Cupa Feeling Dance 2015

Posted on Updated on

[am publicat acest comunicat de presă, pentru că sunt bucuroasă pentru colegul meu, Iuliu, de la Qubiz, şi de Violeta, o dragă prietenă, care au ocupat un frumos loc în concurs, felicitări!]

Odată cu cea de-a treia ediție a Cupei Feeling Dance, pe 23 mai, Oradea şi-a reconfirmat statutul de centru important al dansului românesc. Organizat sub egida Federaţiei Române de Dans Sportiv şi a Direcţiei Judeţene pentru Sport şi Tineret Bihor, concursul de amploare a însumat 650 de participanți înscriși la nu mai puțin de 38 de categorii competiționale. Pe durata întregii zile, sportivi din peste 15 județe au evoluat cu măiestrie și grație în pași de dansuri sportive, latino-caraibiene (Sasla și Bachata) și dansuri de societate. De remarcat este şi faptul că aproape un sfert din sportivii  înscrişi în concurs provin de la clubul Feeling Dance, fiind pregătiţi de echipa de instructori: Jurcuţ Raluca, Csaszar Renata, Vass Sonia, Vanca Virgil, Condrat Diana şi Nica Olga.

seara-de-dans-29266Concurenții au evoluat sub atenta jurizare a celor 27 de arbitrii afiliați centrelor de renume din lumea dansului, coordonaţi de vicepreşedintele F.R.D.S, Cristian Parnescu – preşedinte al juriului.

Dând curs unei inițiative inspirate, gala competițională a debutat la orele 19.00, cu un moment special, care a făcut deliciul spectatorilor: o coregrafie sincron, executată la unison de aproape 350 de copii din cadrul grădinițelor și școlilor cu care Feeling Dance colaborează (G.P.P. nr. 20, 24, 30, 41, 54, 56 și Școala GimnazialăDimitrie CantemirOradea), având sprijinul doamnelor directoare: Șulea Andrada, Popa Viorica, Ruge Ioana, Negrean Nicoleta, Curtui Eleonora și Lukacs Daniela Maria.

Alături de gazdele din Era Park, care au pus la dispoziție un spațiu generos pentru desfășurarea competiției aplaudată de un public numeros, toți finaliştii au fost premiaţi cu diplome, cupe sau medalii din partea organizatorilor. Partenerii oficiali, European Food și Aqua President au oferit tuturor concurentilor înscrişi în competiție pachete cu bunătăți și, respectiv, tichete gratuite pentru accesul în aqua park.

Fiind un eveniment sportiv cu acces gratuit publicului, Cupa Feeling Dance reunește în fiecare an peste 2000 de iubitori și susținători ai dansului, devenind astfel un concurs de referinţă, apreciat de participanţi pentru calitatea, amploarea şi buna organizare. Mulţumim pe aceasta cale tutror voluntarilor de la grupele de adulţi, precum şi tuturor părinţilor de la clubul Feeling Dance care s-au implicat în această reuşită.

Rezultate Feeling Dance: Acestea sunt doar rezultate ale concurenţilor calificaţi în finale la competiţiile naţionale! NU sunt cuprinse aici rezultatele la competiţiile decicate doar sportivilor Feeling Dance si nici cele ale sportivilor care nu s-au calificat in finalele naţionale!

Locul 1, Clasa E Standard 16-34 ani: Tobor Attila – Jurcut Raluca Cristina, Feeling Dance (Oradea)

Locul 2, Categoria Basic Latino 16-34 ani : Tobor Attila – Jurcut Raluca Cristina, Feeling Dance (Oradea)

Locul 1, Clasa D Standard 16-34 ani: Stefanescu Mihai – Csaszar Renata, Feeling Dance (Oradea)

Locul 4, Categoria Basic Standard 16-34 ani: Stefanescu Mihai – Csaszar Renata, Feeling Dance (Oradea)

Locul 3, clasa E Latino 16-34 ani: Ile Norbert Zsolt – Varga Monica Diana, Feeling Dance (Oradea)

Locul 6, Clasa D Latino 16-34 ani : Ile Norbert Zsolt – Moldovan Rebeca Ioana,Feeling Dance (Oradea)

Locul 1, Hobby 12-13 ani:  Popa Alexandru Mihai – Dunca Bianca Florina, Feeling Dance (Oradea)

Locul 3, Hobby 12-13 ani:  Cervinschi Vlad  – Darabont Veronika, Feeling Dance (Oradea)

Locul 5, Hobby 12-13 ani:  Guba Aron Mate – Lucaci Alexandra,Feeling Dance (Oradea)

Locul 2, Categoria Precompetitional 10-11 ani :Tica Mihai – Luput Sofia Alexandra, Feeling Dance (Oradea)

Locul 3, Fete Solo 12-15 ani: Latcau Iulia, Feeling Dance (Oradea)

Locul 7, Fete Solo 12-15 ani: Naghi Iulia, Feeling Dance (Oradea)

Locul 4, Categoria Adulti  Dansuri Standard: Silaghi Sergiu – Kocsis Krisztina, Feeling Dance (Oradea)

Locul 5, Categoria Adulti  Dansuri Standard: Piturca Cristian – Marian Oana, Feeling Dance (Oradea)

Locul 6, Categoria Adulti  Dansuri Standard: Soos Marius – Marcut Alexandra, Feeling Dance (Oradea)

Locul 4, Categoria Adulti  Dansuri Latino: Silaghi Sergiu – Kocsis Krisztina, Feeling Dance (Oradea)

Locul 2, Categoria Adulti  Disco – Fox: Silaghi Sergiu – Kocsis Krisztina, Feeling Dance (Oradea)

Locul 3, Categoria Adulti  Disco – Fox: Piturca Cristian – Marian Oana, Feeling Dance (Oradea)

Locul 4, Categoria Adulti  Disco – Fox: Brinzas Costin – Bredowszki Violeta, Feeling Dance (Oradea)

Locul 5, Categoria Adulti  Disco – Fox: Kiraly Gyula – Marcut Alexandra, Feeling Dance (Oradea)

Locul 6, Categoria Adulti  Disco – Fox: Baba Tudor – Elek Anamaria, Feeling Dance (Oradea)

 Locul 2, Categoria Adulti Salsa: Illes Iuliu – Bredowszki Violeta, Feeling Dance (Oradea)

Locul 3, Categoria Adulti  Salsa: Silaghi Sergiu – Kocsis Krisztina, Feeling Dance (Oradea)

Locul 4, Categoria Adulti  Salsa: Soos Marius – Marcut Alexandra, Feeling Dance (Oradea)

Locul 6, Categoria Adulti  Salsa: Baba Tudor – Elek Anamaria, Feeling Dance (Oradea)

Locul 3, Categoria Adulti Bachata: Silaghi Sergiu – Kocsis Krisztina, Feeling Dance (Oradea)

Locul 4, Categoria Adulti Bachata: Illes Iuliu – Bredowszki Violeta, Feeling Dance (Oradea)

Locul 5, Categoria Adulti Bachata: Kiraly Gyula – Marcut Alexandra, Feeling Dance (Oradea)

Advertisements

Ce am înţeles eu din toată povestea Referendumului ?

Posted on Updated on

În urmă cu aproximativ 13 ani, la final de clasa a XII-a, atunci când deja – teoretic – ştii ce urmează să faci în viaţă sau, cel puţin măcar ce facultate vei urma şi unde, am fost pusă într-o ipostază de a alege: între Cluj, oraş mare cu potenţial şi un puternic centru universitar şi între Oradea, cumva la început de drum în privinţa dezvoltării şi a mediului academic. Şi am decis să merg pe varianta 1, optând pentru Universitatea Babes-Bolyiai, Jurnalism. Chiar făcusem ore suplimentare de gramatica limbii române, citisem mult, mult şi eram pregătită pentru acest mare pas. Nu am să uit nici acum, ca şi când ar fi fost ieri, cum “socoteala de acasă şi cea din târg ….” m-au făcut să îmi schimb planurile pe ultimul moment. Tatăl meu drag s-a îmbolnăvit şi mi-am dat seama că alegerea mea nu ar fi una bună. Că are nevoie de mine, alături de mama şi de familie. Aşa că opţiunea mea s-a schimbat cu fix 180 de grade.

Tot ce însemna Jurnalism clujean a devenit Calculatoare în Oradea. alte pregătiri, alte ore, alte şi alte schimbări. Am intrat la facultate, pe loc bugetat, printre primii şi am rămas acolo 5 ani + încă vreo 2 de Masterat. Deşi am fost sceptică la început, lucrurile au început să prindă culoare. Au fost ani deosebiţi, în care am învăţat, m–am dezvoltat şi implicat în diverse ONG-uri studenţeşti locale şi naţionale, şi eram pregătită la finalul anilor de şcoală să pot începe o nouă viaţă. Aceea de angajat.

refAşa am început în 2007 să lucrez în IT, mai întâi la DEC-IT, iar 4 ani mai târziu la Qubiz. Au trecut 8 ani de atunci. 8 ani de când am absolvit facultatea, 8 ani de când lucrez într-unul din cele mai căutate domenii din România, la ora actuală.

Am simţit, cu trecerea anilor, cum Oradea creşte ca potenţial, devenind tot mai mult ţinta unor companii de profil din ţară sau străinătate. Nu pot nega că totuşi îmi doream mai mult de la acest oraş. Este evident că s-a dezvoltat nemaipomenit în ultimii ani, dar … că este loc de şi mai bine.

Asta până când, deodată, prin oraş încep să văd tot felul de bannere “Referendum Oradea + Sînmartin – 10 Mai, Spune “Da” “. Am început să mă informez. Să citesc tot mai mult despre ce înseamnă alipirea această, inclusiv că avea să cuprindă şi staţiunile 1 Mai şi Băile Felix. Implicit m-am gândit departe. La dezvoltarea oraşului. În sfârşit am avea şi noi un oraş mare, comparabil cu Cluj-Napoca, Timişoara… Poate atunci prietenii, familia şi cei dragi mie se vor întoarce acasă sau nu vor mai pleca …

A venit şi 10 mai. Cu încredere, am pornit spre secţia de votare (despre care până la acel moment nu ştiam unde se află, pentru că mi-a fost schimbată o dată cu noul domiciliu), dar pe care în final am găsit-o. După o meditaţie lungă, făcută desigur în prealabil, în cabina de votare am ştiut exact spre care din cele 2 căsuţe se va îndrepta ştampila mea. Era fără îndoială spre un mare DA. Privind spre viitor, dorindu-mi mai mult pentru mine şi pentru familia mea.

Am aşteptat apoi oră cu oră rezultatele preliminare. Sînmartinul lua avans în privinţa prezentării la urne, în timp ce Oradea stagna “frumos” … Organizatorii acestui Referendum au mizat pe ideea că locuitorii din Sînmartin vor fi foarte sceptici şi nu se vor duce la vot, astfel că şi-au canalizat întreaga atenţie spre ei, convingându-i pe ultima sută de metri să meargă la urne. Lucru care de altfel s-a şi întâmplat. Peste 50% din cei de acolo au mers la vot, ba mai mult au votat pentru.

Însă nu acelaşi lucru a fost pentru orădeni. La închiderea urnelor, la ora 23.00, abia 20% din populaţia cu drept de vot din oraşul nostru şi-a manifestat opţiunea. Din care aproape 97% au votat cu DA. Ce s-a întâmplat cu restul oamenilor m-am întrebat? Referendumul căzuse pentru Oradea, fiindcă nu se atinsese pragul minim de 30% de votanţi, dar fusese validat pentru Sînmartin.

Desigur că a urmat o perioadă în care am auzit tot felul de răspunsuri, că oamenii nu au fost suficient de informaţi, că li-a fost lene să meargă, că vremea de afară i-a trimis la ştrand nu la vot, etc. Surpriza a venit a doua zi după votare, luni, când după analizelor, mai marii oraşului au decis că este nevoie că acest Referendum trebuie să se repete. Motivul: oamenii nu au ştiut că trebuie să meargă să voteze, nu au ştiut pentru ce, cu alte cuvinte, nu au fost informaţi suficient.

Dacă duminica, cu o seară înainte, mi se părea că visul meu se ruinase… a doua zi parcă mai reprindea contur. Deşi nu sunt adepta lui “a forţa lucrurile”, întrucât cred că dacă un lucru nu este făcut să fie, nu va fi, totuşi mai sper într-o minune.

Adică pe 14 iunie, când este reprogramat doar pentru Oradea (unde nu fusese valid; alegerile din Sînmartin nu vor mai fi repetate întrunind numărul necesar de voturi), lumea să iasă la vot, să fie informaţi până la acea dată şi să ştie de ce este bine să aleagă DA. Pentru Oradea Mare, aşa cum a fost numită ea acum zeci de ani. Pentru un oraş prosper, într-o continuă ascensiune şi dezvoltare.

Ce am înţeles din toată această poveste? Metaforic vorbind, este că dacă un lucru are mici şanse să se întâmple, dacă vei lupta pentru el, acesta poate deveni realitate. Cel puţin asta vrea să ne demonstreze domnul nostru primar.

Eu am încredere în acest proiect. Sper ca peste o lună, acesta să prindă contur, măcar prin prisma faptului că a fost agreat şi de orădeni.

Votez pentru Oradea Mare! Şi voi?

Per aspera ad astra

Posted on Updated on

Pare adesea hilară vorba cum că “Ai grijă de ceea ce îţi doreşti pentru că s-ar putea să ţi se întâmple”, însă în realitate nu este doar o vorbă-n vânt, ci un imens adevăr. De multe ori se întâmplă să ne dorim mai multe sau mai puţine lucruri-fapte-întâmplări, unele ni le dorim atât de mult încât rămânem atât de dezamăgiţi atunci când nu le primim, crezând le vremea aceea că erau tot ceea ce aveam nevoie şi mai de preţ. Însă cu trecerea timpului, realizăm că nu ne erau deloc importante, şi tot altceva devine şi mai important. Şi ni-l dorim. Şi uneori reuşim, alteori … nu.

Am ales să vorbesc ca preambul al postării mele despre dorinţe, despre faptul că unele se îndeplinesc, iar altele se pierd şi asta pentru că sunt sigură că fiecăruia dintre noi i s-a întâmplat acest lucru, mai devreme sau mai târziu. Şi eu, la rândul meu, am avut fel şi fel de dorinţe, care mai de care. Am plâns când nu au devenit realitate, am exaltat atunci când au prins contur. Am înţeles apoi mai târziu că, chiar şi acelea care nu deveniseră realitate erau pentru că în fapt nu mi-erau sortite să fie. Însă întotdeauna Cineva Acolo Sus ne vede şi are grijă de noi şi de ceea ce este cu adevărat bine pentru noi.

A sosit şi vremea în care un mai vechi vis al meu este pe punctul în a se transformă în realitate, într-o fiinţă mică, care din moment în moment, cu mare încredere în Dumnezeu, va apărea în viaţa noastră. Am lăsat în urmă 4 ani de Qubiz – adevărat că doar temporar – încercând să îi marchez cu toate bucuriile pe care mi le-au adus devenind azi femeia ce sunt. Poate mai bună, mai înţeleaptă. A fost ciudat să mă desprind de colegii mei – de fapt doar de o parte dintre ei – pentru că mi-ar fi fost tare greu să merg la fiecare în parte. Greu nu fizic, ci emoţional vorbind. Am plecat rămând însă aproape cu inima de ei (sau cu norocul tehnologiei cu Skype-ul alături de ei), si mă îndrept spre noul meu job.

Cu drag pot spune că sunt tare bucuroasă că am reuşit să parcurg toate modulele Şcolii Mamei din cadrul Photo6097
Maternităţii din Oradea, şi că azi la final de curs, am dobândit şi diploma de “Mamă responsabilă”, alături de mult cunoştinţe acumulate, câteva atenţii din partea sponsorilor, dar şi premii frumoase. Recomand cu mare încredere acest curs mai ales pentru viitoarele mămici, graţie lor am aflat lucruri pe care poate la o căutare adâncă pe internet să le fi găsit. Aici însă, doctori şi moaşe te ajută să înţelegi mai bine ce înseamnă naşterea, alăptarea, creşterea bebeluşului la domiciliu şi alte informaţii deosebit de importante. Apoi, mai ai şansa de a cunoaşte alte mămici cu care poţi împărtăşi sau îţi împărtăşesc experienţele prin care trec. A fost o serie de 2 luni de informaţii extrem de utile ce merită neapărat aflate, cu atât mai mult cu cât cursul este GRATUIT. Aşadar, un curs care s-a încheiat azi într-un cadru festiv, de gală aş spune. Am plecat emoţionată …

Photo6091În fapt o serie de emoţii şi gânduri te cuprind atunci când treci prin cele 9 luni. Te gândeşti mereu cum vei duce totul la bun sfârşit, cum te vei simţi, cum te vei purta, cum vei dormi, cum va arăta el sau ea, cum vei îngriji copilul … şi alte şi alte întrebări.

Aşa se zice că ne vom descurca. Că ne vom da seama, că totul va fi natural şi cu atât mai mult cu cât în cadrul acestor cursuri, la multe din aceste întrebări ai găsit, cel puţin, un răspuns.

Am încredere că va fi bine, că întotdeauna găsim puterea şi optimismul de a duce la capăt dorinţa noastră arzătoare. Pentru că atunci când îţi doreşti ceva din tot sufletul şi lupţi pentru acest lucru, întreg Universul conspiră ca tu să ai parte de acel lucru.

Per aspera ad astra … Spre stele, atingându-ţi idealul ! 🙂

Primii 4 ani în Qubiz

Posted on Updated on

Sunt probabil multe evenimente care au avut loc în viaţa mea de la ultima postare (în luna noiembrie a anului trecut, deci mai bine de jumătate de an), dar probabil dintr-un motiv sau altul am decis să le păstrez pentru mine, fără a le face prea multă promovare. Însă sunt anumite lucruri în viaţă de care mi-e drag să vorbesc şi să le împărtăşesc aici pe blog.

Poate fi şi un an de la căsătorie (pe 25 aprilie 2014 am spus DA) sau faptul că ne-am mutat în casa noastră (de nicio lună de zile, fapt care ne-a consumat destul de mult timp), dar mai cu seamă decât atât este un alt moment special pe care de 4 ani încoace îmi place să îl celebrez într-un fel sau altul.

qubizPovestea nu începe cu “A fost odată ca niciodată o fată … ” ci cu prima revedere cu Qubiz în 30 martie 2011, cu cea de-a doua pe 1 aprilie 2011, când am spus DA şi am acceptat să îmi încep o nouă viaţă profesională. Pe 19 aprilie 2011 am devenit efectiv membru al echipei. Au urmat apoi – poate fără să exagerez – cei mai frumoşi, mai buni şi mai plini ani, atât din punct de vedere profesional, cât şi din punct de vedere personal, pentru că fără îndoială aici este mediul unde te dezvolţi nu doar pe o zonă, ci şi pe cealaltă. Pentru că ai atât de multe oportunităţi de creştere, încât tu trebuie doar să fii deschis pentru a le capta şi a le face faţă. Iar eu chiar asta am făcut. Am muncit cu toţii pentru ca o dată cu creşterea noastră să crească şi Qubiz, devenind azi probabil cea mai mare şi mai stabilă firmă de IT software din oraş, la aproape 7 ani de la înfiinţare.

E destul de greu să descrii în cuvinte tot ce a însemnat această experienţă, pentru că este un cumul de sentimente şi momente speciale, au fost atât de mult încât mi-ar lua foarte mult timp să le amintesc pe toate. Dar cel mai bine este să le port în suflet şi să le retrăiesc puţin câte puţin o dată cu această aniversare.

Va fi interesant, în mod cert, momentul despărţirii temporare de Qubiz, pentru că între timp o nouă slujbă va să apară – poate aţi auzit de norma de 24/24 🙂 – astfel că o perioada voi sta acasă, şi totuşi nu departe de acest job, de acei oameni faini, foarte implicaţi şi dedicaţi, şi chiar de clienţii, care, cu precădere în acest an, au venit tot mai mult la noi prin vizite.

Mă bucur că azi am ajuns aici unde sunt şi aştept cu nerăbdare următorii ani. La Mulţi Ani Qubiz! :), la mulţi ani mie cu ocazia acestei aniversări 🙂

O minune, mai multe minuni

Posted on Updated on

Au trecut 7 luni de când am spus Da. Parcă a fost acum mult timp în urmă… S-au întâmplat atât de multe lucruri însemnate într-un timp atât de scurt încât nici nu ştiu să mi le mai amintesc pe toate. A urmat apoi nunta de vis. Nunta propriu-zisă, alături de frumoasa cununie religioasă la Biserica cu Lună din Oradea, iar apoi petrecerea la Restaurant Emerald. Au fost alături de noi peste 230 de prieteni dragi, rude, oameni foarte apropiaţi nouă, cărora le mulţumim şi pe această cale.

Totul a trecut atât de repede, încât, aproape brusc ne-am trezit în avionul care ne ducea spre Luna de Miere în Insula Iubirii, Cipru. Iar timpul zboară în continuare la fel de tare, mai că ne apropie de Magia Sărbătorilor de Crăciun. Aştept cu mare drag această perioadă din an. Va fi una plină atât pe plan profesional, cât şi plan personal. Adevărul este că anul acesta mi-a adus minuni, dar la anul îmi va aduce o minune…

Sweet, sweet honey moon …

Posted on

A trecut din nou ceva timp de când colţişorul meu de pe Internet nu a mai primit vreun update. E drept că a fost o perioadă plină-plină. Am avut şi nunta, am avut şi luna de miere. Habar n-am cum au trecut atât de repede, dar cert este că au fost atât de frumoase, încât doar cu drag îmi mai pot aminti de ele.

Gândurile pe care le aştern acum se referă cu precădere la luna de miere sau săptămâna de miere pe care am avut-o în Cipru – Larnaca. Am plecat noi 2, într-o dimineaţă mohorâtă de toamnă, de undeva din centrul oraşului Oradea, de unde avea să ne ia un microbuz şi să ne ducă spre Budapesta-aeroport, locul unde aveam să ne îmbarcăm spre Larnaca – Cipru. Un drum de circa 3 ore, care parcă nu se mai termina … Într-un final, ajunşi la aeroportul din capitala maghiară, am făcut check-in-ul, am mai aşteptat câteva momente bune până la îmbărcare, după care, iată-ne îmbarcaţi în avionul nostru. După circa 2h30 min ce au străbătut o distanţă de numai puţin de 1.850 km, am aterizat în oraşul cipriot, unde la ora locală 20.00 (pe acelaşi fus orar ca al României), termometrul arăta 26 de grade! Ştiam că ne vor aştepta zile şi nopţi însorite …

Am fost aşteptaţi acolo de un taxi, gen limuzină, era impresionant, şi ne-a dus frumos spre hotel. Am aflat că această călătorie de circa 20 min va costa 25 euro. Iar ulterior am aflat că acelaşi drum, în condiţiile în care nu eşti turist, ci de-al casei este 10 euro. Ba mai mult, am aflat şi chiar testat, autobuzul care duce-aduce călătorii de la hotel la aeroport-retur, costă doar 1.50 euro/drum. Aşadar am tras concluzia că şi aici dacă eşti turist ai şanse mari să fii suprataxat. În fine …

Photo5513Am ajuns la hotelul Sentindo Sandy Beach, dintr-o staţiune apropiată Larnacăi, unde am fost primiţi tare frumos şi serviţi cu o limonadă numai bună să ne răcorească. Apoi ne-am cazat şi a urmat un scurt periplu prin micuţa staţiune şi cochetul hotel. Am fost mai mult decât surprinşi de tot ce am văzut. Eleganţă, lux, bun gust în tot ce însemna acest hotel.

Am aflat apoi că seară de seară, pe terasa hotelului se organizau diverse seri tematice, de la karaoke, discotecă, la prezentări cu dansuri populare tipice locului. Ne impresiona grija pe care o au pentru oaspeţi, delicateţurile pe care le aveau zi de zi la masa (cel puţin la micul dejun pe care îl aveam), de peisajul oferit, de piscina hotelului, aflată la imediată apropiere de Marea Mediterană. Aveai acces la orice, fără vreo taxă în plus.

Am avut posibilitatea de a vizita atât Larnaca, cât şi Limassol, traseele le parcurgeam cu autobuzele (un drum staţiunea unde stăteam – Larnaca costa 1.50 euro, iar un drum Larnaca – Limassol costa 4 euro / persoană, deci rezonabil), pentru că spre surprinderea mea la ei se conduce cu volanul pe partea dreaptă şi deci totul este pe stânga, motivul este că Cirpul este fostă colonie britanică. Am aflat apoi că doar în 3 ţări europene se circulă pe stânga: Anglia, Cipru şi Malta.  Aşadar, este clar că nu m-aş fi încumetat să conduc. Oricum, autobuzul ne lua fix din faţa hotelului şi ne ducea exact unde aveam nevoie.

Veni. Vidi. Vici. Am remarcat stilul balcanic de Cipru. Eleganţă, opulenţă în multe zone, dar şi sărăcie şi murdărie laPhoto5676 periferie. În Cipru trăiesc mulţi români, dar care lucrează acolo. Cu cei cu care am vorbit spuneau că lucrează de minim 5 ani acolo, dar că s-au schimbat multe, nu mai este ca la început. Criza se face simţită prezenţa şi acolo. Ce am observat erau hotelurile aproape gata date de în folosinţă, dar care nu au mai putut fi plătite pentru a finaliza construcţia, şi date apoi spre vânzare sau închiriere. Multe localuri şi restaurante, unele merg foarte bine – sau cel puţin aşa par -, iar altele deloc. Unele închise şi lăsate în paragină. Magazine de lux în care nu se află nimeni sau magazine de chilipiruri, bombardate de turişti sau localnici. Reduceri multe, dar şi preţuri exagerate.

Experienţa cipriotă mi-a amintit cu drag de cea grecească – în timpul Bursei mele Erasmus la Atena -, şi pentru faptul că în Cipru – partea sudică unde am fost noi – limba oficială este greacă, însă norocul este că mai toţi ştiu engleza, de la mic la mare.

Photo5663Staţiunea în care am stat noi era preponderent “ocupată” de turişti ruşi, englezi şi germani. Sunt naţiile pe care le-am auzit cel mai mult printre noi. Din când în când americani sau nordici europeni.

Toate ca toate, dar noi am fost tare plăcut surprinşi de tot ce am văzut, de faptul că am avut norocul de a ajunge acolo, şi de a ni se deschide ochii şi noi orizonturi.

Ciprul merită văzut măcar o dată. E frumos. Mare, palmieri mulţi, atmosferă permanentă de sărbătoare, oameni relaxaţi şi primitori, mâncare bună, iz mediteranean. Probabil că vreodată ne vom mai întoarce acolo, dar până atunci râmân cu amintirile şi pozele care cu drag ne vor aminti de luna noastră de miere …

Startup Weekend Oradea: o experiență dedicată antreprenorilor orădeni

Posted on Updated on

banner1 29-31 august, Biblioteca Universității din Oradea

În perioada 29-31 august, la Biblioteca Universității din Oradea va avea loc Startup Weekend Oradea, un eveniment ce are ca scop creearea de startup-uri, dedicat exclusiv antreprenorilor orădeni. Qubiz va fi de asemenea sponsor al acestui eveniment, astfel că am avut şi eu şansa de a fi printre “spectatori”.

Evenimentul se adresează celor cu interes în programare, design sau marketing și cu spirit antreprenorial, deopotrivă. Participanții vor avea la dispoziție 54 de ore pentru a ajunge de la idee la produs, folosindu-se de suporturi precum lucrul în echipă, comunicarea și mentoratul.

Conceptul de Startup Weekend vizează crearea startup-urilor în domeniul servicilor și produselor IT & tech. Conceptul a fost implementat în peste 100 de țări, precum și în mai multe locații din România, printre care se regăsesc Timișoara, Iași, Cluj, Brașov, Mureș și acum și în Oradea. Startup Weekend Oradea vine în sprijinul acestora cu mentori și speakeri calificați și cu experiență care vorbește de la sine.

Printre aceștia se numără: Philipp Kandal, Jan Lucaks, David Nagy, Alin Mercheș, Flavius Sărăcuț, Adrian Gheară, Alexandru Roja și lista continuă. Andrei Cosmin Munteanu, unul dintre organizatori, spune despre eveniment: “Va fi un eveniment plin de energie în cadrul căruia tinerii şi nu numai se vor putea afirma.

Vor putea veni cu idei şi lucra în echipe fiind asistaţi de mentori cu foarte multă experienţă.” Participanții vor primi un welcome pack și le vor fi asigurate masa, răcoritoarele și cafeaua pentru întregul weekend. Limba oficială a evenimentului este limba engleză.

Biletele cu discount de tip Early Bird au fost disponibile pana vineri, 1 august. Înscrierile se pot realiza pe site-ul evenimentului: http://oradea.startupweekend.org Organizatorii au dezvoltat o comunitate online pe facebook, care poate fi accesată utilizând linkul: https://www.facebook.com/groups/781557895222857/

Pentru mai multe detalii, persoana de contact este : Andrei Cosmin Munteanu 0758028210/ munteanu.andrei.c@gmail.com