Amintiri de la Summer Camp 2018

Poate că la această oră ar trebui deja să fiu în lumea viselor (pentru că somnul nu a priat în aceste zile). Însă nu sunt, sunt într-o realitate prea frumoasă, poate mai frumoasă decât mi-aş fi închipuit, la finalul unui proiect pe care îl pregătim de peste 6 luni încoace.

În acest an, am aniversat cei 10 ani de Qubiz, la fel ca de mulţi ani încoace prin ceea ce numim Summer Camp, însă unul cu totul şi cu totul special.

Chiar dacă locaţia nu a fost una nouă pentru noi, căci Arsenal Park ne-a găzduit pentru cea de-a treia oară, totul a fost diferit. Am fost mulţi, foarte mulţi, am avut tot felul de activităţi în incinta parcului, dar ce am avut cel mai special a fost prezenţa celor de la Ascendis, firma de teambuilding, care ne-a pregătit 2 activităţi de grup extrem de interactive, iar rezultatele au fost imediate, surprinzătoare, emoţionante.

Am dansat, am bătut în tobe până am simţit că nu ne mai simţim degetele, am pictat Oradea şi Clujul deopotrivă în acelaşi tablou, am fost împreună şi am apreciat fiecare clipă.

 

Ftablou

Foto: Andrei G.

Sunt extrem de fericită că am reuşit să ducem la buna îndeplinire acest proiect, că lumea a fost încântată de tot, şi că datorită celor de la Ascendis, totul a ieşit perfect. Mulţumim tuturor colaboratorilor noştri şi mai ales colegilor mei 🙂

Andrei, ne-am cunoscut acum vreo 10 ani…

Ne-am cunoscut acum vreo 10 ani. Pe când eram studentă, iar el era deja cu multă experientă în mass-media locală. Venea la toate evenimentele la care îl invitam.

Apoi am început sa vorbim mai mult, să devenim și amici. Anii au trecut, ne vedeam mai rar în offline, dar în mediul online îl urmăream constant. Și cred că și el îmi urmărea postările. Mai rare, mult mai rare ca ale lui. Însă le urmărea, și câteodată le share-uia și cu alții. La fel a făcut și cu postarea mea legată de problema la Termoficare, încurajându-i și pe alți orădeni să nu se lase, să caute o rezolvare la problemele lor.

Era un jurnalist prea corect pentru zilele de azi. Și tocmai pentru că poate era prea corect, unii nu îl prea agreau. Dar erau foarte mulți aceia, care tocmai din acest motiv, îl iubeau mult, îl admirau, îl îndrăgeau. Fie că au fost cei din familie, fie prietenii. Nu tocmai puțini.

Ultima dată l-am văzut prin luna mai, o ținea aproape pe prietena lui, și m-a salutat rapid, dar cu zâmbetul pe buze, într-o zi cu soare, pe lânga secția de Pașapoarte. Îmi părea tare fericit. Și liniștit. Chiar dacă mereu grăbit … M-am bucurat să îl revăd.

2 luni mai târziu … o postare a unei prietene comune mă lasă fără vorbe. Caut și caut alte știri. Nu puteam crede … apăreau tot mai multe postări, tot mai multe mesaje pe pagina personală … Andrei Șandor nu mai este printre noi …

Au urmat zile în care pur și simplu am amuțit, totul mergea mult mai lent pentru mine. În mintea mea, reveneau tot felul de gânduri despre efemeritatea vieții, despre cum azi te trezești, dar mai târziu poate nu mai ești, despre faptul că era de o vârstă cu soțul meu, era nu cu mult mai mare ca mine, despre faptul că era tată, și în urma lui rămâne un copil tocmai intrat la liceu …

Ieri am amuțit. Andrei, ai fi fost fericit să știi că atât de multă lume te iubește. Au fost alături de tine mulți oameni, oameni de calitate, dar oameni triști, oameni cărora nu le venea să creadă că de fapt au venit să te conducă …

Iar când “Hold the line” (a lui Toto) s-a auzit pe fundal, am știut că orișicând o voi asculta, ne vom gândi la tine. Știu că nicio lacrimă nu este îndeajuns să te aducă înapoi, însă ne vom amintit întotdeauna cu mare drag de tine.

Ne vor lipsi foarte multe, sunt sigură că presa orădeană este de câteva zile mult mai săracă, căci orișicât alții vor mai veni, vei lipsi acolo.

Ai fost acel jurnalist, modest și corect, cu care puteai colabora frumos și bine.

Îți mulțumesc pentru tot. Știu că și Lulu și Bihon și Bihoreanul ți-au scris, dar primește te rog și gândurile mele.

“Rafale de primavara” intr-o zi calda de vara

33300018_1943849378958804_757892918349398016_n

Lunea trecuta, am avut ocazia de a fi moderatorul unui eveniment deosebit. Este vorba despre lansarea de carte “Rafale de primavara”, a doamnei Codruta Vancea. Voi expune mai jos cateva din gandurile pe care le-am transmis acolo, multumindu-i si pe aceasta cale pentru invitatie.

“Doamna profesoara, doamna Codruta Vancea, o amintire draga a sufletului meu, inca din anii de facultate, mi-a facut o mare surpriza. La mai bine de un deceniu de la absolvire, ani in care am tinut ades legatura, m-a invitat la un moment dat sa ii citesc niste randuri scrise pe blog. Si apoi tot altele … pana cand intr-o buna zi mi-a inmanat prima sa carte.

Primul volum este – pentru orice scriitor, autor, poet …. Ca primul copil … Cunoasteti poate unii dintre voi, acel sentiment, cand dai ochii pentru prima data cu copilul tau… Nu este o iubire mai MARE! Asa este si “Rafale de primavara”, volumul pe care il lanseaza azi, la inceputul unei veri calde si placute.

Prezentul volum de poezii apare in luna aprilie a acestui an, la Timisoara, la Editura Brumar, una dintre cele mai prestigioase edituri de carti de poezii din tara, avand-o ca editor pe doamna Loredana Tirzioru, o doamna  deosebita , director ARTISTIC   a acestei edituri. Dumneaei, este din anul 1998, art director al Editurii Brumar din Timisoara și are la activ o multitudine de nominalizari, premii si mentiuni la  categorii precum “Cea mai frumoasa carte a anului”; precum si diverse aparitii editoriale in presa si cataloagele de specialitate.

Volumul de poezii este foarte frumos ilustrat cu ilustratii deosebite,  realizate de talentata Catrinel Săbăciag din Cluj- Napoca, care s-a implicat foarte mult în realizarea acestui volum, dar care din păcate nu a putut să participe astăzi aici.

In incheiere doresc sa fac referire la coperta a IV-a  a cartii sale de poezii, unde gasiti cuvintele marelui critic literar, domnul profesor universitar Alexandru Cistelecan. Acolo dansul ne spune  atât de frumos: “Toate cele șapte rafale de primăvară ale Codruței Vancea par scrise cu o pană de zefir”.

Ii multumesc doamnei Codruta Vancea, pentru frumoasele incantari și  pentru lectura pe care mi-a oferit-o cu drag intr-o dupa masa racoroasa si ploioasa de primavara, si in mod sigur am sa fac precum ne spune: “sa ma pui de-o parte, ca pe un semn de carte”, amintindu-mi cu drag de ea si de anii de facultate, deopotriva. Voi astepta cu nerabdare urmatoarele randuri, ganduri, poezii.

“Rafale de primavara” sa fie pentru dumneavoastra ca o ploaie calda de primavara,  oferindu-ne acel moment de liniste si tihna dupa care mai toti ravnim in zilele de azi.

Ii multumesc pentru onoarea de a ma fi invitat sa-i fiu mai mult decat alaturi intr-o zi atat de speciala, si traiesc cu speranta revederii la o noua lansare, cel putin la fel de emotionanta si frumoasa. “

De la Ganduri la Potpuriuri

[despre cartea “Potpuriuri” a domnului Ștefan Lazăr – viziune personală, lansarea a avut loc miercuri, 16 mai la Cetatea Oradea]

… am fost surprinsă să constat că au trecut 10 ani. Un deceniu plin de experiențe, de trăiri, de moment fericite sau mai puțin vesele, de sentimente, de reflecții și de gânduri, pentru fiecare dintre noi, și în mod deosebit pentru autor.

Cartea de față “Potpuriuri”, aparținând domnului Ștefan Lazăr, este chiar o incursiune în timp, un amalgam de tot felul de experiențe și gânduri, exprimate în câte un rând, cuvinte spuse din suflet, prin prisma personală, dar și a celorlalți.

De fiecare dată când în brațe îmi cade o carte de-a dumnealui, o citesc pe nerăsuflate, pentru că sunt gânduri calde, experiențe cu care toți ne regăsim într-un moment sau altul al existenței noastre.

Fie că vine vorba de singurătate, învățare, fie că sunt niște fraze adevărate precum “ochii care vorbesc nu au nevoie de cuvinte”, “întoarce-te în natură dacă vrei să ai parte de liniște”, fie că este vorba despre sentimente mai profunde precum iubirea “Iubind numai AZI, dragostea nu cunoaște viitor”, “Cine are inimă, are mintea curată”, fie că vorbim despre dragostea unei mame pentru puiul ei “Femeia sănătoasă fără copil e o metaforă fără aripi”, “Ce valorează lumea fără copii?”, “Nu este dragoste mai sinceră ca cea maternă”, fie că este vorba despre modul oamenilor de a-i judeca pe ceilalți “Cel mai mult vorbim de rău pe alții, iar despre noi numai de bine”, “Bârfitoarele sunt mai bune ca psihiatrul”, “De ce cei ce NU practică omenia, o primesc totuși?”, sau despre greutățile vieții “Greutățile sunt trepte spre împliniri”, sau poate despre facerea de bine “Eu fac bine ca să mi se dea cât merit”, despre bunătate “Săracii împart pâinea în două”, “Pe semeni, acceptă-i așa cum sunt”, “Bucuria e haina fiecărei sărbători”, O lume care refuză bunătatea cu valoare supremă se automutilează”, despre putere și bani “Icoana bogaților e banul”, “Iubind puterea, uiți de puterea iubirii”, despre suferință “Cine a stăpânit suferința, poate stăpâni și lumea”, sau despre viață, așa cum este ea, efemeră “Viața curge, dar nu toți au plutele adecvate”, despre toate acestea și poate mult mai mult, ne amintește domnul Ștefan Lazăr, galopând “Pe un licorn, între două lumi și anotimpuri, fac slalom prin pădurea de rime”.

Îi mulțumesc și pe această cale pentru aducerile aminte din această carte, dorindu-mi să le citesc și pe următoarele, cu același sentiment cald și fericit de până acum.

“Potpuriuri” să fie și pentru dumneavoastră o delectare la ceas de seară, sau poate într-un moment de tihnă, acele puține momente pe care le mai avem în tumultumul vieții de zi cu zi. Vă mulțumesc!

S-a mai scris despre eveniment:

 

Invitatii la lansari de carte: “Potpuriuri” si “Rafale de primavara”

Revin încet la vechile pasiuni … După aproape 4 ani de când nu am mai vorbit în public, revin la acest obicei drag mie. Dar doar temporar, și doar pentru scurt timp.

Prima mea reîntâlnire va avea loc miercuri, 16 mai. Detalii mai jos:

“Miercuri, 16 mai 2018, ora 18.00, vă invităm la lansarea cărții ”Potpuriuri”, autor Ștefan Lazăr. Evenimentul se va desfășura în Corpul I, Cetatea Oradea, etaj 1Volumul, apărut în condiții grafice excepționale la Editura Arca, cuprinde peste 1.000 de aforisme, reflecții și cugetări, ale autorului, scrise în ultimii doi ani.
Este cel de-al patrulea volum al lui Ștefan Lazăr, după ”Gânduri” (2009), ”Similitudini” (2013) și ”Circumvoluțiuni” (2016).
Vor lua cuvântul: scriitorul Mircea Bradu și Alina Gâdoiu.
Moderatorul evenimentului: Cristina Liana Pușcaș.”
Cea de-a doua va avea loc luni, 4 iunie 2018, de la ora 17.00, la Librăria Cărturești (din Lotus Oradea), unde voi avea ocazia de a fi alături de doamna mea profesoară Codruța Vancea, în lansarea unui volum de poezii frumoase și plăcute la lecturare. Este vorba despre “Rafale de primăvară“.Revin cu un later edit, ulterior.

Așadar, evenimente frumoase sunt în Oradea, important este să le știm prețui și bucura de ele.

Vă așteptăm cu drag 🙂

Omul de lângă noi

Scriam zilele trecute despre cei 7 ani din Qubiz. Ani în care am învățat o mulțime de lucruri și prin prisma jobului, am interactionat si interactionez zilnic cu zeci de oameni. Deja cunoști tipologiile.

Și m-au ajutat și în viața de zi cu zi. Eram probabil datoare și cu o continuare a povestii mele cu ISTA, Termoficare, Asociație. După multe discuții și negocieri (asta aproapo de cum ajungi sa cunoști oamenii), factura pe februarie a fost vizibil micșorata. Am plătit in luna ianuarie suma aceea exagerata, iar în februarie o sumă mult mai mica, ca urmare a negocierilor. Păcat că noi oamenii avem tendința să credem că dacă avem o oarecare autoritate putem prosti pe oricine după bunul plac. Carevasazica, încerci până nu ești prins. Vorba ceea “Hoțul neprins, negustor cinstit”.

Ori eu nu suport asta. Nu suport minciuna. Tatal meu ne-a crescut mereu după principiul “Minciuna are picioare scurte”. Și oricum mai devreme sau mai târziu, adevărul tot iese la iveală…

Probabil că toate aceste aspecte de mai sus mi-au fost utile în a reuși aceste discuții. Însă cine și-a asumat acele plati, fără a avea drept de apel, au rămas doar cu regrete…

Eu cred că dreptatea și corectitudinea au mereu de câștigat. Cu argumente solide, cu calcule matematice corect făcute și prezentate, cu încredere, nu ai cum sa nu reușești. Trebuie doar să îți dorești…

Ori dacă cineva crede că asta este doar o chestiune de noroc, îl invit să încerce. Sa mergi pe ploaie, pe vânt, cu toate ciornele la tine, cu emailuri peste emailuri si alte telefoane date peste altele… nu este o rețetă de succes, este doar un mod de a nu lasă pe alții să creada ca pot conduce cu lucruri murdare, cu “facturi umflate”, cum însăși le numeau.

Mie nu îmi plac lipitorile. Genul de oameni care Îți intra în grații doar când au nevoie. Cred că oricum nu iți dai seama, pentru că ei sunt drăguți cu tine. Nu te întreabă niciodată cum ești, dar apar cu câte o chestie și dispar imediat dacă nu ai reușit să îi ajuți, ori i-ai ajutat și nu mai au nevoie de tine, ci mai mult Îți impută ca nu ai făcut bine ce ai făcut. Really? Pai de ce nu ai făcut atunci tu?

Mă amuza și mă supăra în același timp. Dar tocmai pentru că am ajuns să îi cunosc, îmi trece repede, mă conformez cu gândul că așa sunt ei și merg mai departe. Sunt conștienta de limitele lor și mă gândesc că nu mi-as dori să fiu la fel ca ei.

Sunt sigură că fiecare din noi are cel puțin unul pe lângă el. Cu care merge sau nu mai departe. Dar tocmai un astfel de om, te poate ajuta într-un fel. Să fii cea mai bună versiune a ta.

Și dacă nu ai fi, nu aș fi avut ce povesti.

7 ani de bucurii și schimbări

Am tot amânat această postare, uneori poate din lipsă de timp, alteori pentru că simțeam că ar mai fi ceva în plus de adăugat.

Iar azi a apărut imboldul. Azi am aflat că firma mea, Qubiz, a fost desemnată cel mai bun loc de muncă conform European Business Awards 2017/2018. Amănunte aici.  Ce veste minunată mai puteam primi fix în anul în care celebrăm cei 10 ani de la înființare?

EBA_National-Winner_Ribbon_Horizontal-PNG

În fiecare an, de 7 ani încoace, luna martie și apoi aprilie, îmi amintesc de un nou început al meu. Despre cum am ajuns în Qubiz. Despre tot ce am învățat în acest timp, despre provocările pe care le-am depășit și bucuria de după, despre oamenii pe care i-am cunoscut, dar și cei pe care i-am pierdut …

Am tot felul de amintiri. Și sunt atât de multe, într-un timp atât de scurt. Am mai scris deja de mai multe ori despre bucuria de a mai trece încă un an în Qubiz: în primul an, după 2 anidupă 4 ani si poate am mai scris si pe blogul Qubiz, poate și pentru că emoțiile sunt tot mai puternice cu fiecare an, și doar așa le pot împărtăși.

Sunt bucuroasă de cei 7 ani. Ani în care mi-am schimbat viața din toate punctele de vedere, în care am evoluat, în care am învățat să filtrez cele bune, de cele mai puțin bune. Ani în care am râs și am plâns. Ani în care am adunat oameni noi în viață, dar de care m-am despărțit apoi din diverse motive, sau chiar i-am pierdut definitiv.

Am învățat că orice lovitură este un pas în față, că orice nu ne doboară, ne face mai puternici, că putem zâmbi chiar dacă sufletul ne doare, că nu există NU POT, dacă îți dorești cu adevărat. Cred în tot ce am învățat în acești ani, în principiile și valorile firmei noastre, am învățat să mă bucur de fiecare zi de familia mea de acolo și cea de acasă.

Primii 7 ani au trecut cu bine. Oare următorii ce ne rezervă?