Ziua in care spui “Te iubesc” in 365 de feluri …

Posted on Updated on

[articol publicat in 24-FUN, saptamana 22-28 februarie 2008]
de Alina Gâdoiu

În aceste zile, parcă pe oriunde umblăm, respirăm şi emanăm iubire …

De ce există doar o zi oficială într-un an când ne arătăm dragostea? Pentru că americanii au găsit încă un motiv în care să poată sărbători ceva, şi au ales iubirea. Am început să importăm sărbătorile altora şi nu mai ştim să le mai preţuim pe ale noastre.

Cred că ştim cu toţii povestea Sfântului Valentin, de aceea nu intru in detalii. Departe de însemnătatea efectivă a acestei zile, pe 14 februarie, în fiecare an, milioane de oameni îşi spun spun “Te iubesc” în zeci şi sute de limbi, îşi fac cadouri care mai de care şi mai presus de toate astea arată celui iubit, mai mult decât oricând, dragostea ce i-o poartă.

Orice copil din ziua de azi ştie ce reprezintă “I love you”, dar prea puţini dintre noi putem traduce “S’agapw” din greacă în română, de exemplu.

Te-ai intrebat vreodată cum se zice “Te iubesc” în diverse limbi?

Îţi dau doar câteva răspunsuri, culese din limbile Europei: “obicham te” (bulgară), “miluji te” (cehă), “Ik hou van je”(olandeză), “Mina armastan sind”(estoniană), “Ich liebe dich” (germană), “Taim i’ngra leat” (irlandeză), “Te sakam”(macedoniană), “Jeg elsker deg”(norvegiană), “Kocham cie”(poloneză), “Ya tyebya lyublyu”(rusă), “Lubim ta” (slovacă), “Seni seviyorum”(turcă), “Ja te volim”(iugoslavă).

Da, ştiu e greu să pronunţi şi cu atât mai mult să faci o declaraţie, aşa că, decât să rişti să te bâlbâi, mai bine spune-i mai simplu: “Te iubesc”, “I love you”, “Je t’aime”, ”Eu te amo”, “Ti amo”, “Te quiero” …

Dragostea are părţile ei bune şi rele. Aduce bucurie, fericire, împlinire, dar o dată cu ea, din când în când aduce şi dezamăgire sau durere …

Nazareth (o trupă rock, celebră în anii ’70) spunea cândva, într-una din piesele lor că “Love Hurts”. Totuşi, dacă doare atât de tare, de ce mai iubim cu atâta intensitate ? de ce ne lăsăm purtaţi de val ? Pentru că ne place să iubim şi să fim iubiţi, chiar dacă asta înseamnă suferinţă uneori …

Gesturile de iubire sunt aşteptate mereu, nu doar în 14 sau 24 februarie. Cele mai preţuite sunt cele făcute în afara acestor zile.

Pentru ca în fond, nu avem nevoie de o zi specială să ne arătăm dragostea …

Îmi doresc să aveţi parte de iubire … de multă iubire!

Elizabeth a zilelor noastre …

Posted on Updated on

Dacă vă e dor de un film bun, încercaţi: “Elizabeth, the Golden Age”, o producţie a anului 2007. În rolurile principale: Clive Owen şi Cate Blanchett. Cate Blanchett, încoronată cu un Oscar, revine în rolul care a lansat-o în 1998, Elizabeth, regina Angliei.

Elizabeth, este genul acela de regină puternică, pe care nimic nu pare să o doboare. Toţi cei din jurul ei o consideră o neînfricată, gata oricând să facă faţă chiar şi celor mai grele încercări. La curtea reginei apare Clive Owen, în rolul lui Sir Walter Raleigh, un pirat, care în scurt timp reuşeşte să îi fure inima. Dar, Elizabeth va face tot ce îi stă în putinţă să nu arate acest lucru. Ea trebuie să dovedească că nimic nu o poate răpune, nici măcar dragostea pentru un bărbat. Cu toate acestea, aparenţele se dovedesc a fi înşelătoare … De fapt, însăşi Elizabeth recunoaşte, cu lacrimi în ochi, că în toţi anii de domnie a încercat să fie o femeie ce părea să deţină mereu controlul situaţiei, dar în sufletul ei simte cu totul altceva.

Însă, Elizabeth îşi încurajează protejata sa, Bess, să se apropie de acest tânăr. Astfel, între Walter şi Bess se va naşte o poveste de dragoste, care se va încheia cu o căsătorie şi cu naşterea unui băieţel, a cărui binecuvântare o va primi chiar de la regina Angliei.

Acţiunea filmului atinge punctul culminant, o dată cu invazia spaniolilor, care sunt hotărâţi să cucerească tărâmul englezesc. Aşa cum este de aşteptat acest lucru nu devine posibil, distrugerea trupelor hispanice de către englezi, fiind considerată cea mai ruşinoasă înfrângere din istoria Spaniei.

Ce m-a impresionat cel mai mult din tot filmul, lăsând la o parte toată istoria Angliei, este destinul acestei femei, care îşi găseşte sfârşitul la vârsta de 70 de ani, singură şi fără copii.

Concluzii am tras destule. Am înţeles înca o dată că nu poţi avea totul şi că trebuie să îţi stabileşti priorităţile. Recunoaştem sau nu, tot mai multe dintre femeile zilelor noastre se încadrează în tiparul lui Elizabeth. Să fie destinul ei cel al fiecărei femei puternice?

Oricum, Elizabeth va rămâne mereu regina care a influenţat o epocă întreagă şi care a luat numele ei, epoca elisabetană.