveni DJ, cu ajutorul unui roboțel Groovy, și mai ascultăm muzică. Pe lângă temele stricte de seminar, am mai citit împreună „Eseu despre orbire”, a lui Saramago, ne mai postăm poze cu atmosfera din izolare, ne gândim să facem o festivitate de absolvire inedită … online.

În paralel, am lansat public două proiecte de cercetare. „VIEȚUIREA ÎN VREMEA PANDEMIE” – un chestionar la care se poate răspunde online – https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSdXOfeG81gItglE_J2EbeTLBDAtXTT3Z9wqYp2Am0hIJepgFw/viewform, privind modul în care oamenii au perceput acest moment unic în istoria Planetei. „În calitate de cercetător al unor perioade tulburi, am constatat că există momente în istoria omenirii greu de documentat, tocmai din lipsa unor dovezi și mărturii ale acelor vremuri”, motivam eu cercetarea. Așa că am decis să adun mărturii „la cald” despre experiența oamenilor. Am primit din 22 aprilie, 317 răspunsuri, nu toate vor putea fi validate, dar cred că 200 sigur vor fi valabile. Se mai poate răspunde la chestionar.

În plus, am propus și un proiect fotodocumentare, colectez fotografii realizate în izolare. Mi s-a alăturat acestui proiect și elevii din clasa a IX-a D, de la Liceul Teoretic Aurel Lazar, coordonați de doamna profesor Emilia Negru. Ei au trimis o serie de fotografii foarte sugestive vizavi de tema propusă. Mai aștept fotografii pe adresa de email: cristinalianapuscas@gmail.com.

  •  Ce mai face un șomer de lux în izolare?

Se mai uită la spectacolele Teatrului Regina Maria. Acest program al actorilor de a ne „susține” emoțional mi s-a părut cea mai bună idee. Am văzut aproape toate spectacolele online programate de Teatrul Regina Maria și am observat că s-au bucurat de mare succes, chiar și în rândul bucureștenilor. Am văzut comentarii pe FB ale unor cunoscuți din București visavi de spectacolele actorilor orădeni. Și eu le mulțumesc, din nou, pentru tot efortul lor. Sunteți minunați!

Chiar dacă întreaga cultură orădeană a fost „băgată în duba șomajului”, toți am muncit și ne-am continuat activitatea în izolare. Un violonist, de la Filarmonică, își putea continua învățarea partiturilor de la viitorul concert și în vârf de munte. Un actor putea să-și învețe rolul și fără să se afle pe scena teatrului. Un muzeograf putea să-și continue munca de cercetare și din dormitor. Dar … cum să te gândești că ai nevoie de cultură? De rezultatul muncii de creație? Dacă acum nu am fost lăsați să muncim, la următoare pandemie, dragi politicieni, Ce veți citi? Ce veți asculta? Ce spectacol de teatru veți urmări, online? A …., am uitat.

  • Voi NU citiți!
  • Voi NU ascultați muzică simfonică!
  • Voi NU urmăriți spectacole de teatru!

Chiar și activitatea bibliotecarilor putea fi justificată. Știți de ce? Cursurile nu s-au suspendat. Nu știați? Educație presupune citit. Nici asta nu știați! Cititul se face din cărți. Pe cuvânt de onoare! Multe cărți sunt în bibliotecile publice. Bibliotecarii puteau scana, la cerere, acele cărți utile elevilor și studenților. Măcar scuza că nu și-au făcut referatele pentru că „Nu au acces la cărți, bibliotecile sunt închise”, cădea de pe listă. Oricum, pe lista studenților mei au mai rămas destule scuze să nu își predea referatele și să nu fie prezenți la ore.

Cum ar fi:

  1. „1. A fătat vaca.
  2. Trebuie să tai lemne.
  3. Copilul, azi, împlinește un an.
  4. Cununia civilă.
  5. Fac masaj, „trebuie să îmi duc traiul cumva pe criza asta.
  6. Trebuie să merg cu mama la Oradea.
  7. În legătură cu interviul cu tati, din păcate nu a fost acasă în week-end, și nu am apucat să discut cu el (tema pentru cursul de Radio, fiind în izolare, le-am dat teme mai casnice)”.

Sper ca, unii dintre ei, să nu ajungă politicieni.

  • Care va fi primul lucru pe care îl vei face după ce revenim la o normalitate, aproape de normalitate?

Cred că, dacă nu mai sunt șomer de lux din 15 mai, prima ieșire va fi la Muzeu. Voi coborî la Memorialul Rezistență și Represiune în Bihor, amenajat în Corpul K, subsol, unde vă și aștept, să văd dacă, după 2 luni, totul e în ordine. Ultima vizită aici a fost a doamnei Ana Blandiana și a lui Ioan Gherasim. Pare o eternitate. Apoi, lângă Cetate e piața, trag o fugă după un buchet de liliac. Habar nu am dacă nu i-a trecut vremea. Apoi plimbări. Chiar am păstrat izolarea. Nu am ieșit afară decât pentru urgențe. Deci, plimbări după orele de seminar! Adică spre seară.

  • Câteva gânduri pentru cititori /prieteni/orădeni 😊

Aștept să ne vedem la muzeu, pentru început, apoi, mai încolo la Teatru și Filarmonică. E bine să apreciem ce avem și să ne gândim că am scăpat ușor în acest „WWIII”. Am putut mânca chiar și înghețată, plăcerea nepoatelor mele! Să ne bucurăm de natură, de copacii dintre blocuri și de pe malul Crișului. Sper că îi mai găsesc pe malul Crișului și nu au fost rași toți. De păduri, sper că nu au fugit în Austria, fără adeverință.

MULȚUMESC pentru posibilitatea de a mă confesa, măcar nu am uitat să scriu!

Posted in Interviuri, Oameni deosebiti

Eliza Vaș: În perioade din acestea dificile, ne gândim și mai mult la învățăturile pe care le-am primit de acasă și încercăm să le aplicăm în interacțiunea cu ceilalți.

Eliza este prietena mea de ani și ani de zile. A făcut parte din AIESEC Oradea, Toastmasters Oradea și Let’s Do It, Bihor!, apoi la terminarea studiilor de master s-a mutat la București pentru a lucra în domeniul afacerilor europene, pentru o instituție publică. O știm mereu veselă, optimistă și mereu implicată trup și suflet în ceea ce face.
Eliza, din această perioadă de peste 8 săptămâni de carantinare, te rog sa ne împărtășești câteva idei:

  • Ce ai învățat din această experiență? Ce ai redescoperit ?

Primul lucru pe care l-am învățat a fost acela legat de reacția oamenilor la o situație de criză. În unele cazuri, am observat o nevoie destul de mare de a securiza viața proprie și a familiei, iar în alte cazuri, am observat nevoia de a securiza viața cât mai multor oameni, propunând și implementând diverse soluții. Mi s-a părut interesant să văd cum se schimbă înțelegerea nevoilor personale și de grup în câteva săptămâni și oameni pe care îi cunoșteam dintr-o altă perspectivă au adoptat atitudini complet noi.

Din toată această situație, am ajuns la concluzia că avem nevoie de educație și sprijin pentru a face față situațiilor de criză sau contextelor impredictibile. Dacă până acum, formarea noastră s-a bazat aproape exclusiv pe ceea ce știm că este sigur, acum cred că ar trebui să avem în vedere, în școală și/sau în programele non-guvernamentale, și situații de învățare în care să ne dezvoltăm abilități și atitudini referitoare la gestionarea situațiilor de criză.

  • Ce îți lipsește din viața normală?

Să pot merge la Oradea. Din cauza pandemiei, nu am putut merge acasă de Paști, nu am putut sta alături de cele mai dragi persoane. Abia aștept momentul când va fi cât de cât sigur de călătorit, deoarece dorul de casă este cel mai greu de stăvilit, mai ales în asemenea momente.

De asemenea, îmi lipsește siguranța pe care o aveam înainte când mergeam pe stradă, într-un magazin sau într-un mijloc de transport în comun. Cred că vom rămâne destul de reticenți în perioada următoare, iar acest fapt va schimba într-un fel și nivelul interacțiunilor pe care le avem cu ceilalți.

  • Cum era viața înainte ? ce făceai în fiecare zi ? cum îi ajutai pe oameni ?

Viața înainte de pandemie era foarte dinamică, mai mereu pe drumuri și interacționând cu diverși oameni. Plecam pe la 8 de acasă și mă întorceam seara târziu, după ce finalizam cu serviciul și cu celelalte activități non-guvernamentale. Astfel, primele opt ore le petreceam la locul de muncă, unde am îndeosebi activități de cercetare în domeniul afacerilor europene, iar apoi seara aveam întâlniri și evenimente în cadrul asociației educaționale în care activez.

Activitățile de sprijinire a oamenilor au continuat și după pandemie, doar că s-a schimbat modalitatea de a face acest lucru. Spre exemplu, în cadrul serviciului, am scris materiale privind răspunsul instituțiilor europene la pandemie și măsurile luate, în felul acesta venind cu informații concrete și verificate despre ceea ce s-a întâmplat până la momentul publicării. În felul acesta, am arătat cum anume a sprijinit Uniunea Europeană statele membre și sper că am contribuit la diminuarea dezinformării care a existat pe aceste subiecte.

În asociație, ne-am mutat toată activitatea online și am început să organizăm o serie de webinarii gratuite pentru profesori despre cum să-și adapteze conținutul la mediul online, pentru tineri despre cum să-și drămuiască resursele financiare pe timp de criză, pentru cei care sunt în căutarea unui loc de muncă despre cum să-și pregătească CV-ul și așa mai departe. Practic, ne-am concentrat să venim cu răspunsuri punctuale la nevoile care au apărut în rândul grupurilor țintă cu care lucrăm de obicei.

  • Care va fi primul lucru pe care îl vei face după ce revenim la o normalitate aproape de normalitate?

Nu cred că vom mai avea parte de normalitatea cu care am fost obișnuiți până la pandemie. Cred că se vor schimba diverse lucruri în modul în care ne desfășurăm activitățile și ar fi normal să fie așa, tocmai pentru a arăta că avem lecții pe care le-am învățat în această perioadă și pe care le putem aplica în etapa de tranziție, astfel încât că fim mai eficienți, să protejăm mai bine mediul, să încurajăm inovarea, să dezvoltăm sistemele de sănătate și educație ș.a.

Iar ca prim lucru cu adevărat important pe care îl voi face va fi acela de a merge acasă. Abia aștept să mă văd în fața porții noastre.

  • Câteva gânduri pentru cititori /prieteni/orădeni 😊

Aș vrea să le mulțumesc îndeosebi pentru modul în care s-au organizat (în special, cei din mediul non-guvernamental orădean) pentru a sprijini unitățile medicale cu materiale și echipamente. Prin apelurile de strângeri de fonduri pe care le-au inițiat, am putut să contribuim și noi cei care nu suntem momentan acasă.

De asemenea, mi-ar plăcea să le transmit celor dragi de acasă că poți să iei omul din Oradea și să-l duci în altă parte, dar nu poți să iei Oradea din om. Oriunde am fi plecați, purtăm mereu cu noi dragul de Oradea și încercăm să-i molipsim și pe ceilalți cu entuziasmul nostru despre orașul care ne-a crescut.

De aceea, în perioade din acestea dificile precum este pandemia ne gândim și mai mult la învățăturile pe care le-am primit de acasă și încercăm să le aplicăm în interacțiunea cu ceilalți. O vorbă dragă vine de la bunica mea, ce spune mereu „Nu-i să nu fie”, adică mereu s-o găsi o soluție pentru un bai. Cam așa și în situația actuală.

Posted in Interviuri, Oameni deosebiti

Raluca Gherga: Am învățat că dacă avem destulă răbdare, putere de acceptare și creativitate, ne suntem suficienți nouă înșine și mai ales copiilor noștri

Pe Raluca o cunosc de mulți ani de pe când organiza tot felul de evenimente frumoase cu Farmacia 3 și Clubul Mămicilor Farmacia 3 inițiat în 2012. Are 2 fetițe, una la școală in clasa a IV-a si una in grupa mare la grădiniță. Am invitat-o să alăture proiectului și săne povestească despre perioada aceasta și cum s-au reorganizat.

  • Cum ți s-a părut decizia de închidere a școlilor și mutarea cursurilor în online până în septembrie și cum le-ai explicat fetelor întreaga situație?

Mie, personal, închiderea școlilor și grădinitelor în luna martie mi s-a părut o decizie bună în contextul în care ne aflam. Chiar dacă grupul de vârstă peste 65 ani părea a fi cel mai afectat de către noul virus, oricum copiii sunt cei care respectă mai puțin strict regulile de igienă și ar fi putut ajuta la împărtășierea mai rapidă a virusului (asa numiții “spreaders” în literatura de specialitate). În lumina ultimelor evoluții ale pandemiei, se pare totuși că și copiii pot fi afectați, chiar dacă virusul se manifestă diferit decât la adulți (în SUA au fost raportate cazuri de afecțiuni grave cauzate de covid-19 și chiar deces, la copiii sub 5 ani); așa că mi se pare cea mai bună decizie, deoarece până la urmă sănătatea și siguranța copiilor noștri sunt cele mai importante.

Mai greu a fost la inceput să le explic fetelor de ce o perioadă bună de timp (nici eu nu știam cât!) vom sta acasă și nu vor mai merge la școală și la grădiniță – cel mai mult le lipsesc prietenii, colegii și doamnele învățătoare/ educatoare, și nici noi la serviciu întrucât vom lucra de acasă – partea asta le-a placut cel mai mult, deși sincer eu nu aș putea spune același lucru. 😀 Pentru mine, a fost o adevarată provocare să mă adaptez la a lucra de acasă, și în primă fază, ca și durată chiar am lucrat mai mult decât înainte, adica mai dezorganizat și fără a avea un orar fix… În timp ne-am obișnuit cu toții, cu serviciul, cu școala online, cu activitățile de la grădiniță pe care le așteptăm cu drag, cu gimnastică pe zoom, și până la urmă, chiar daca nu este totul perfect, cred ca este o aternativa viabilă, preferabilă oricând celei în care nu s-ar fi continuat deloc procesul de educație. Da, pentru noi, părinții, este mult mai solicitant, dar cred că perioada această a fost un real test de parenting pentru majoritatea dintre noi părinții, și ne-a făcut mai creativi și mai flexibili, capabili să facem față provocărilor statului acasă cu copii. 🙂

  • Ce ai învățat din această experiență? Ce ai redescoperit?

În această perioadă, am redescoperit tihna și o viață pe care am scos-o de pe “fast forward” și am lăsat-o să curgă normal, aș spune eu, dar în niciun caz nu am pus-o pe pauză. De la început ne-am mutat la bunici împreună cu fetele, pentru a fi la casă, la curte și a putea profita de mișcarea în aer liber, fapt care a contat enorm pentru noi toți. Asa că am (re)învățat să trăim mai aproape de natură, să ne bucurăm de fiecare fir de floare, de fiecare plăntuță răsărită, de soare, de ploaie, de fiecare pasăre care trecea în zbor să ne salute și de toate celelalte animale sau insecte care înainte ne făceau pe unii dintre noi să țipăm. 🙂

Dar, cel mai important e că am petrecut mult mai mult timp de calitate cu familia, cu cei dragi: am jucat jocuri împreună, am făcut diverse activități creative, am lucrat în grădină, am făcut mișcare, am citit, am făcut teme, dar ne-am uitat și la desene animate sau filme pentru copii. Am învățat că dacă avem destulă răbdare, putere de acceptare și creativitate, ne suntem suficienți nouă înșine și mai ales copiilor nostri, pe care de iubit îi iubeam și înainte, doar că nu le-o demonstrăm întotdeauna prin fapte apreciate și de ei ca atare!

  • Cum s-au schimbat lucrurile la Farmacia 3, care este trendul vânzărilor în această perioadă?

Colegii mei din unitățile Farmacia 3 au fost tot timpul pe baricade, “în prima linie” de la bun început și pănă în prezent, cu produse și recomandări de calitate, așa cum au facut-o …de când ne știm. Și pentru aceasta merită tot respectul și recunoștință noastră, a pacienților, la fel ca și medicii și toți ceilalți profesioniști din domeniul sănătății, adevărații eroi ai momentului!. Nu am închis nicio farmacie, chiar dacă vremurile sunt grele și aproape peste tot am modificat programul de lucru al farmaciilor în conformitate cu legislația în vigoare în perioada de urgență. Pentru siguranta pacienților și a personalului Farmacia 3, respectăm normele de igienă impuse privind dezinfectarea suprafețelor de lucru, purtarea de măști și mănuși, păstrarea distanței de siguranță. Pandemia cu care ne confruntăm este fără precedent și a generat o situație foarte dificilă pentru toată lumea, atât din punct de vedere al sănătății și siguranței personale, cât și din punct de vedere economic.  Sperăm că treptat, situația să se schimbe și lucrurile să revină la normal din aceste puncte de vedere.

  •  Ce îți lipsește din viața normala și care va fi primul lucru pe care îl vei face după ce revenim la o normalitate aproape de normalitate?

Cel mai mult din viața “normală”, îmi lipsesc părinții mei și bunica de 90 ani și posibilitatea de a-i strânge tare tare în brațe. I-am mai văzut în această perioadă, pe WhatsApp sau când le-am dus periodic alimente și medicamente, dar întotdeauna, pentru siguranța lor, am păstrat distanța. De asemenea, îmi lipsesc mult prietenii cu care doar ne-am auzit de 2 luni de zile încoace… Nu știu să spun acum care va fi primul lucru pe care îl voi face după “relaxare”, dar pot să spun că sunt sigură că nu voi mai reveni niciodată la “normalitatea” de dinainte.

  • Câteva gânduri pentru cititori /prieteni/orădeni 😊

Normalitatea la care aș vrea să revin nu este cea de dinainte. Nu îmi doresc din nou o viață agitată, stresantă și mereu pe fugă. Mi-aș dori să pot păstra în mine toate părțile bune redescoperite în această perioadă: liniștea și calmul interior, apropierea și respectul mai mare față de natură, prețuirea celor dragi demonstrată prin fapte și nu prin cuvinte, aprecierea bucuriei venite din lucruri mărunte și reorganizarea priorităților individuale. În același timp, îmi doresc să putem ieși din nou pe străzile frumosului nostru oraș, în parcuri și locuri de joacă, să ne putem întâlni din nou cu prietenii pe terase, pe pietonală sau oriunde ne dorim și să putem zâmbi și râde împreuna, bucurându-ne de viață într-un mod responsabil!

Mulțumesc Alina pentru oportunitatea de a da glas câtorva gânduri din această perioadă deosebită!

Posted in Interviuri, Oameni deosebiti

Timea Podina: “Experiențele te călesc, te învață că trebuie să cauți soluții ca să treci de obstacole.”

Pe Timea o cunosc din facultate, de pe când era jurnalistă. Anii au trecut, și multe s-au schimbat și pentru ea. Timi este mămică de 2 băieți de școală și de asemenea, deține Papetăria Ioșia, mai mult decât o simplă papetărie, un loc unde te simți ca acasă. Mereu ești primit cu căldură, și chiar și în această perioadă, Timi ne-a pregătit mereu comenzi cu tot felul de lucruri frumoase: cărți de colorat, puzzleuri, jocuri diverse pentru ca timpul în carantină să treacă mai ușor, dar chiar și înainte…

Despre perioada aceasta și cum s-au reorganizat… să vedem ce ne spune despre ea.

  • Cum ți s-a părut decizia de închidere a școlilor și mutarea cursurilor în online până în septembrie și cum le-ai explicat băieților întreaga situație?

În primă fază a fost o veste șocantă, dupa care am zis: mai bine acasă sănătoși, decât acasă bolnavi.  Am noroc că băieții se adaptatează ușor când vine vorba de schimbări (chiar și majore) și au înțeles că vom continua altfel. Școala online le place foarte mult, fiind amândoi atrași de tehnologie, iar acum o pot folosi util. Cel mare a avut emoții la primele ore, în schimb cel mic n-are nicio reținere și se simte tare în largul lui.

  • Ce ai învățat din această experiență? Ce ai redescoperit ?

Experiențele te călesc, te învață că trebuie să cauți soluții ca să treci de obstacole. A trebuit să ne reorganizam total și să facem să fie bine atât pentru noi, cât și pentru cei din jurul nostru. Aceste schimbari te fac să îți revizuiești ordinea priorităților: copii, casă, bussines.

  • Cum v-ați reinventat ca business ? Ce lucruri noi găsim pe la voi ? 

Business-ul e pasiunea mea, și mă implic foarte mult pentru că îmi place ceea ce fac. Cred că aș putea să scriu pagini întregi legat de acest subiect J. Primul gând a fost: Trebuie să găsesc soluții și să merg mai departe în maximă siguranță!  Astfel că a trebuit sa închid ușa …… și să deschid geamul J  LA PROPRIU. Spațiul unde suntem ne-a oferit această posibilitate și am profitat de ea. Virusul ne-a surprins într-un moment în care pregăteam noi strategii, dar pentru care nu găseam timp. Prin urmare, am primit TIMP să lucram la pagina de Facebook, să livrăm la domiciliu, să ne promovăm în mediul online. Suntem conștienți că urmează o schimbare majoră și trebuie să ne pregătim pentru a întampina cu bine aceste schimbări.

  • Ce îți lipsește din viața normal și care va fi primul lucru pe care îl vei face după ce revenim la o normalitate aproape de normalitate?

Viața normal pe care am avut-o numai așa nu se poate numi, adică eu nu am văzut-o așa. Veșnica agitație, alegatul de colo-colo, programul mult prea încărcat și multe altele. Acum vom realiza că altele ne sunt prioritățile. Cu toate acestea, mi-i dor de rudele mele, de familia mea. A trecut Paștele și nu i-am putut vizita, a trecut Paștele morților și nu am putut merge la cimitir la părinții mei. Mi-i dor de aceste obiceiuri L. Ce voi face prima dată? Voi recupera aceste vizite J și îi voi mulțumi lui Dumnezeu că ne-a păzit de cel rău.

  • Câteva gânduri pentru cititori /prieteni/orădeni 😊

Fiți optimiști și încrezători că totul va fi bine. Cautați soluții și le veți găsi. Uitați-vă mai mult la partea bună a lucrurilor, am primit mai mult TIMP pentru copii, pentru noi.

Posted in Cugetari

Autoizolare cu final optimist

Au trecut 8 săptămâni de carantină, în care fiecare din noi am încercat să respectăm în limita posibilităților, cerințele impuse de autorități. Ne apropiem de finalul perioadei de stare de urgență. [foto: internet]

A fost o perioadă … interesantă, și în același timp provocatoare, dar pe alocuri și monotonă, în care am am putut să fac foarte mult, pentru că zilele și nopțile au fost parcă mai lungi decât de obicei.

Am învățat poate să mă organizez și mai bine:

  • să îmi îndeplinesc task-urile de la firmă
  • să o pregătesc pe Raisa pentru întâlnirile de la grădiniță, frumoase și educative
  • să învăț să fac tot felul de preparate noi (langoși, pizza de la A la Z, biscuiți de casă, cheesecake, pate din ficăței de pui etc…)
  • să am grijă de căsuță, să îmi amenejez balconul și să am o mini florărie, cu niște flori de care sunt tare mândră
  • să mai scriu măcar o dată pe săptămână pe blog și să am onoarea și de a citi interviurile unor oameni foarte frumoși din Oradea
  • să îmi petrec mai mult timp cu ai mei
  • să ieșim câte un pic la aer curat, cu declarația pe proprie răspundere după noi
  • și multe altele.

Săptămână această 5 doamne deosebite au acceptat să ne vorbească despre această perioadă și cum au reușit să treacă mai bine de ea:

  1. Codruța Vancea, mi-a fost o dragă doamnă profesoară, în prezent scrie poezii și se ocupă de firma sa de IT:
    • “Aș vrea să continuăm să facem bine. Să ne pese. Cred ca sună simplu, dar să ne intereseze să fim bine, din toate punctele de vedere”
  2. Alina Morar, o prietenă dragă mie, lucrează la DGASPC, și pasionată de bucătărit:
    • “Trebuie să învățăm că nimic nu e întâmplător în viață și că trebuie să apreciem mai mult ceea ce avem”
  3. Loredana Kokes, mămică pasionată de călătorii, deține o agenție de turism:
    • “Turiștii adevărați rămân tot turiști, vor călători în continuare pentru ei călătoria rămânând un lucru esențial în viața lor.”
  4. Andreea Ionescu, the Wedding Planner, și-a descoperit pasiuni noi:
    • “Căutați frumusețea și bucuria în tot ceea ce vă înconjoară. Încercați să vă cunoașteți mai bine, găsiți-vă menirea și faceți lucruri care să vă aducă bucurie.”
  5. Carina Florin, de profesie psiholog, și pedagog la o școală cu copii cu nevoi speciale, o foarte dragă prietenă de-a mea:
    • “Știu că fiecare dintre noi are, mai mult sau mai puțin conștient, un dar pentru care există în această lume.”

Le mulțumesc și pe această cale că au acceptat și s-au alăturat celorlați 5 oameni frumoși care ne-au încântat cu o săptămână în urmă. Și lista continuă și săptămână viitoare cu alți oameni cu povești delicate și impresionante.

Mă bucur că am reușit să trecem peste această perioadă, cu multe încercări, pare că soarele răsăre și la propriu și la figurat și “totul va fi bine” 🙂

Posted in Interviuri, Oameni deosebiti

Carina Florin: “Știu că fiecare dintre noi are, mai mult sau mai puțin conștient, un dar pentru care există în această lume.”

Pe Carina o știu parcă de o viață. Este prietenă dragă sufletului meu, acea prietenă cu care chiar dacă nu te vezi în fiecare zi, o porți mereu în suflet. Mi-a fost mereu alături cu încurajare, cu susținere, am lucrat și împreună în Toastmasters, și mă bucur mereu când aud de ea. De profesie psiholog, e educator la o școală cu copii cu nevoi speciale, e și o artistă, chiar dacă nu recunoaște. Carina a fost mereu puternică, indiferent de situație.

  • Luni, 27 aprilie, la nivel național, s-a decis ca sistemul școlar să se închidă fizic, și să continue doar la nivel online. Cum ți se pare decizia de a muta tot învățământul în online până cel puțin în luna septembrie la repornirea unui nou an școlar?

Cred că depinde de situația particulară a fiecărei școli și, mai mult decât atât, a fiecărei familii. Pentru copiii cu nevoi speciale cred ca e foarte importantă relația cu profesorii din școală, mai precis existența  contactului fizic cu educatorii ei. Sunt conștientă că situația de acum ne cere să ne adaptăm, iar învățământul online e soluția mai bună decât nimic, dar are și dezavantaje evidente mai ales în ceea ce privește relația interumană, motivația pentru a face sarcini școlare și existența feedbackului.

  • Ce îți lipseste din viața normală?

Cred că îmi lipsesc opțiunile, alegerile între o activitate sau alta. Recomandarea de a sta mai mult în casă ne obligă să ne limităm nu doar întâlnirile cu alte persoane ci și dorința de a relaționa pentru că e posibil ca uneori să simțim că nu avem despre ce să povestim. Îmi lipsește sentimentul de normalitate în opoziție cu frica indusă de tot ce asculți sau citești în mediul online.

  • Care va fi primul lucru pe care il vei face după ce revenim la o normalitate aproape de normalitate?

Voi ieși să mă plimb cât mai mult, să privesc natura altfel decât din spatele geamurilor.  A trecut un anotimp, cel mai frumos dintre toate, nu am reușit să mă bucur de căldura soarelui , de aerul curat, de mișcare.

  • Pentru cei mai mulți dintre noi, perioada aceasta ne reactivează pasiunile mai vechi și ni le repune în mișcare. Scriam zilele trecute la mine pe blog că o “viață fără pasiuni este una searbădă”. Am văzut niște creații foarte frumoase la tine. Te rog sa ne povestești povestea lor 😊 și de unde acestă pasiune.

Pasiunea pentru artă, pictură mai ales o am de la mama. Ea știa să picteze și ne-a cultivat această pasiune, mie și sorei mele, de când eram copii. Acum 3 ani am descoperit cărțile de colorat și lumea creioanelor și culorilor. Am început timid să colorez ”profesionist”, fără să am nici o pregătire , urmărind tutoriale pe internet și fiind membră a unui grup de coloriste din toată țara, sau descoperind singură un stil personal. Au trecut anii și pot să spun că lumea coloriștilor este așa de frumosă și are atât de multe opțiuni încât oricine se poate regăsi. Învâț încă despre arta creioanelor, am câteva cărți preferate și încă experimentez.

  • Câteva gânduri pentru cititori /prieteni/orădeni 😊

Știu că fiecare dintre noi are, mai mult saumai puțin conștient, un dar pentru care există în această lume. În singurătate el apare mai evident, așa că vă îndemn să îl îmbrățișați și să vă redescoperiți. Iar dacă aveți pasiuni, investiți în ele, merită!

 

Posted in Interviuri, Oameni deosebiti

Andreea Ionescu: “Căutați  frumusețea și bucuria în tot ceea ce vă înconjoară. Încercați să vă cunoașteți mai bine, găsiți-vă menirea și faceți lucruri care să vă aducă bucurie.”

Pe Andreea o cunosc de tare mulți ani, a lucrat în diverse domenii, până și-a găsit exact ceea ce îi place cu adevărat: să organizeze nunți. Andreea Ionescu sau The Wedding Planner trece printr-o perioadă de liniște, dar și de redescoperire, alături de familie, și în special de băiețelul ei, Andrei.

  • Ce ai învățat / redescoperit în această perioadă?

Am redescoperit liniștea. Sunt o persoana extrem de activă, implicată în cel putin 3 proiecte și 5 activități concomitent J. Eram într-un ‘’rollercoaster’’ de ceva vreme pe care probabil nu l-aș fi oprit niciodată. Cred că-mi place adrenalina J Câteodată avem nevoie de o pauză, pe care nu știm să ne-o acordăm singuri. A venit această pandemie si a spus stop!

Am petrecut mult mai mult timp cu Andrei, fiul meu. Am făcut o grămadă de activități împreună. Ne-am certat, ne-am împăcat și în final ne-am declarat cei mai buni prieteni 🙂

  • Ce îți lipsește din viața normală?

Sunt un om pentru care socializarea reprezinta 80% din tot ceea ce sunt. Iubesc oamenii, mă simt bine în mijlocul lor. Îmi plac îmbrățișările, discuțiile, interacțiunea în general. M-a lovit destul de rău distanțarea socială, din punct de vedere afectiv. Nu mă regasesc deloc în video call-uri, sunt mai mult un om al mesajelor, sms-urilor, când vorbim de interacțiune prin intermediul tehnologiei. Mi-e dor de oameni. Mi-e dor de oamenii faini din viața mea.

  • Care va fi primul lucru pe care îl vei face dupa ce revenim la o normalitate aproape de normalitate?

Aștept cu drag întâlnirile cu prietenii apropiați, cu familia, întâlnirile copilului meu cu prietenii lui. Aștept cu nerăbdare acel moment în care îmi voi putea îmbrățișa prietenii atunci când ne vom întâlni.

Știi ce mi se pare complet aiurea? Știi peste ce nu știu cum să trec?   Momentele acelea care au devenit extrem de bizare, atunci când întâlnesc un prieten la cumpărături, spre exemplu. Nici nu știm cum să ne comportăm unii cu alții atunci când ne întâlnim. Ne fâstâcim, ne uităm ochi în ochi, încercăm o oarecare interacțiune ce esuează lamentabil …zâmbim(probabil) sub mască și plecăm mai departe.

  • Ce ne pregătește Andreea Ionescu – The wedding planner, în următoarea perioadă?

În primul rând mă pregătesc temeinic pentru atunci când va fi să înceapă sezonul de nunți. Îi aștept cu nerăbdare și promit evenimente spectaculoase.

Voi continua cursurile online, pentru aceia care doresc să învețe tainele acestei meserii de Wedding Planner. Am început să urmez și eu cursuri de marketing/social media, pentru a aduce un plus de valoare cursurilor pe care le susțin.

Am creat o nouă comunitate online beWEDD.VIP, pentru colegii mei furnizori, din domeniul Wedding. Este un grup de suport, de ajutor reciproc. Atât eu, cât și colegii venim cu sfaturi, ne punem la dispoziție unii altora cursuri, informații, cunoștințe dobândite de-a lungul timpului, care ne ajută să trecem mai ușor peste această perioadă sau poate ne dau un imbold în direcția reinventării, re-organizării activității.

Săptămânal sau la două săptamâni, organizez împreună cu Cristina Ioana Todoran și Cristina Mang, colegele mele de grup, webinarii online pentru miresele din grupul de Facebook “Mirese cu Stil”. Suntem în permanentă legatură cu ele și încercăm să le ajutăm să treacă mai ușor peste această perioadă.

  • Câteva gânduri pentru cititori/fani/prieteni 😊

N-am să vă spun să aveți răbdare. Am să vă spun să trăiți fiecare zi cu zâmbetul pe buze. Căutați  frumusețea și bucuria în tot ceea ce vă înconjoară. Încercați să vă cunoașteți mai bine, găsiți-vă menirea și faceți lucruri care să vă aducă bucurie.